La prima vedere pare o intrebare lipsita de sens. In perioade de recesiune bancile centrale tind, dimpotriva, sa scada dobanzile tocmai pentru a ajuta economia sa iasa din cicluri economice adverse printr-o ieftinire a finantarii. Fed si BCE au inceput deja sa faca acest lucru. Si totusi decoamdata nu putem avea certitudinea ca BNR va urma acest rationament.
Este de asteptat ca intr-un context economic advers sa asistam la o crestere a aversiunii la risc a investitorilor. Asta inseamna ca, in timp ce investitorii financiari isi vor lichida partial sau total expunerile pe Romania, investitiile strategice vor fi oprite in asteptarea unor vremuri mai bune, iar exporturile vor fi in scadere marcanta in lipsa cererii externe. Agregat, toate aceste evolutii vor duce la o scadere a ofertei de valuta pe piata si, in final, la presiune in directia deprecierii leului.
Istoric vorbind, reactia tipica a BNR la presiunile pe curs a fost cresterea dobanzilor, fie prin modificare dobanzii de politica monetara fie prin managementul lichiditatii pentru cresterea dobanzilor interbancare decuplandu-le de dobanda de poltica monetara. Marturie in acest sens sta politica monetara a BNR in contextual crizei din 2008, ilustrata in graficul de mai jos care prezinta in galben cresterea an la an a PIB-urilr trimestriale alaturi de valoarea dobanzii de politca monetara in alb.
Asa cum se observa, in conditiile in care economia se pregatea pentru o aterizare dura, dobanda de politica monetara era mentinuta la remarcabilul nivel de 11,25%, fiind coborata apoi doar gradual in pofida prabusirii economiei. Acest nivel extrem de ridicat pentru un context economic atat de nefavorabil a fost mentinut in primul rand pentru a descuraja deprecierea leului, mai ales in contextul in care moneda nationala tocmai fusese victima unui atac speculativ.
In cazul in care BNR-ul va ramane la fel de mult axata pe stabilitatea cursului de schimb, o crestere a dobanzilor in eventualitatea unei recesiuni devine probabila. Ar fi exact acel gen de comportament pro-ciclic pe care institutia la condamnat in mod repetat atunci cand a venit vorba de politicile fiscale. Un comportament prin care combinatia letala a politicilor fiscala si monetara din perioada de criza au aruncat Romania in cea mai adanca recesiune din Europa.
Astazi exista o serie de elemente care ar putea sa nu transforme totul intr-un déjà vu. In primul rand, deficitul de cont curent este semnificativ mai mic decat cel premergator crizei, motiv pentru care ajustarile necesare vor fi mai putin dramatice. In al doilea rand, ponderea creditelor in valuta a scazut simtitor, motiv pentru care o depreciere a leului ar avea un impact mai putin dramatic asupra gospodariilor. In acest conditii, prin indatorarea in moneda nationala, ele ar fi afectate tocmai de o crestere a dobanzilor in lei.
Pe de alta parte, lejeritate politicilor fiscale prezente aminteste de perioada precriza, in timp ce BNR nu da semne ca este pregatita sa priveasca evolutiile cursului de schimb cu aceeasi relaxare cu care o fac alte banci centrale. Din acest motiv, intrebarea cred ca ramane si, de ce nu, merita un raspuns in spatiul public din parte Guvernatorului pentru a inlatura orice ingrijorare si a da mai multa incredere mediului de afaceri.
Va garanta BNR macar o ne-crestere a dobanzilor in caz de recesiune?
Un weekend placut!