Discursul presedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, privind starea Uniunii, in care a nominalizat Romania pentru o aderare rapida la euro, abandonand ideea unei Europe cu mai multe viteze, si in care a propus organizarea unui summit post Brexit la Sibiu, a fost primita cu un val imens de entuziasm in Romania. Dintr-o data s-au reaprins sperantele ca Romania poate sa fie una dintre tarile care sa constituie “buricul” Europei. Pentru, ca nu-i asa, cand aspiri sa aderi la zona euro rapid, sau cand te vezi facand parte din nucleul dur al Europei, cam asta inseamna ca iti imaginezi.
Sunt extrem de sceptic. Iar intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem cu toata onestitatea este: in ce masura poate o declaratie politica precum cea a d-lui Juncker sa anuleze diferentele mari de dezvoltare economica si de calitate a guvernantei care separa Romania de restul Europei?
In masura in care credem aceasta, inseamna ca nu am invatat mare lucru din tensiunile care au aparut in UE in ultima vreme si nici din cele aparute in ultimii ani in zona euro. Pentru ca toate aceste tensiuni, care exista, sunt manifeste, si pun chiar sub semnul intrebarii viitorul acestor zone, au ca principala cauza economicul.
Daca este sa ne referim la UE, raul primar este legat de alienarea si stagnarea clasei de mijloc, care a generat inclusiv Brexit-ul. Daca ne referim la zona euro, vorbim despre divergentele economice care au continuat in pofida aderarii la zona monetara unica si despre diferentele culturale persistente existente in aceasta zona. Observati cat de mult se vorbeste despre divergentele est-vest, cand, de fapt, cred ca cel putin la fel de importante sunt si divergentele nord-sud. Din acest motiv, este de neconceput o reformare a UE si a zonei euro fara intoarcerea la economic, la valorile economiei de piata si ale unei societati liberale.
In aceste conditii, este o iluzie sa ne imaginam ca o decizie politica europeana poate sa reprezinte o scurtatura care sa faca abstractie de esecurile politice, de derapajele democratiei, de guvernarea mediocra a ultimelor decenii din Romania. Multi ar putea spune: “Pana la urma, daca in cazul admiterii in NATO si in UE a functionat, de ce nu ar functiona in continuare?” Toata lumea este acum de acord ca Romania nu era pregatita sa adere la UE, dar, cu toate acestea, a existat o scurtatura: decizia politica ce a facut ca Romania si Bulgaria sa adere, chiar daca nu erau pregatite.
Reactiile foarte circumspecte ale liderilor europeni la ultimele propuneri ale d-lui Juncker sugereaza extrem de puternic ca, de data asta, nu va mai merge asa. Iar asta nu ar trebui sa ne surprinda. Ceea ce pierdem din vedere de o buna bucata de timp este ca, la urma urmei, nu este important doar ca noi sa vrem sa fim acolo, cel putin la fel de important este sa fim si acceptati acolo. Ei par mai constienti ca noi ca, deocamdata, o aderare rapida la zona euro sau Romania parte a nucleului dur nu poate sa fie in momentul de fata decat un vis.
Dar reactiile circumspecte mai sugereaza un lucru. Faptul ca domnul Juncker si-a expus o parere pur personala, care nu a fost catusi de putin rezultatul unor consultari prealabile cu sefii de stat ai principalelor tari europene. Un motiv in plus ca sa o privim cu mai multa prudenta.
Sunt unele din reactiile de opozitie si rezultatul unor interese economice contrare Romaniei? Probabil ca da. Problema insa este ca Romania ofera in prezent, prin slabiciunile ei, pretexte perfecte tuturor celor care au astfel de interese. O marginalizare a unei Romanii puternice ar fi mult mai greu de justificat.
Solutiile la acest deziderat sunt arhistiute si arhiignorate: infrastructura, educatie, dezvoltare echilibrata prin scoaterea din izolare a Moldovei, o economie mai privatizata si mai putin etatista, investitii straine directe si acumulare de capital autohton. In cele din urma, dar nu mai putin importante, domnia legii si echilibrul puterilor in stat.
Din acest motiv, ma simt dator sa fac un apel la realism. Nu exista scurtaturi, nu exista inlocuitori pentru o politica de dezvoltare sanatoasa, pentru consolidarea statului de drept. Entuziasmul local cu care a fost primit discursul d-lui Juncker nu face decat sa reflecte disperarea noastra de a nu ramane la periferia Europei. Vestea foarte buna pentru unii si foarte proasta pentru altii este ca accesul Romaniei intr-un club sau altul va depinde in primul rand de tipul de tara pe care reusim sa il construim.
Romania – membru refondator al UE? Haideti sa ne uitam cu atentie in oglinda. Ce anume ne recomanda pentru asta? Deocamdata prea putin si din acest motiv nu exista decat o unica solutie.
Pentru a fi luati in serios de ceilalti, va trebui sa ne luam noi insine in serios mai intai.
Un weekend placut!
(Idei exprimate in interventia pe care am avut-o la conferinta “Reforma iminenta a UE: Romania si nucleul dur” organizata de CursDeGuvernare.ro)
