Iluzii din care se moare

In ultimii 25 de ani statul roman a oferit numeroase exemple in care a fost un administrator lamentabil al activelor pe care le avea in gestiune: companii de stat care au fost incapabile sa se reinventeze dupa 1989 si au sfarsit prin a fi inchise, companii cu potential sau cu o situatie financiara foarte buna care au fost devalizate sub ochii actionarului pentru ca apoi sa fie vandute pe 2 lei, iar exemplele ar putea continua. Partea proasta este ca, inainte de a fi supuse legislatiei UE, in astfel de companii s-au pompat bani cu nemiluita in speranta desarte ca vor fi restructurate si aduse pe linia de plutire pentru ca, ulterior, fie procesul sa esueze, fie, odata incununat de succes, profiturile sa fie apoi sifonate inapoi spre mediul privat. In final, cum necum, mare parte a companiilor romanesti fie a disparut, fie a fost privatizata, iar cele care au ramas, sub impactul concurentei