O astfel de intrebare, pusa la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire, ar putea parea similara unei blasfemii. Si totusi, cred ca ar fi o mare eroare sa ne imaginam ca, indiferent de cum va fi condusa aceasta tara ea, va fi condamnata sa ramana neschimbata. Ar fi o mare greseala sa ne imaginam ca un lucru de o valoare inestimabila precum Unirea nu trebuie aparat permanent, nu cu tancuri si avioane, ci cu o politica interna inteleapta si vizionara, de natura a consolida legaturile dintre marile provincii istorice si, in primul rand, pe cele economice.
Va propun in continuare sa cititi opiniile a doi experti recunoscuti, prof. Dan Dungaciu, Directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane si Antonia Colibasanu, Vicepresedinte pentru Relatii Strategice la Geopolitical Futures, colaboratoare apropiata a faimosului expert in geopolitica, George Friedman.
Opiniile celor doi provin din doua interviuri pe care le-am luat separat si pe care le puteti gasi aici.
Prof. Dan Dungaciu: „Daca nivelul nostru de ruptura interna este mai profund decat ceea ce ne leaga la un moment dat, razboiul nostru e pierdut.”
DD: Este pentru mine un mister, de ce nu s-a reusit constructia unei bucati de autostrada care sa treaca pe la Comarnic. In peste 20 de ani! Este pentru mine un mare mister. Cum s-a intamplat ca atatia politicieni, ministri, presedinti, premieri, nu au inteles importanta acestui proiect strategic. Inclusiv din perspectiva anului Marii Uniri 2018. Pentru ca, daca ne uitam pe harta autostrazilor planificate pentru 2018, vom observa ca nu exista planuri de interconexiune intre regiunile tarii.
RC: In schimb Transilvania va fi din ce in ce mai bine conectata cu Ungaria.
DD: Perfect conectata cu Ungaria, perfect neconectata cu restul tarii. Daca nu ai o astfel de viziune extrem de concreta, pentru ca pe asta s-au aprobat finantarile guvernamentale, atunci incepi sa iti pui intrebari de ce lumea nu vede niste lucruri evidente. Ca sa nu mai vorbesc de decalajele care cresc din lipsa de infrastructura. Dezvoltarea vine pe autostrada…
RC: Din punctul de vedere al decalajelor, pentru mine cea mai importanta autostrada este cea care ar trebui sa lege Transilvania de Moldova, chiar de Moldova istorica. Nici macar Valea Oltului, nici macar Valea Prahovei.
DD: Perfect de acord. Pentru ca cea care ar demara cel mai rapid economic ar fi Moldova. Acum Moldova arata mai rau, din cauza depopularii, ca acum 10 ani… Si se putea si mai rau. Sansa Romaniei stiti care a fost? Esecul Republicii Moldova si al Ucrainei. Adica evitarea situatiei in care anumite regiuni ale Romaniei sa fie atrase in siajul altor tipuri de economii. Pentru ca, in mod normal, zonele de frontiera cu Republica Moldova si Ucraina vor intra in alte circuite economice daca circuitul national nu functioneaza.
RC: Va este teama de un efect de centrifugare a regiunilor istorice?
DD: O centrifugare spre spatii care au un alt mod de a face politica, un alt mod de a face business, o alta viziune despre ce inseamna economia. Pentru ca sa ai o centrifugare spre Occident nu ar fi o problema, dar noi suntem inconjurati, pe nord si est, de spatii care arata altfel. Numai cine nu a trait acolo nu stie care e diferenta.
RC: Dar decalajele in Romania cresc..
DD: Cresc si vor creste la un moment dat geometric, iar apoi vor intra in mintea oamenilor si vor incepe sa creeze teorii pe care am inceput sa le si vedem – explicatii istorico-genetice care sa explice evidente de tip geografic sau care tin de conectare la infrastructura. Revenind la infrastructura, introducerea in CSAT ar avea o putere simbolica foarte mare. Insa asta nu ii confera presedintelui instrumente sa intervina. Nu o sa faca autostrazi cu armata. Introducerea in CSAT ar ridica insa nivelul de alerta, de vizibilitate, dar nu ar fi o solutie concreta in ce priveste executia. Ar fi o avertizare, foarte importanta, dar care, ca sa fie urmata de masuri, trebuie sa intre in mintea mai multor decidenti.
Daca politicienii nu au constiinta acuta a faptului ca una dintre cele mai stringente provocari de securitate ale Romaniei este lipsa infrastructurii, e foarte grav. Si daca nivelul nostru de ruptura interna este mai profund decat ceea ce ne leaga la un moment dat, razboiul nostru e pierdut. Intr-o comunitate daca rupi legaturile fundamentale, esentiale, primare, e foarte greu sa contruiesti ceva. Or criza mare a Romaniei, prapastia catre care se indreapta fulgerator fara ca cineva sa roteasca de volan, aceasta este: ca, la un moment dat, ruptura interna sa fie atat de profunda incat nici macar evidente de tipul celor pe care le discutam aici sa nu mai fie avute in vedere.
RC: Totusi, o tara intreaga, asa cum facem si noi aici, striga din toate puterile: avem nevoie de infrastructura. Iar dvs. spuneati mai devreme ca sunt persoane care nu realizeaza aceasta necesitate. Este vorba de incompetenta sau de premeditare?
DD: Efectele sunt aceleasi.
RC: De acord. Dar ca sa tratezi problema trebuie sa pui un diagnostic corect.
DD: Aici e o problema majora. Sigur ca explicatia tehnica poate sa fie: Romania si-a asumat mai mult decat poate duce, a inceput foarte multe bucati de autostrada, coruptia e mare, endemica si nu au iesit. Deci daca Romania se va concentra mai bine asupra resurselor, daca va fi mai mica coruptia, proiectele vor iesi. Argumentele celelalte sa stiti ca vor incepe sa apara. Eu nu cred ca nu vor incepe sa apara aceste tipuri de argumente, pentru ca exista o zona foarte greu de explicat si care hraneste teoriile conspirationiste. Asta e foarte riscant, evident.
Bun, Romania e corupta, nu a gandit bine logistic, s-a intins mai mult decat i-e plapuma, nu a incheiat anumite coridoare europene pe care trebuia sa le faca, dar lipsa asta de viziune strategica nu stiu daca poate fi explicata in totalitate doar in felul acesta.
Si repet, nu e vorba doar de autostrada Comarnic aici, e vorba in primul rand de Moldova. Acolo e marea problema. Acolo este abandonul. Este inadmisibil ca tu sa abandonezi practic acea regiune prin abandonarea unor proiecte de infrastructura extrem de importante, care ar fi putut atrage aceasta regiune in siajul unei dezvoltari centrate pe Romania.
Antonia Colibasanu: „Dezintegrare, nu. Pentru ca tine de noi, dar mai tine si de altii.”
RC: Vorbeam despre pericolul fragmentarii Europei si despre periodicitatea conflagratiilor mondiale. In acest context, vezi pe termen mediu sau lung un pericol al fragmentarii Romaniei?
AC: Nu.
RC: Pun aceasta intrebare pentru ca exista evolutii care ar putea sa dea de gandit. Vedem o continua divergenta economica intre regiunile istorice ale Romaniei – cea mai evidenta este cea dintre Transilvania si Moldova, vedem diferente de orientari politice, vedem infrastructura Transilvaniei conectata din ce in ce mai bine cu Vestul si aproape deloc cu estul sau sudul Romaniei. Cam acesta este contextul care ma face sa iti pun o intrebare atat de grava.
AC: Motivul pentru care spun un “nu” hotarat este istoric. Totul tine de coeziunea nationala. Nu suntem un stat foarte vechi, dar nici foarte nou. Avem 100 de ani de coeziune foarte puternica. In al doilea rand, daca aplic acelasi model pe care l-am aplicat altor state, exista Dunarea si Marea Neagra. In conditiile in care puterile resurgente sunt la Est, China, Turcia, Rusia, deschiderea comerciala catre Est este la fel de importanta ca deschiderea catre Vest. Dezvoltarea noastra din punct de vedere strategic-securitar este sustinuta in teza transatlantica. Iar Romania pe falia estica are un parteneriat strategic cu SUA, in primul rand in zona militara, care include si zona Marii Negre.
De fapt, Romania, avand in vedere pozitia ei geografica, este condamnata la a fi un pol de dezvoltare al regiunii. Si o sa explic de ce. Am vorbit despre Balcani, pericolul si oportunitatea pe care aceasta regiune o reprezinta pentru Europa. In acest context, noi suntem interesati de stabilitatea Balcanilor inclusiv prin prisma aliantei trans-atlantice pe care o avem. Marea Neagra ne leaga de Caucaz si de Asia Centrala, o zona poate chiar mai fragila decat zona Balcanilor, avand in vedere si relatia dintre Rusia si China. Ca urmare suntem la intretaiere de drumuri intre marile puteri si, in istorie, pentru statele care, fiind pe zona de falie, au fost suficient de mature ca sa aiba o viziune strategica, nu prea a existat posibilitatea ca prioritatile securitare pe termen lung sa fie diminuate din cauza problemelor social-economice interne.
Sa luam cazul Germaniei. Tensiunile dintre Germania de Est si cea de Vest sunt mult mai mari decat cele dintre Transilvania, Moldova si Muntenia. Modelele economice acolo sunt extrem de diferite. Modelele sociale difera si ele. Vom avea o fragmentare a Germaniei? Nu.
RC: Romania-pol de putere regionala… E o poveste pe care o aud de foarte multa vreme… Incep sa fiu din ce in ce mai sceptic… Dincolo de discutiile de salon pe aceasta tema, Romania chiar a profitat de pe urma pozitiei sale geografice? Raspunsul meu este “nu”. Am senzatia ca persista in momentul de fata iluzia ca puterea militara a unei tari poate fi disociata de puterea ei economica. Degeaba crestem bugetul de aparare daca stangaciile politicilor economice duc la slabirea tarii. Mai devreme sau mai tarziu, puterea militara va fi adusa la nivelul puterii economice pentru ca, pur si simplu, nu va mai fi finantabila.
AC: Corect.
RC: Deci as spune ca cea mai importanta provocare a noastra este sa fim puternici economic, pentru ca de aici vor deriva si celelalte.
AC: Sunt total de acord. Dar vreau sa fiu foarte clara. Chiar daca Romania nu vede oportunitatea de a deveni un pol de putere regional, Romania va fi folosita ca o punte de legatura. Si atunci tine de noi daca vrem doar sa fim folositi sau daca avem aspiratii mai mari, de a ne dezvolta intr-un pol de putere. Dar dezintegrare, nu. Pentru ca tine de noi, dar mai tine si de altii. Nimeni nu are un astfel de interes in momentul de fata. Pentru ca falia estica este stabila doar cu o Romanie puternica. Iar pentru ca o Romania sa fie puternica militar, ea trebuie sa fie in primul rand puternica economic. Ceea ce necesita un fond legislativ stabil si coerent, strategii de tara coerente.
