Economia Romaniei este in pragul stagnarii. O astfel de situatie nu ar trebui sa surprinda. O crestere economica bazata pe deficite mari – bugetar si extern – nu era sustenabila si nu avea cum sa continue in ritmul ultimului deceniu. Pentru reluarea cresterii sale economice, Romania are nevoie de o resetare. Excesele economice trebuie oprite cu obiectivul obligatoriu al iesirii din spirala indatorarii paguboase, care nu poate duce in final decat spre intrarea in incapacitate de plata sau, intr-un scenariu ceva mai optimist, spre o restructurare rapida si dureroasa marca FMI.
Din pacate, amenintarea stagnarii economice si neintelegerea nevoii de resetare economica incurajeaza lideri politici sau de opinie sa vorbeasca din ce in ce mai mult despre necesitatea unor masuri imediate de relansare economica. Marele risc al acestor apeluri este neintelegerea faptului ca, in urmatorii 25 de ani, Romania nu se va mai putea dezvolta economic dupa modelul ultimilor 25 de ani.
Desigur, crestere economica va exista in continuare, dar, odata cu accelerarea dezvoltarii adusa de tehnologie, o rata joasa de crestere economica nu va mai fi suficienta pentru a tine pasul cu tarile care se vor afla in plutonul fruntas al revolutiei tehnologice. Va rog sa remarcati ca nu am folosit mai sus termenul de “tari dezvoltate”. Pentru ca, poate paradoxal, angrenate in cursa dezvoltarii tehnologice nu se afla doar tari dezvoltate, ci si tari care au economii mai degraba emergente.
Din acest motiv, Romania trebuie sa renunte la o prejudecata. Investitiile in tehnologiile viitorului nu sunt doar apanajul tarilor dezvoltate. Investitiile in tehnologie tin de viziunea, de obiectivele, de prioritatile pe care o tara le are. Iar alegerile nu sunt usor de facut, mai ales cand in tara respectiva inca exista categorii sociale defavorizate, iar serviciile publice sunt inca subdezvoltate.
Dar prioritizarea este si dilema Europei, nu-i asa? Fostul Cancelar german, Angela Merkel, remarca la un moment dat ca UE are 7% din populatia mondiala, 25% din PIB-ul mondial si 50% din cheltuielile sociale. Demografia insa nu mai face acest lucru sustenabil. Zona economica cu cea mai generoasa protectie sociala din lume incepe sa ramana in urma altor tari cu sisteme mai putin generoase. Si in aceasta ultima categorie putem include SUA, dar si China sau India, tari in care polarizarea sociala ramane semnificativa.
Comentand un top al celor mai inovatoare tari din lume, the Economist remarca doua evolutii extrem de graitoare. Pe de o parte, faptul ca Germania a parasit top 10, si ca, pe de alta parte, prin prezenta in top 10, China isi depaseste cu mult conditia de tara emergenta. Tarile cu un PIB/capita similar Chinei se gasesc mai degraba in top 50-60 al clasamentului tarilor inovatoare si nicidecum in top 10.
Printre tarile care prin pozitionarea in clasament si-au depasit conditia sugerata de PIB/capita mai sunt mentionate India si Vietnam. Sa nu uitam ca, in timp ce toti ochii sunt atintiti spre China, India a facut progrese remarcabile, care i-au dus vehiculele spatiale pe Luna sau pe orbita planetei Marte. Mai nou, India isi propune sa egaleze marii producatori de cipuri pana in 2032. Mexicul, la randul sau, isi propune sa construiasca in doi ani cel mai puternic calculator din America Latina, proiect estimat la 280 de milioane de euro.
Sumele alocate de tari emergente pentru dezvoltarea tehnologica, in pofida lipsei de resurse pentru asistenta sociala de calitate, sugereaza ca alegerile pe care aceste tari le-au facut pentru finantarea salturilor tehnologice nu au fost deloc usoare, dar ca au fost considerate extrem de importante si urgente pe termen lung. Deoarece prosperitatea viitoare a unei tari si, in consecinta, capacitatea ei de a asigura bunastarea cetatenilor pe termen lung, provine doar din consolidarea competitivitatii sale economice. Iar in secolul 21, aceasta nu se poate intampla decat prin investitii masive in inovatie si tehnologie.
In faimosul sau raport din 2024 despre competitivitatea UE, Mario Draghi observa ca, daca excludem sectorul IT, cresterea economica din ultimii 20 de ani a UE este similara cu cea a SUA. Asa cum sublinia un articol din Financial Times, “Draghi a inteles ceva foarte important: ca economia SUA nu a inflorit pentru ca America a construit mai multe case, ci pentru ca, spre deosebire de Marea Britanie si UE, a avut un sector tehnologic exploziv. Acesta a asigurat un mediu stimulator pentru idei noi si tehnologii, care ne-a lasat mult in urma. O strategie de crestere care s-ar baza pe aceleasi principii ar fi foarte diferita de ceea ce am facut pana acum, pentru ca ar face ca intrebarea cum putem avea mai multa crestere sa fie echivalenta cu intrebarea cum putem genera mai multe idei.”
Problema este ca daca economia Europei va continua sa fie divergenta in raport cu marile puteri tehnologice, ea nu va mai fi capabila sa asigure standardele de protectie sociala pe care le are astazi. Ele inevitabil se vor deteriora in anii care vor urma, pentru ca sistemul de protectie sociala european nu a fost proiectat sa reziste bombei demografice adusa de imbatranirea rapida a populatiei. Iar in Romania, cu atat mai putin…
Calitatea investitiilor si favorizarea domeniilor de inalta tehnologie, cu valoare adaugata mare, ar trebui sa duca la un important moment de resetare si a politicii economice romanesti. Degeaba se lauda Romania cu valoarea investitiilor publice la un nivel record in UE de 8% din PIB. Efectul lor de angrenare, valoarea adaugata pe care o genereaza, este total nesatisfacator. Economistul Ionut Dumitru mentiona in acest sens ca fiecare 1 leu investit a generat mai putin de 1 leu. Deci multe proiecte de investitii au fost doar de fatada, fara impact economic. Iar asta inseamna resurse irosite si inapoiere economica in raport cu statele care isi dirijeaza investitiile spre domenii de varf.
Si multi ar putea intreba ce legatura ar putea avea statul roman cu accelerarea inovarii tehnologice. O legatura foarte importanta, pentru ca, dupa cum bine stim, multe proiecte care au revolutionat lumea, dintre care internetul este doar un exemplu, au demarat ca proiecte civile sau militare finantate de stat.
Centrele de excelenta tehnologica necesita de multe ori finantarea statului, mai ales in tari in care sectorul privat nu este suficient de potent sau ambitios. Intrebarea este: de ce statul roman nu si-ar propune asa ceva? Mai ales in contextul in care revolutia tehnologica creeaza oportunitati fara precedent. Iar Ucraina sta marturie in acest sens.
O tara mult mai saraca decat orice tara din UE a fost capabila sa isi valorifice la maxim resursa umana de calitate de care dispune pentru a concura si chiar depasi tehnologia militara a unor tari mult mai avansate economic. Astazi, Ucraina este un exportator de know-how pe pietele vestice, inclusiv Romania, in ce priveste tehnologia dronelor.
Pentru a fi performant pe campul de lupta nu mai e nevoie sa stii sa construiesti avioane F-35 de 100 de milioane de dolari. Productia in masa de drone, care costa doar cateva sute de dolari bucata, este cheia succesului. Iar realitatea ne arata ca un astfel de produs este la indemana unor tari mult mai putin dezvoltate (Iran, Turcia) decat traditionalele puteri aeronautice. Ce impiedica Romania sa isi dezvolte o solida productie autohtona de drone, in condtiile in care exportam ingineri de aviatie valorosi, dar importam pe bani multi tehnologie de constructie a dronelor?
Un exemplu similar este oferit de Bulgaria, prin compania sa vedeta Endurosat, un start-up care proiecteaza, construieste si opereaza sateliti pentru companii private, guverne sau pentru cercetare stiintifica. Endurosat este una dintre companiile europene cu cresterea cea mai rapida in domeniul productiei de sateliti. Are birouri in Bulgaria, Franta, Germania si SUA, prin care deserveste peste 350 de clienti in lume. Povestea sa de succes a atras investitori institutionali celebri, printre care faimosul Founders Fund, care a investit 43 de miloane de euro in companie.
Faptul ca nu este o tara suficient de mare, sau cu o economie suficient dezvoltata, nu mai poate fi o scuza pentru lipsa de interes pentru inovatia tehnologica din Romania. Intr-un raport al Comisiei Europene care ierarhizeaza tarile UE in functie de capacitatea lor de inovare, Romania se afla pe locul 27, ultimul, cu o valoare a indicelui inovarii de doar 37.7% din media UE, in timp ce Bulgaria, aflata imediat deasupra, dar cu 45,8% din medie.
Deci intrebarea fundamentala la care Romania trebuie sa raspunda este cum se va asigura ca nu va ramane in urma, prin resetarea motoarelor cresterii economice intr-un secol al revolutiilor tehnologice. Caci Romania este un mare importator de tehnologie, atat din vest cat si din est, si, in acelas timp, un mare exportator de inteligenta si educatie romaneasca.
Aceasta este o mare anomalie, care trebuie rapid corectata.
SI aici nu trebuie sa ne lasam inselati. Faptul ca exista inteligenta locala, care este folosita de companii straine, tot export de inteligenta se cheama. Scalarea ideilor este facuta de companiile straine, care detin si proprietatea intelectuala a solutiilor tehnologice.
In conditiile in care sectorul privat din Romania inca se dovedeste timid in stimularea cercetarii sau in scalarea unor idei tehnologice remarcabile, trebuie identificate resurse bugetare si solutii institutionale care sa permita avansul rapid al Romaniei in sectoare tehnologice de varf.
Iar zona militara, in care astazi exista fonduri substantiale europene, dar si nationale, ar putea fi un punct de plecare. Este cel putin curios faptul ca suntem dispusi sa platim miliarde si miliarde de euro pentru importuri de tehnica militara, dar nu alocam suficient de multi bani pentru a ne pastra expertii in aeronautica sau IT in tara. Ce impiedica Romania sa creeze un centru national de tehnologii avansate, care sa reuneasca cei mai buni experti in tehnologiile viitorului? De ce nu avem o strategie de atragere a mintilor luminate din regiune sau alte tari emergente, dar aparent avem una de a atrage in numar mare doar forta de munca necalificata?
Desigur, nu vom putea fi experti in toate sectoarele. Dar prioritizarea a 3-4 sectoare ar presupune mai intai o viziune a avantajelor tehnologice pe care Romania doreste sa le construiasca in secolul 21, plecand eventual de la traditia pe care deja o are in anumite domenii, si alocarea resurselor financiare necesare.
Asta ma obliga sa revin la ceea ce am spus si cu alt prilej cand i-am socat pe multi. Obiectivul scaderii cheltuielilor bugetare este o mare utopie. De fapt, totalul cheltuielilor bugetare trebuie sa creasca si, in paralel, acestea sa fie restructurate, redistribuite, in functie de prioritati. Din acest motiv, veniturile bugetare trebuie aduse la standarde europene, iar ineficienta bugetara sa fie penalizata financiar pentru ca alte sectoare, in lipsa cronica de bani, sa poate primi mult mai mult.
In secolul 21, cercetarea si dezvoltarea tehnologica ar trebui sa fie in capul listei.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate