Si dati-mi voie sa vorbesc despre Uber ca despre un furnizor ale carui servicii le cunosc, desi poate si alte servicii de car-sharing au aceleasi caracteristici.
Da, ati citit bine! Uber intra in sfarsit in legalitate gratie hotararilor Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Pentru ca multe dintre caracteristicile serviciilor de care beneficiati ca client al Uber nu erau pana acum deloc reglementate. Soferii Uber aplicau “un set de reguli europene”, fara ca legea sa le ceara asa ceva. Va puteti imagina?
“Va fi interzisa refuzarea cursei”. Dar la Uber nu avea cum sa se intample asta. Soferi cu tinuta decenta? Care sa nu fumeze in masina? Care sa nu dea muzica tare? Este exact ce am constatat ca faceau, in pofida inexistentei legii, soferii de la Uber. Iata, acum au o hotarare a primariei care sa le confirme ca ceea ce faceau era perfect legal. Pana acum toate acestea fusesera rezultatul (doar) al standardelor de calitate interna impuse chiar de companie, fortata fiind de o lege foarte puternica, chiar daca nescrisa: legea concurentei. Care, e adevarat, nu a fost scrisa de Primaria Capitalei, si care nici nu cred ca ar trebui scrisa, atata vreme cat functioneaza foarte bine si produce efecte benefice pentru cetateni.
“Vor fi interzise bonusurile”, adica, pe romaneste, plata negociata la negru. Vestea proasta este ca pentru ca asa ceva sa se intample e nevoie de ceva mai mult decat de o hotarare a primariei. E nevoie de imaginatie si de o abordare mai sofisticata a pietei de catre firmele de taximetrie. Pentru ca tentatia negocierii curselor nu ar trebui cred sa mire. Este un simptom al faptului ca preturile au scazut infernal de mult si ca nu mai pot sustine economic activitatea de taximetrie. Mai ales intr-un Bucuresti care se sufoca de prea mult trafic.
Profesorul american Michael Porter de la Universitatea Harvard a identificat prin anii ’80 trei strategii generice, pe care orice companie le are la dispozitie pentru a-si atinge obiectivele strategice: minimizarea costurilor/pretului, diferentierea si focalizarea pe un anumit segment de piata. Profesorul Porter considera ca incercarea de a utiliza mai mult de o strategie generica va duce la o risipa de resurse si, in final, la esec.
Unica strategie pe care au folosit-o imensa majoritate a firmelor de taxi incepand din anii ’90 in Bucuresti a fost cea a minimizarii preturilor. Un razboi al preturilor care a dus inevitabil la o reflectare a acestuia in calitatea discutabila a multor soferi, in lipsa lor de motivare , in tentatia platilor informale sau in refuzul curselor neprofitabile. Practic, sectorul de taximetrie a cazut in propria capcana, practicand la unison aceasta strategie generica.
Uber a ales in schimb o cu totul alta strategie: cea de diferentiere. Intreband un sofer de Uber cine sunt clientii lui veti intelege ca sunt persoane pentru care nu costul cursei este elementul cel mai important. Important este confortul, calitatea comportamentului soferului, lipsa suprizelor neplacute cand beneficiaza de acest serviciu, promptitudinea cu care acest serviciu este prestat. Iar pentru asta sunt dispusi sa plateasca mai mult.
Din acest motiv, sa spui ca Uber concureaza taxi-urile este, cred, un non sens. Pentru ca cei doi prestatori de servicii se adreseaza unor segmente de clienti diferiti, cu asteptari diferite, fiind de fapt mai degraba complementare.
Si mai este un lucru pe care nu il inteleg. Haideti sa plecam de la ultima mea experienta, in care, in mod exceptional, m-am hotarat sa iau un taxi. Soferul acestuia se pare ca a avut nevoie de prezenta unui client pentru a incepe sa se razboiasca la telefon, din toti plamanii, cu o firma de telefonie mobila. O discutie care a durat pe octave inalte de-a lungul intregii mele calatorii. In conditiile noilor reglementari, ce ar trebui sa fac? Sa il raportez? Cu ce dovada? Sau poate ar trebui sa il inregistrez? Si apoi sa fac o cerere? Sa atasez fisierul? Dar cum dovedesc ca e vocea lui? Facem o expertiza? Sau daca de exemplu e imbracat necorespunzator? Ii fac o poza? Cu sau fara permisiunea lui? Cat despre faptul ca masina miroase urat, aici chiar nu stiu cum as putea aduce dovezi materiale…
Deci, haideti sa recapitulam. Se impun o serie de reguli de functionare a transportului de persoane in scopul fatis al inchiderii activitatii unor firme care deja practica aceste reguli, in speranta ca cei care nu le practica inca vor incepe sa o faca, chiar daca penalizarea lor va fi cvasi-imposibila.
Vi se pare ca are vreun sens? Nici mie.
Un weekend placut!
