Am ezitat inainte sa scriu si eu un comentariu pe aceasta tema. Deja s-a scris mult, subiectul fiind acoperit din toate unghiurile, cu mai multa sau mai putina obiectivitate. Ceea ce este deranjant, chiar daca nu ar trebui sa mai fie o surpriza, este ca in conditiile in care orice demers de a se disculpa al celor considerati parte la “devalizare” e vazut din start ca lipsit de credibilitate, opinia publica interesata sa afle ce s-a intamplat ramane dependenta de opiniile celor care isi ajusteaza “explicatiile” in functie de agenda personala sau politica pe care o au.
Situatia legata de lipsa a 10 miliarde de lei din bugetul anului 2016 este relativ usor de explicat. In primul rand pentru ca ceva sa lipseasca, el ar fi trebuit sa existe mai intai, nu-i asa? Altfel, fiecare dintre noi am putea clama ca ne lipseste cate un Rolls-Royce… Dar suma cu pricina nu a existat niciodata in buget, pentru ca ea nu a fost incasata. Ceea ce ne duce in alta directie: nu a unei lipse, ci a unei nerealizari a veniturilor. De ce nu s-au realizat veniturile? Din cauza absorbtiei sub estimari a fondurilor europene. Ceea ce este absolut de neinteles. Cum este posibil ca un guvern cu atat de multi experti “scoliti” la Bruxelles si avand asa de multe contacte acolo sa aiba o performanta atat de slaba?
Exista cel putin trei variante: a) au fost rau intentionati de la bun inceput si au vrut sa faca un rau tarii, b) au fost incompetenti, iar la Bruxelles au fost promovati pe “ochi frumosi”, c) absorbtia de fonduri europene nu se face instantaneu, presupunand in primul rand capacitatea generarii de proiecte si apoi timpul necesar pentru atragerea de fonduri pentru finantarea lor. Asta inseamna ca daca am fi dorit absorbtia de fonduri europene in 2016, ele ar fi trebui pregatite inca din 2015.
Eu recunosc ca sunt un adept al variantei c), pentru ca stiu din surse interne (da, va trebui sa ma credeti pe cuvant) ca administratia publica din Romania are o capacitate slaba de a genera proiecte finantabile. Cu alte cuvinte, nu banii lipsesc, ci capacitatea noastra de a-i atrage. Cam trist, nu-i asa?
Mai departe… Dar aceste venituri inexistente la buget nu au avut un impact negativ asupra deficitului bugetar? Adica, guvernul Ciolos nu a continuat sa cheltuiasca nechibzuit, in pofida acestor venituri neincasate? Raspunsul este “nu”. Deoarece finantarile europene nu sunt date nici pentru a fi tezaurizate, nici pentru a plati pensii mai mult sau mai putin speciale sau salarii in sectorul public. Finantarile sunt asociate unor proiecte. Le faci, ai cheltuieli, primesti finantare. Nu le faci, nu ai cheltuieli, nu primesti finantare. La prima vedere ati spune ca este un joc de suma nula, nu-i asa? Consecinta extrem de importanta pentru discutia noastra fiind ca o planificare eronata, intr-un mod desigur regretabil, a absorbtiei de fonduri europene are un impact zero asupra deficitului bugetar. Impactul merge insa chiar mai departe decat atat…
Pentru ca proiectele cu finantare europeana au atasata conditionalitatea de a fi co-finantate de statul roman. Deci, in masura in care astfel de proiecte ar fi fost lansate si fondurile europene absorbite, acestea ar fi presupus cheltuieli bugetare suplimentare pentru co-finantare. Care insa nu au mai fost necesare. Cu alte cuvinte s-a facut o economie.
Sa ne bucuram? Dimpotriva, sa ne intristam, deoarece finantarea europeana inseamna banii dati gratuit pentru dezvoltarea Romaniei. Deci, deocamdata avem o dezvoltare inca o data amanata. Daca guvernul Ciolos si-a adus sau nu contributia la aceasta dezvoltare amanata nu vom vedea decat in 2017, prin prisma proiectelor pregatite, sau nu, pe parcursul anului 2016. Deci putina rabdare…
Haideti sa discutam si despre cheltuieli… In primul rand, despre rectificarea bugetara. Daca veniturile erau sub asteptari, era normal ca rectificarea cheltuielilor sa fie pozitiva?
As incepe prin a spune ca in triada venituri, cheltuieli, sold buget, principalul obiectiv tintit este soldul bugetar, in cazul Romaniei deficitul bugetar (surplus nu am avut niciodata in perioada post-comunista). In aceste conditii, pentru a tine deficitul sub control, cheltuielile sunt ajustate periodic in cursul anului, in functie de masura in care veniturile prognozate au fost realizate sau nu. Deficitul este atat de important, pentru ca ele se finanteaza cu bani imprumutati, pentru care se plateste dobanda. Din acest motiv, nu ne este indiferenta suma pe care trebuie sa o atragem prin indatorare.
Acestea fiind spuse, sa remarcam faptul ca in primele 10 luni ale anului 2016, deficitul bugetar era de 0,49%, in conditiile in care obiectivul de sfarsit de an, adica peste doua luni, era 2,8%. In aceste conditii, nu e nevoie de o matematica sofisticata ca sa intelegi ca daca si cheltuielile si veniturile s-ar fi rectificat in aceeasi directie, adica in scadere, deficitul de sfarsit de an ar fi ramas in continuare extrem de mic.
Pe buna dreptate, presedintele principalului partid din Romania si al actualului partid de guvernamant afirma la inceputul lui decembrie: “Miliarde de lei rămân necheltuiți la guvern. Suntem la deficit bugetar 0,4%, până la 2,5% mai este suficient. (…) Poți să justifici în orice fel lipsa performanței, dar dacă stai cu sertarele pline de bani și spui că nu sunt bani… Sunt miliarde de lei care rămân necheltuiți.”
In aceste conditii, decizia logica este sa profiti de spatiul de manevra pe care il ai pana la atingerea tintei de deficit si sa pui banii la treaba, directia rectificarii pentru cheltuieli neputand sa fie decat pozitiva. Ceea ce a presupus cheltuieli majore in ultimele doua luni ale anului. Este ceva remarcabil in asta?
Catusi de putin. Exista o indelungata traditie a guvernelor, indiferent de culoarea lor politica, de a avea cheltuieli dezechilibrate cu predilectie spre ultimul trimestru al anului. Nota bene! Chiar si asa, deficitul bugetar al anului 2016 a fost de 2,6%, deci sub cel planificat de 2,8%.
Are executia bugetul pe 2016 vreun impact asupra executiei bugetului din 2017? Adica exista obligatii care ar fi trebuit onorate din bugetul anului trecut si care acum vor fi onorate din bugetul anului 2017? Aparent situatia e exact invers. In conditiile in care deficitul bugetar pe 11 luni era de 0,7%, deci in continuare mult sub deficitul prognozat, guvernul precedent a hotarat dublarea TVA-ului rambursat: o decizie buna pentru mediul de afaceri, o decizie in avantajul bugetului pe 2017.
In incheiere, as spune ca daca ar trebui sa ne preocupe ceva, acest ceva este tendinta permamenta de a supraevalua veniturile bugetare si de a subestima impactul relaxarii fiscale asupra veniturilor bugetare. Trebuie sa ne preocupe pentru ca, in caz de nerealizare a veniturilor fiscale (NB fondurile europene nu sunt fiscale), in conditiile in care cheltuielile cu salariile si asigurarile sociale sunt extrem de greu reversibile, cheltuielile sacrificate vor fi, ca de obicei, cele cu investitiile.
In acest context as remarca ca nu am cunostinta de existenta vreunui analist care sa previzioneze pentru 2017 cresterea economica de 5,5% pe care urmeaza sa fie creionat bugetul 2017. Iar incasarile din impozite sub asteptari din trimestrul patru par sa semnaleze un inceput de incetinire economica, altminteri de asteptat.
Un week end placut!
