“Scandalos! In ultimii 10 ani investitorii straini au repatriat din Romania venituri de zeci de miliarde de euro!” e o afirmatie care ma mir ca nu a aparut pe nicio pagina de ziar cu litere ingrosate si mari, sau ca nu a fost inca rostita de nicio personalitate cu o agenda populista. Pentru ca este cat se poate de adevarat!
Cate breaking news-uri si talk-show-uri nu s-ar face pe o astfel de tema, cate forumuri online nu s-ar umple de comentarii indignate, cate site-uri nationaliste nu ar incarca si imparti informatia, cati compatrioti nu s-ar arata imediat scandalizati de o astfel de situatie… O informatie care nu ar face decat sa dovedeasca faptul ca Romania este spoliata din greu de capitalurile straine. Zeci de miliarde de euro iesiti din Romania in loc sa se regaseasca in salariile romanilor. Incalificabil.
Dar haideti sa privim mai atent la aceasta valoare si sa punem lucrurile in context. Balanta de plati a Romaniei arata ca nerezidentii au realizat venituri din investitii directe de 24 de miliarde de euro in ultimii zece ani. Asta inseamna aproximativ 2,4 miliarde pe an. La un sold al investitiilor straine directe de 35 de miliarde de euro acum 10 ani si un estimat de 69 de miliarde de euro la sfarsitul lui 2016, randamentul anual calculat prin raportarea la soldul mediu al investitiilor straine a fost cam de 4,6%. Merita subliniat faptul ca in investitiile straine directe au fost incluse aporturile de capital, profiturile reinvestite si creditele acordate in interiorul grupului de firmele mama. Vi se mai pare mult?
Este cam ceea ce ati obtine investind intr-un titlu de stat in lei la 20 de ani. Practic toate sumele pe care le veti primi in aceasta perioada vor dubla plasamentul dumneavoastra initial. Deci statul va va returna in timp dublul sumei primite. Si suspectez ca pe dumneavoastra nu va va acuza de lacomie pentru asta.
Desigur, luate izolat, sumele par imense si pe asta conteaza si cei care le folosesc rupte din context. Ei vor fi cei care se vor scandaliza peste zece ani pentru faptul ca investitorii au cumparat tara pe gratis pentru ca si-au repatriat integral toate sumele investite. Omitand insa un lucru extrem de important. Valoarea unui euro obtinut astazi din investitie este cu mult mai mare decat valoarea unui euro incert obtinut peste douazeci de ani. Pentru ca pur si simplu habar nu ai de ce context economic si politic vei avea parte in urmatorii douazeci de ani. Motiv pentru care nici nu va exista vreodata o rata de succes a investitiilor de 100%. O parte dintre investitori vor pierde banii investiti, partial sau total.
Iar ca sa intelegeti la ce ma refer, va intreb: ce scenariu de fiscalitate ar trebui sa foloseasca un investitor pentru urmatorii 10 ani in planul sau de afaceri? Imi veti raspunde ca habar nu aveti, nici macar pentru 2018. Quod erat demonstrandum…
Ce ati face in acest caz? Ati incerca sa recuperati investitia mai repede, nu? Ar fi un comportament absolut rational. Cu cat profilul de risc al unei tari este mai ridicat, cu atat investitorii asteapta un randament investitional mai mare, pentru a justifica riscul pe care si-l asuma. Acesta a fost in mod constant si cazul Romaniei in ultimele decenii, motiv pentru a acuza “lacomia investitorilor”, care insa nu a fost in majoritatea cazurilor decat expresia relatiei fundamentale care guverneaza toate pietele financiare, indiferent de coordonatele geografice: risc mare – randamente investitionale mari.
Deci inconsecventa politicilor economice din Romania, razgandelile, ezitarile, declaratiile pripite au sfarsit prin a stimula apetitul pentru rate mari de rentabilitate: fie prin oferirea de preturi sub media regiunii pentru activele romanesti, fie prin repatrierea rapida a veniturilor din investitii, care ar fi ramas probabil intr-o cantitate mai mare in Romania daca mediul legislativ si economic ar fi fost mai predictibil. Cu alte cuvinte, inconsecventa are un pret.
Fara doar si poate ca au fost si mai sunt excese. Pana la urma, transferul de profit catre exterior nu s-a inventat in Romania si este o problema cu care se confrunta toate tarile. Dar in mod cert, Romania nu ar fi avut nicio sansa sa atinga nivelul actual de dezvoltare fara contributia substantiala a capitalului strain. Mult trambitata reindustrializare nu ar fi avut si nu va avea nicio sansa fara intrarile constante de capital strain. Ne place sau nu, Romania nu are suficient capital autohton si, aparent, nici nu avem vocatia de a-l acumula, ci mai degraba de a-l risipi indata ce se acumuleaza. Din acest motiv, culpabilizarea capitalului strain pentru propriile noastre slabiciuni va sfarsi prin a ne duce in fundatura subdezvoltarii.
Datele financiare ale companiilor luate in izolare pot induce mesaje eronate sau manipulatoare daca nu sunt judecate in context. Cand cineva vine si spune: “Firma X a realizat venituri de sute de milioane de lei pe an din salariile sau pensiile romanilor”, pasul urmator ar trebui sa fie sa ne intrebam: “Dar ce cheltuieli a avut? Cat a investit in Romania? Cat si-a recuperat din investitia initala? Dupa cat timp?”
Deoarece capitalul va alege doar destinatiile unde se va putea inmulti prin asumarea unui risc rezonabil. Adevarul incomod este ca nu noi il alegem pe el, ci el ne alege pe noi. Si coada e destul de mare…
(Pana la urma v-ati gandit ca toate profiturile firmelor care vand in Romania provin din “salariile si pensiile romanilor”? Adica din veniturile clientilor finali.)
Ceea ce inseamna ca profit, profit repatriat, dividende, nu ar trebui sa fie vorbe de ocara. Beneficiile politicianiste pe termen scurt sunt minore in comparatie cu pierderile serioase de imagine pe termen lung.
Jocul cu cuvintele trebuie sa inceteze.
Un weekend placut!
