Va trăi România criza Greciei din 2009?

Este o intrebare care, zilele acestea, este pe buzele tuturor. Avand in vedere experienta traumatizanta prin care a trecut dupa 2008 aceasta tara balcanica, merita sa facem o analiza succinta a asemanarilor si deosebirilor dintre situatia in care se gaseste Romania si cea in care se gasea Grecia in 2008.

“Criza” este un cuvant extrem de uzitat in Romania de o buna bucata de timp. Cu toate acestea, utilizarea lui atat de frecventa nu poate fi explicata decat de goana dupa audienta pe care stirile proaste o aduc, nu prin evolutiile reale ale economiei romanesti. Cel putin decoamdata…

Nu poti cataloga o economie ca fiind in criza atunci cand ai o scadere subunitara a PIB, o stagnare a salariilor si pensiilor sau un somaj care se invarte in jurul valorii de 4%. Spre comparatie, pentru a intelege cat de inadecvata este aceasta etichetare pentru Romania, criza Greciei a dus in perioada 2008-2014 la o prabusire cu 25% a PIB si la explozia somajului de la 8% la 27%. Adica 1 persoana din 4 persoane active nu avea de lucru. In plus, sistemul bancar al tarii a devenit insolvent, iar piata de capital a fost retrogradata de la piata dezvoltata la piata emergenta. Pe parcursul crizei, peste 200.000 de afaceri au fost inchise, ceea ce a avut un efect dramatic asupra clasei de mijloc din Grecia.

Cat de numeroase si relevante sunt similitudinile cu Romania?

In perioada pre-criza si Grecia a avut un deceniu de crestere spectaculoasa, cu o medie de 3,5%-4% pe an, economia accelerand si mai mult dupa intrarea in zona euro cand a putut beneficia de dobanzi scazute. Banca Mondiala deja o includea in randul putinelor tari care au evadat din “capcana venitului mijlociu”. Insa, ca si in cazul Romaniei, cresterea a fost stimulata mai ales de consum si a fost finantata prin deficite in crestere, in conditiile in care productivitatea mai degraba a stagnat. Principalele investitii au fost cele legate de organizarea Olimpiadei din 2004.

Si in cazul Greciei, deficitele bugetare au fost cauzate de o evaziune fiscala semnificativa, scapata de sub control. Evaziunea fiscala ajunsese la 28% TVA necolectat. Estimarile sugereaza un procent de 30% pentru Romania azi, cu toate ca gradul de digitalizare a platilor e semnificativ mai mare decat al Greciei inainte de criza.

Grecia ajunsese la un deficit bugetar de 10% in 2008 si 15% in 2009. Conform estimarilor Comisiei Europene, fara corectiile substantiale ce au urmat, Grecia ar fi ajuns la un raport datorie/PIB de 200%.  Dupa un maxim de 7,6% in 2025, deficitul bugetar al Romaniei arata astazi o scadere de 30% pe primele opt luni fata de perioada similara a anului trecut. Cu toate acestea, datoria externa a Romaniei va continua sa creasca in anii urmatori pana la un maxim estimat de 64%  in 2028, insa cu conditia ca ajustarea bugetara planificata sa continue.

O diferenta importanta intre cele doua tari este data de apartenenta Greciei la zona euro. Intr-o prima etapa, aceasta ar fi trebuit sa fie un beneficiu major pentru tara prin prisma dobanzilor scazute de finantare, a micsorarii costurilor de tranzactionare si a castigului reputational pe care l-a avut pe pietele financiare internationale. Sa nu uitam ca, in acea perioada, investitorii nu prea faceau diferente intre riscul asociat diferitelor tari din zona euro si, ca urmare, costurile de finantare nu difereau cu mult. Problema a fost ca Grecia a abuzat de acest context favorabil, avand iluzia ca deficitele din ce in ce mai mari vor fi finantate fara probleme de investitori, ceea ce a dus la supraindatorarea tarii.

In plus, costurile cu forta de munca au crescut mai repede decat productivitatea muncii. O evolutie similara a cunoscut si Romania in ultimii 15 ani, costurile cu forta de munca crescand de 2,5 ori mai rapid decat cresterile cu productivitatea. O astfel de evolutie a avut un impact negativ asupra competitivitatii celor doua economii, agravand deficitele externe.

Daca initial apartenenta Greciei la euro a fost o binecuvantare, ulterior, din acest motiv, administrarea crizei s-a dovedit a fi mai dificila si mai dureroasa. Cursul de schimb era cel al euro, iar politica monetara era cea comuna zonei euro si stabilita de Banca Centrala Europena. In locul devalorizarii monedei, al stimularii cresterii prin dobanzi sau erodarii consumului prin inflatie, Grecia a trebuit sa taie adanc salariile, pensiile si sa duca economia intr-o adanca recesiune pentru a face corectiile necesare. In perioada 2010-2014 salariul mediu pe economie a scazut in termeni nominali cu 20%, ceea ce a avut un impact deflationist si recesionar asupra economiei

Spre deosebire, Romania are un curs de schimb flexibil si o politica monetara condusa de BNR. Flexibilitatea acestor instrumente este esentiala pe parcursul unei crize cand ele pot fi folosite pentru atenuarea socurilor economice. Istoric, in Romania, volatilitatea cursului a fost limitata, in timp ce dobanzile au fost cele care au preluat mai degraba volatilitatea economica sau cea a pietelor financiare.

Pe de alta parte, neapartenenta Romaniei la zona euro va face ca pragul de toleranta al dezechilibrelor economice de catre investitori sa fie mai scazut decat in cazul Greciei. Nu in ultimul rand, intrarea Romaniei in zona euro este tratata local ca o decizie unilaterala. De fapt, inconsecventa politicilor economice va face ca membrii zonei euro sa priveasca cu multa prudenta un astfel de demers. Amintirea crizei Grecie, care a perceput aderarea la zona euro ca pe un „pranz gratuit”, esta inca vie in memoria colectiva.

Interesante si relevante au fost si evolutiile politice din Grecia. In momentul crizei, la guvernare era PASOK, un partid socialist ajuns la putere in 2009 cu 44% din voturi. In urma deciziilor nepopulare de corectie economica, patru ani mai tarziu, ajunsese la 9%.

Acesta a fost inlocuit la putere in urma alegerilor din 2015 de Syriza, un partid de extrema stanga care si-a castigat popularitatea printr-o agenda populista care promitea reversarea masurilor de austeritate agreate deja si sfidarea creditorilor externi. Germania, principalul donator al Greciei, a fost tinta principala a declaratiilor lor confrontationale.

In pofida rezultatelor unui referendum prin care, in mod populist, intrebau grecii daca sunt de acord cu pachetul de austeritate, Syriza a sfarsit prin a face o intoarcere de 180 de grade. Nu doar ca au acceptat pachetul de restructurare existent, dar au semnat un al treilea pachet de restructurare si mai dur la cateva zile dupa referendum. Intre declaratiile populiste si realitatea dura economica, intotdeauna cea de a doua va avea castig de cauza.

In acel moment, Grecia se confrunta cu riscul prabusirii intregului sistem bancar care era in pericol de a fi decuplat de la finantarile Bancii Centrale Europene, in timp ce principalii donatori incepusera sa pregateasca excluderea Greciei din zona euro. La alegerile urmatoare Syriza nu a mai ajuns sa formeze un nou guvern.

Din perspectiva evolutiilor politice locale, sunt cateva concluzii relevante de tras. Indiferent de culoarea politica, guvernele vor avea doar doua variante. Fie vor continua sa administreze  pilula amara a reformelor necesare pentru refacerea echilibrelor economice si reluarea cresterii, fie vor opri reformele si atunci Romania va intra sub presiunea si cerintele stricte ale finantatorilor sai, Comisia Europeana si, eventual, FMI actionand ca finantatori de ultima instanta. Concret, va puteti gandi la scenariul prin care a trecut Romania in anii 2009-2011.

Mai merita subliniat un element deosebit de important.

Criza Greciei a fost precipitata de izbucnirea crizei mondiale in 2008. Aceasta a expus toate vulnerabilitatile si slabiciunile pe care Grecia le acumulase de ani de zile, perioada in care raportase rate de crestere record in UE. Fara criza globala, probabil ca ar mai fi durat ceva timp pana ca dezechilbrele si raportarile inexacte de date economice sa arunce Grecia in criza.

Acesta este principalul motiv pentru care reformele din Romania nu trebuie incetinite, ci grabite, Cu cat perioada de ajustare va fi mai lunga, cu atat creste probabilitatea aparitiei unor evolutii externe economice sau geopolitice care sa inchida robinetul finantarii, asa cum s-a intamplat in cazul Greciei. Acesta este marele risc cu care se confrunta Romania si care nu trebuie defel subestimat. O alunecare a rating-ului Romaniei in “junk” va produce efecte negative, dar nu catastrofale. Intotdeauna se vor gasi investitori dornici sa finanteze chiar si o tara aflata in categoria “junk”  pentru o dobanda suficient de mare.

Insa in momentul in care pietele financiare ingheata si toti investitorii fac pasul inapoi, nu mai raman la dispozitie decat solutiile economice cele mai dureroase. SI de abia atunci vom avea cu adevarat o criza.

P.S. Astazi, Grecia se remarca printr-o evolutie economica sanatoasa, cu un grad ridicat de colectare fiscala si un surplus bugetar care ii permite sa isi plateasca, de cativa ani, in avans datoriile facute cu prilejul crizei. Din acest motiv, sunt unii greci care spun ca, de fapt, o astfel de criza a fost necesara si binevenita pentru ca a rezolvat multe din problemele economice si politice al Greciei.

Stiu ca sunt si romani care gandesc la fel. Acestora le-as aminti doar ca, chiar si astazi, PIB-ul Greciei se afla la 20% sub valoarea maximului pre-criza inregistrat in anul 2007 si este estimat ca acesta va fi egalat de abia in 2030.