In aceasta saptamana il am ca interlocutor pe domnul general locotenent in rezerva Alexandru Grumaz*, care, pe parcursul carierei sale profesionale, a ocupat poziții importante în Ministerul Apararii Nationale ca sef al Directiei de Management al Resurselor pentru Apărare, director al Directoratului de Planificare Integrată a Apararii sau Inspector pentru armamente. In prezent este presedintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate.
Iata prima parte a discutiei noastre.
RC: Domnule general, in calitatea dvs de expert in inzestrarea armatei as vrea sa va intreb, in momentul de fata care este tendinta in ce priveste importanta factorului uman pentru forta unei armate?
AG: Daca ne uitam la ce se intampla la ora actuala in cadrul operatiunile militare, factorul uman ramane totusi elementul de baza. Pentru ca, desi dezvoltarea si evolutia tehnicii militare merg spre utilizarea echipamentelor militare fara pilot, UAV, trebuie sa ne gandim ca acestea sunt totusi conduse de un militar specialist dintr-o statie C2, de comanda si control. Acolo, datele obtinute de la senzorii instalatI pe echipamentul fara pilot, adica datele din campul tactic sau din zona de actiune, sunt prelucrate, realizand o imagine operationala clara a zonei cercetate. Deci omul, cu pregatire tehnica superioara, ramane veriga principala in acest lant de comanda.
Merita amintit faptul ca ne confruntam cu o schimbare a paradigmei. Nu mai avem o lupta impotriva terorismului. Fostul Secretar de Stat al Apararii, James Mattis, spunea ca, la ora actuala, terorismul a fost inlocuit de competitia intre marile puteri. Or competitia intre marile puteri s-a desfasurat ultima data in anii ’80 cand presedintele Ronald Reagan a lansat initiativa “Star War” impotriva Uniunii Sovietice, ceea ce a dus la prabusirea sistemului sovietic din cauza inferioritatii tehnologice a economiei. A fost un peisaj geopolitic bipolar.
RC: Suntem la inceputul unui nou razboi rece?
AG: Ce se intampla acum este cu totul altceva: un nou tip de razboi rece care nu are la baza o formula ideologica. Un simplu exemplu este dat de interceptarea de catre avioanele de lupta rusesti a navelor Aliantei NATO in nordul sau in sudul Europei. O lectie pe care Moscova o aplica din timpul vechiului razboi rece. Rusia ramane o putere nucleara care lupta pentru reinstaurarea zonelor sale de influenta pierdute in anii 90. Tratatele privind armamentele, inclusiv cele nucleare, vor trebui revizuite in totalitate din cauza aparitiei unui nou jucator global, China, care a beneficiat de primul Razboi Rece pentru a-si dezvolta flota de rachete cu raza intermediara de actiune.
Edificiul americano-rus de control al armelor este in pericol sa se prabuseasca. Tratatul impotriva rachetelor anti-balistice si Tratatul privind fortele armate conventionale din Europa nu mai sunt in vigoare, tratatul INF al fortelor nucleare intermediare dispare in august 2019, iar noul Tratatul START urmeaza sa expire in 2021. Nici Rusia, nici Statele Unite nu sunt pregatite pentru un nou acord de control al armelor, in primul rand din cauza agendelor conflictuale. Moscova doreste sa restrictioneze desfasurarea sistemelor SUA de aparare antiracheta si a armelor conventionale de inalta tehnologie, in timp ce Washingtonul doreste sa reduca si mai mult numarul de arme nucleare strategice si tactice rusesti. Dar nici unul nu vrea sa renunte total la acestea.
RC: Dar mult timp analistii au contestat faptul ca ne intoarcem la epoca razboiului rece.
AG: Trei evenimente interconectate au dat in februarie 2018 acest statut distinctiv de o noua confruntare rece. In primul rand, lansarea revizuirii Strategiei Nucleare a SUA de catre administratia Trump, o strategie pentru un arsenal nuclear extins si o politica mai permisiva in ceea ce priveste utilizarea armelor nucleare. In al doilea rand, decizia oficialilor chinezi de a elimina limitele termenului pentru presedintele tarii, deschizand calea ca Xi Jinping sa ramana in functie dupa incheierea actualului mandat, in 2023. In al treilea rand, mesajul adresat natiunii ruse de presedintele rus Vladimir Putin, la 1 martie 2018, in care a anuntat dezvoltarea unei noi familii de arme nucleare destinate sa evite sistemele antiracheta din SUA si sa loveasca „inima Americii”.
“Trump’s Nuclear Posture Review” este un game changer pentru ca repudiaza logica care a guvernat armele nucleare sub presedintele Obama – al carui scop declarat era de a limita folosirea lor la represalii pentru un atac nuclear al inamicului – si, in schimb, prevede utilizarea lor pentru o gama larga de scopuri, inclusiv pentru a bloca un avans rusesc asupra fortelor NATO sau pentru a raspunde impotriva unui atac cibernetic asupra infrastructurii critice din SUA.
Al doilea element este decizia Chinei privind limitele termenului prezidential. Ea este la fel de importanta, deoarece va permite lui Xi sa continue planurile sale de a restabili rolul istoric al Chinei ca putere dominanta in Asia – o forta care va determina o rezistenta rigida din partea Washingtonului, reticent sa renunte la rolul hegemonic al Statele Unite in regiune.
Discursul lui Putin a finalizat seria evenimentelor pivot, semnaland hotararea Rusiei de a contracara progresele nucleare ale SUA cu masuri terifiante. Afirmand ca Statele Unite incearca sa puna capat capacitatii de lovire a Rusiei prin instalarea sistemelor avansate de apararea antiracheta in Polonia si Romania, presedintele Putin a anuntat planurile de a proiecta si testa rachete de croaziera supersonice si submarine fara pilot destinate sa depaseasca aceste capacitati de aparare.
Luate impreuna, aceste trei evenimente au facut mult pentru a crea un mediu international de suspiciune, ostilitate si bellicozitate, nu deosebit de climatul de cosmar al Razboiului Rece. Afirmatiile unei parti cu privire la dezvoltarea armelor de catre cealalta sunt folosite pentru a justifica inca si mai multe arme noi, declansand inevitabil actiuni reciproce intr-o cursa perpetua a inarmarilor. Ca si in epoca „rece” precedenta, masurile militare sunt, in plus, insotite de o alunecare spre autoritarism si suprimarea opiniilor disidentilor. Acum avem trei puteri majore, mai degraba decat doua, care sporesc spatiul pentru calcularea greselilor dar si pentru ca lumea contine mai multe puncte de conflict decat oricand inainte, inclusiv unele care implica alte state armate nucleare, cum ar fi India, Pakistan, Israel si Coreea de Nord.
RC: Panoplia de instrumente folosite in timpul razboiului rece precedent este din nou pusa la treaba.
AG: Intr-adevar, Rusia foloseste propaganda si masurile active ca si alte diferite tehnici de destabilizare a adversarilor la fel ca inainte de 90. Hackerii rusi lucreaza in conjuctie cu aparatul de stat rus in principal, cu serviciile si cu media ruseasca (RT si Sputnik) pentru a destabiliza alegerile din SUA sau din Europa. America are inca structuri media din razboiul rece precum posturile de radio Vocea Americii si Europa libera create in 1940. Washingtonul nu a creat alte structuri pentru combaterea eforturilor de a lansa fake-news de catre Rusia de astazi. Este un element strategic care va avea o mare importanta in viitorul apropiat.
Deci peisajul geopolitic s-a schimbat foarte mult la ora actuala si, de fapt, lupta nu se duce pentru cucerirea de teritorii, ci pentru accesul liber la resurse si suprematia in zone geografice importante. Vedeti in acest sens pozitionarea militara a Chinei in Marea Chinei de Sud.
RC: China in momentul de fata are, ca numar de militari, cea mai mare armata din lume.
AG: Da, dar nu asta conteaza. Armata chineza cu peste 2 milioane de militari, se modernizeaza cu arme tehnologic superioare celor de acum doua decenii.
RC: Atunci ce conteaza azi pentru o armata care isi doreste suprematia militara?
AG: Eu va dau un exemplu pe care il folosesc des. Sa ne uitam la puterea navala, la capacitatea de a proiecta forta la distanta. Haideti sa ne uitam la portavioane. Si, atentie asta nu inseamna o abordare simplista prin care ne uitam doar la o super nava in sine. Orice portavion este insotit de un grup naval format din distrugatoare, fregate, submarine, nave de aprovizionare, grup care uneori poate fi mai puternic decat armata unor state din Europa de mici sau medii dimensiuni.
In momentul de fata SUA au 11 portavioane spre deosebire de Rusia care nu mai are niciun portavion. China are insa alte ambitii. Are in exploatare un portavion de tip Variag, luat de la ucrainieni si modernizat, are in probe de mars un portavion realizat in China si inca unul pe santierele de constructii. Dar mai au mult pana sa se apropie de SUA. In orice caz au depasit Franta sau Anglia din punct de vedere al fortei navale dar si ca numar de portavioane. De remarcat ca chinezii au inceput pregatirea marinarilor pentru comanda portavioanelor in anii 80 cand nu aveau inca unul.
RC: Am sa reformulez atunci intrebarea initala, pentru ca de oameni spuneti ca va fi in continuare nevoie. Ne putem imagina o armata fara oameni in teren?
AG: Da, ne putem imagina. Dupa 1990 conflictele s-au purtat dupa conceptul operatiunii Desert Storm – “Furtuna desertului”, operatiunea de eliberare a Kuweitului. A fost o operatiune care a folosit tehnica conceputa in anii ’70 pentru a fi folosita pana in anii 1990-2000. Cu prilejul acelui razboi, generalului Schwarzkopf, care conducea trupele americane, i s-a prezentat de catre un grup specializat in operatiuni cibernetice, din cadrul Fortelor Aeriene ale SUA, un concept de distrugere a lantului de comanda al irakienilor. Generalul nu a fost de acord considerand ca mai intai trebuie lovite radarele si centrele de comanda, dupa care urmeaza desantul si apoi trupele de uscat. O abordare care a dus la o serie de pierderi si chiar capturarea unor piloti americani.
In schimb, in razboiul din 2003, o echipa a fortelor aeriene americane a reusi sa se infiltreze in reteaua de comunicatii secrete a Ministerului Apararii Irakian. Exista declaratia generalului de brigada irakian care comanda brigada mecanizata de la Basra si care a declarat ca a primit pe monitor un mesaj de la Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) care ii atentiona ca invazia este pregatita, iar in urma acesteia irakienii vor avea pierderi mari, ele putand fi evitate numai daca-si vor abandona tehnica si vor pleca din unitati acasa, urmand sa fie chemati dupa inlaturarea dictatorului Saddam si a copiilor lui de la conducerea Irakului. Ceea ce s-a si intamplat, iar in primul val aerian americanii au distrus tehnica abandonata in zonele de dispunere a unitatilor militare irakiene.
Asta inseamna intelegerea evolutiei in afacerile militare, cum spun americanii, a rolului tehnologiei in evitarea pierderilor de vieti omenesti.
Astazi, da, se poate desfasura o operatiune „modesta/limitata”, fara soldati in teren. Baza ramane insa militarul protejat de o tehnologie ultraperformanta. Cand ai, in calitate de comandant, o imagine a campului tactic oferita de un sistem C4ISR care integreaza inclusiv sistemele de arme poti decide asupra unei operatiuni militare a carei succes este asigurat in proportie de peste 70%, restul fiind datorat tehnicii si pregatirii militarilor, dar si ripostei inamicului. La baza acestor sisteme gasim inteligenta artificiala (AI) care asigura o evaluare perfecta a elementelor culese din teatrul de operatii. Accentul se pune acum pe drone, dar acestea pot derula operatiuni militare limitate (culegere date, atac asupra unor tinte sau obiective militare). Vehiculele comandate de la distanta sunt in curs de diversificare . Se vor folosi nu doar cele aeriene, ci si cele subacvatice sau cele navale etc.
Fac o paranteza si spun ca si Romania a folosit dronele de tip Shadow 600 la opertiunile din Irak si Afganistan. Nu as vrea sa incheiem acest raspuns fara sa va fac o destainuire pentru ca am fost cel care s-a ocupat de acest subiect: in 1996 am primit la Ministerul Apararii pe Subsecretarul de Stat al Pentagonului, dr. Paul Kaminski, cel care coordona bugetul pentru achizitii al DOD, buget la vremea anului 96 in valoare de 210 miliarde USD (acum este undeva la 650 miliarde) Oficialul american a vorbit in fata a 20 de generali despre drone. Era pentru prima data cand se vorbea despre ultimul tip de echipament intrat in dotarea militarilor americani. Romania a fost prima tara care a primit permisiunea Congresului SUA de a achizitiona drone de productie americana. Era pentru militarii nostri un pas tehnologic si operational urias.
RC: Ce iti va da peste 15-20 de ani statutul de putere militara?
AG: Sa poti controla digital campul tactic: planificare, culegere de informatii de la diversi senzori aici inteleg prin senzori radare, sateliti, avioane fara pilot, radare de vreme, informatii care se strang intr-un centru de comanda, adica o infrastructura digitala protejata la atacuri cibernetice. Scopul principal al sistemelor C4ISR este construirea unei infrastructuri de camp de lupta digitala pentru a obtine superioritatea informationala cu date valabile si utile in timp real. Cu un bun sistem C4ISR, cu o imagine operationala a campului de lupta in timp real, se pot obtine avantaje strategice si tactice.
Pentru o comanda si un control eficient, este necesar sa se realizeze un flux continuu de informatii valabile in timp real, sa se imbunatateasca eficienta prelucrarii acestora si sa se asigure transferul sigur si rapid al informatiilor catre utilizatorul final luptatorul sau echipamentul de lovire. Modelul vechi al sistemului C4ISR a fost proiectat astfel incat toate informatiile (datele) sa treaca prin linia Sensor-Comandant-Soldat. Acest concept a suferit modificari drastice in ultimii ani si a luata o noua directie in care informatiile trebuie sa curga direct spre soldat. Obiectivul este de a dezvolta capacitatea soldatilor de a dobandi, adapta si prioritiza informatiile de care au nevoie pentru a-si indeplini misiunea si pentru a putea transmite informatiile pe care le colecteaza pe teren inapoi in retea, astfel incat altii sa poata profita de ea .
Rusia si China, pentru a se proteja de forta militara extraordinara a SUA folosesc sisteme A2/AD (anti access-area interzis) care creaza o zona de la 300 la 500 de kilometri in care toate comunicatiile sunt blocate. Incercarea de a lupta intr-o astfel de zona ar duce la foarte mari pierderi. Acolo se duce un razboi electronic fara menajamente.
Asa ceva a creat Rusia in trei puncte: in tarile baltice, in Crimeea si in Siria la Latakia. Daca ne uitam la ce ar trebui sa faca tarile NATO, este ceea ce se intampla la ora actuala in Romania. Romania are radare, are rachete Patriot, are sistemul THAAD, deci in Romania ar trebui sa se creeze o zona A2/AD la Constanta. La echipamentele prezentate trebuie sa se aduge navele militare noile corvetele si modernizarea fregatelor existente. De asemenea bateriile de coasta trebuie reconsiderate, iar rachete de utima generatie trebuie achizitionate.
(continuarea peste o saptamana, un weekend placut)
*General locotenent în rezervă, Alexandru Grumaz este inginer de telecomunicații absolvent al Academia Tehnice Militare. Grumaz are Masterul în Strategia Resuselor de Apărare la Universității de Apărare a SUA și este absolvent al programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University. Fost Consul General al României la Shanghai, generalul a ocupat poziții importante în Ministerul Apărării Naționale ca șef al Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare, director al Directoratului de Planificare Integrată a Apărării sau Inspector pentru armamente. Grumaz a ocupat poziția de prim-adjunct al Directorului STS, fiind specialist în telecomunicații. Are expertiză în planificarea strategică, în relațiile internaționale militare și civile și experiență în planificarea și managerierea complexă a bugetului unei organizații. Este un bun cunoscător al vieții politice și militare din China și Statele Unite ale Americii unde și-a petrecut o parte din cariera militară și diplomatică. Actualmente este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate.
