Una dintre teoriile pe care le-am vazut vehiculate destul de frecvent in spatiul public este aceea conform careia banii din pilonul 1 de pensii (sistemul public) si cei din pilonul 2 (pensiile private obligatorii) nu se deosebesc in esenta prin nimic, fiind si unii si ceilalti banii statului. Singura diferenta dintre cele doua sisteme ar fi aceea ca banii din pilonul 2 sunt administrati privat.
O nuantare foarte importanta cred ca se impune. Chiar daca initial banii virati in pilonul 2 reprezinta o obligatie fiscala a contribuabilului fata de stat, odata virati banii in conturile individuale ale participantilor, ei intra in proprietatea acestora. Altminteri, am inregistra o premiera.
In cazul in care banii existenti in pilonul 2 ar fi banii statului, ar fi pentru prima data cand unor persoane fizice, unor indivizi, li s-ar permite sa lase banii “statului” mostenire urmasilor lor, in caz de deces. Crearea unui astfel de precedent i-ar putea facepe unii dintre romani sa se intrebe de ce nu ar putea sa isi lase punctele de pensie mostenire, in cazul in care nu mai ajung sa li se deschida dreptul la pensia publica, daca tot nu e nicio diferenta intre banii prezenti in sistemul public si cel privat de pensii.
Desigur, etichetarea de “bani ai statului” poate justifica mai usor varianta transferului banilor din pilonul 2 la pilonul 1. Pana la urma, daca nu exista nicio diferenta intre ele, asta inseamna ca pot fi fuzionate oricand si oricum. Insa intrebarea in acest caz pentru avocatii optiunii suverane a participantilor de a decide daca mai vor sa ramana sau nu in pilonul 2 este: de ce in spiritul aceluiasi drept suveran nu ar trebui sa li se permita si participantilor de la pilonul 1 sa decida daca vor sa se transfere integral la pilonul 2, adica la cel privat. Pentru ca ar fi logic ca o astfel de libertate sa functioneze simetric, in ambele sensuri. (Merita subliniat faptul ca ambele abordari nu ar face decat sa se departeze dramatic de la fundamentele noului sistem de pensii gandit acum 10 ani, care privea piloanele 1 si 2 ca fiind complementare si nicidecum alternative)
Etichetarea banilor din pilonul 2 ca “banii statului” mai duce la o consecinta interesanta si poate, pentru unii, ingrijoratoare: validarea unei astfel de etichetari ar duce la concluzia ca, in ultimii 10 ani, statul a devenit actionar intr-o gramada de firme private, fara ca emitentii sau ceilalti actionari privati, majoritari sau nu, sa aiba habar despre ce li se intampla. Pentru ca, in tot acest interval, administratorii de fonduri de pensii private au investit “banii statului” prin intermediul bursei intr-o multime de firme private din tara si strainatate.
Pe de alta parte, daca presupunem ca statul isi va dori cash pentru a vira in pilonul 1 sumele acumulate in conturile individuale de participantii care doresc sa plece din pilonul 2, fondurile private de pensii ar putea fi nevoite sa lichideze o parte din detinerile pe care le au: titluri de stat, obligatiuni, actiuni si asa mai departe. Vorbim de lichidari de ordinul a miliarde de euro.
Fiecare clasa de active are insa un grad de lichiditate diferita. Astfel, daca ne referim la actiuni, valoarea totala a portofoliului existent astazi in posesia fondurilor de pensii este de aproximativ 1,7 miliarde de euro. Dintre acestea, ceva mai mult de un miliard de euro reprezinta actiunile romanesti. Adica, de peste o suta de ori mai mult decat media tranzactiilor zilnice din acest an de pe bursa locala.
(Coincidenta a facut ca, recent, afirmatii legate de lipsa de viitor a pilonului 2 sa fie insotite de scaderi ale indicelui bursier, situatie pe care ASF a gasit-o suficient de importanta pentru a o investiga.)
Prin ricoseu, reducerea semnificativa a marimii celor mai importanti investitori institutionali locali, fondurile de pensii, va face ca aspiratia bursei locale de a trece in categoria pietelor emergente sa devina o misiune cu mult mai dificila. In acest context, economia romaneasca va fi vaduvita de o importanta sursa alternativa de finantare a dezvoltarii.
In concluzie, cred ca orice referire la viitorul pilonului 2 nu ar trebui facuta in pripa, ci doar dupa evaluarea profesionista a absolut tuturor consecintelor: pentru participanti, pentru actionarii administratorilor, pentru firmele in care fondurile de pensii sunt deja actionari importanti, pentru evolutia pietelor financiare din Romania si a economiei in general. Riscul este cel al generarii unei reactii in lant.
Si sunt convins ca nimeni nu isi doreste acest lucru.
Un weekend placut!
