In ultimele saptamani, am fost martorii unui curent de opinie promovat, din pacate, inclusiv de persoane care nu pot fi suspectate de rea intentie sau impostura, care facea referire la lasitatea Romaniei si a celor care o conduc. Etichetarea era o consecinta a faptului ca, in timp ce mai toate tarile din regiune au avut grija sa faca publice in mod constant sumele si actiunile de sprijin pentru Ucraina, Romania a avut un comportament mai degraba discret pe aceasta tema. In consecinta, informatiile existente in spatiu public i-au facut pe analistii de profesie si amatori sa decreteze pe canalele de comunicare ca Romania nu face mai nimic, din teama, din lasitate, din duplicitate sau sau, cel mai grav, pentru ca avem o conducere vanduta Moscovei.
Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par, motiv pentru care am asteptat cu mare interes vizita Ministrului de externe ucraininan la Bucuresti. Din punctul meu de vedere acesta era un moment al adevarului menit sa ne ofere o oglinda fidela a eventualei implicari a Romaniei in sprijinul Ucrainei. Spun “fidela” pentru ca, pe parcursul razboiului, oficialii ucraineni de varf nu au avut nici cea mai mica retinere de a taxa prompt si fara menajamente oricare tara, indiferent de anvergura ei internationala, pentru retinerea sau ipocrizia cu care au sprijinit Ucraina pe parcursul acestui razboi. Germania a fost de exemplu un beneficiar remarcabil al criticilor si chiar sarcasmului ucrainian. Si nu a fost singura…
In aceste conditii, avand in vedere analizele numerosilor “experti” autohtoni de circumstanta, Romania, tara, nu-i asa, cu cele mai subtiri ajutoare militare acordate Ucrainei ar fi trebui sa fie desfiintata de oficialii ucraineni. Si totusi, surpriza! Declaratiile ministrului de externe ucrainian a sunat astfel:
“Razboiul este momentul adevarului, atunci vezi adevarata fata a cuiva, iar Romania si-a aratat adevarata fata, o fata de prieten. Nu doar a vorbit, ci a şi actionat. Nu vom uita niciodata”
“Armelor, ca si banilor le place linistea şi nu comentam legat de ceea ce primim si de unde, daca nu exista un anunt oficial in legatura cu asta”
“Ce nu acceptam este ipocrizia. Din fericire, acesta nu este cazul Romaniei. Romania a fost foarte onestă, cu o minte deschisa, prietenoasa si saritoare inca de la inceputul razboiului”
“Politica adoptată de Romania de la 24 februarie este una inteligenta. Restul, puteţi interpreta dumneavoastra”
Intepretarea mea este ca toti cei care s-au hazardat in etichetari s-au pripit, avand o abordare extrem de superficiala pe un subiect grav, fara sa incerce catusi de putin sa inteleaga contextul. Iar din punctul meu de vedere, contextul include si Republica Moldova. Un context pe care niciuna dintre tarile “laudaroase” nu il are.
Problema extrem de serioasa este ca, atunci cand intr-un context geopolitic si militar ca acesta te repezi sa pui eticheta de “las” propriei tari si conducerii ei, nu faci decat sa devii “servitorul util” al agresorului. Cu intentie sau fara.
Un Paste fericit!
