Multi dintre cei care urmarim bursele ne scarpinam in crestetul capului si ne gandim la faimoasa vorba de duh “Cand ceva e prea frumos ca sa fie adevarat, probabil ca asa este.” La Bucuresti, in pofida peisajului economic deosebit de ingrijorator, indicele bursier BET a crescut cu peste 11% de la inceputul anului.
Multi se intreaba, pe buna dreptate, ce anunta o astfel de performanta a bursei. Cresterea impozitarii companiilor? Cresterea impozitarii investitorilor? Incetinirea economica? Riscul mare al scaderii rating-ului de tara in categoria “junk”? Sarcasmul e justificat caci e foarte greu sa gasesti in fluxul de stiri vestile care sa sustina o astfel de performanta a bursei locale.
Lucrurile stau la fel de ciudat si in lume, in conditiile in care Banca Mondiala si-a ajustat in scadere prognoza de crestere economica a economiei globale. In plus, escaladarea tensiunilor geopolitice pare sa fie privita cu o relativa detasare. Relevant in acest sens este faptul ca razboiul din Orientul Mijlociu a avut un impact minim asupra pietelor bursiere, pretul petrolului fiind cel care a dovedit o sensibilitate relativ mari mare.
Si in SUA, scaderea de catre Fed a prognozei de crestere economica la pachet cu anticiparea unei inflatii mai mari ar fi fost de asteptat sa fie reflectate de evolutiile bursiere. Caci, Fed-ul sugereaza ca riscul stagflatiei este in crestere. Iar surprizele presedintelui american, fie ca e vorba de razboaie comerciale sau despre politicile economice care vor duce la cresterea in continuare a datoriei externe a SUA pana la noi niveluri record produc fie miscari mai degraba modeste ale pietelor, fie o volatilitatea cu o viata scurta. Rezultatul este ca indicii Dow Jones si S&P500 sunt la valori istorice record.
Sarcastici (sau analitici?), brokerii de pe Wall Street au pus indiferenta bursei la deciziile razboinice ale presedintelui Trump pe seama unui nou sindrom: TACO (Trump Always Chickens Out). Sindromul care in romana s-ar traduce “Trump intotdeauna cedeaza primul” sugereaza faptul ca bursele americane ignora mai nou mesajele agresive ale presedintelui la adresa diferitelor tari, mizand pe razgandirea sa si intoarcerea la termeni cu mult mai rezonabili.
Asa cum un articol recent din FT sugereaza, TACO ar putea explica doar partial indiferenta pietelor. O alta explicatie ar putea fi reactia intarziata a economiei la schimbarile politicilor comerciale care este estimata la 1 an de zile conform unui studiu al bancii centrale a Danemarcei. Cu alte cuvinte, investitorii ar astepta mai intai ca sa vada primele semne ale impactului acestor masuri inainte de a lua decizii.
In sfarsit, un al treilea motiv ar putea fi banalizarea crizelor care s-au rostogolit peste noi, indiferent daca au fost de sorginte geopolitica sau legate de schimbarile majore de pozitionare economica a SUA fata de marii sai parteneri economici si aliati militari. Intr-un alt articol din FT, Gillian Tett, face trimitere la conceptul de “normalizare a abaterilor” (normalization of deviance) introdus de catre socioloaga Diane Vaughan in studiul facut pe tema catastrofei navetei Challenger din 1986.
Concluzia ei este ca accidentul nu a fost consecinta unei singure erori majore. Mai degraba, a fost consecinta unui proces prin care, in trecut, probleme sau deviatii minore au fost ignorate, fiind considerate acceptabile. Normalizarea acestor abateri a scazut nivelul de vigilenta al tehnicienilor, creand contextul favorabil, cultura organizationala care au permis abaterea ce s-a dovedit a fi fatala navetei Challenger.
Riscul este ca normalizarea crizelor de catre investitori sa fie preambulul unui soc produs de o criza care nu va mai putea fi normalizata.
In cazul Romaniei, aparenta decuplare a bursei de economie ar putea avea alte explicatii. Sa remarcam in primul rand faptul ca, de fapt, cresterea din 2025 este datorata aproape in totalitate evolutiilor post-alegeri prezidentiale, pana atunci evolutiile fiind mai degraba in banda. In literatura de specialitate, asa ceva are o denumire consacrata: “relief rally”. Adica o crestere a pietelor, de sorginte in primul rand emotionala, intr-o perioada in care investitorii rasufla usurati dupa ce au avut temeri majore legate de evolutii economice sau (geo)politice. Altii il echivelaza cu “efectul de pendul” cand, dupa o perioada de pesimism excesiv, sentimentul pietei basculeaza in cealalta extrema, reflectand un optimism excesiv.
In ce priveste volatilitatea relativ redusa a bursei locale, fondurile de pensii, prin marimea lor in crestere, incep sa joace din ce in ce mai mult rolul unor stabilizatori de piata pentru care scaderile bursei reprezinta oportunitati de cumparare. In acelasi timp, avand in vedere adancimea mica a pietei, orice decizie de vanzare va fi foarte greu de pus in practica, mai ales pentru fondurile de pensii Pilon 2. Din acest motiv, managementul portofoliului se face mai degraba prin eventuala amanare a investirii contributiilor primite lunar si mai putin prin vanzari active. In plus, prezenta mult mai modesta a investitorilor straini in comparatie cu alte burse europene face ca schimbarile de sentiment la nivel international sa aiba un impact limitat asupra bursei locale.
In aceste conditii, vad putine motive pentru care indicele BET ar continua sa creasca, insa orice ajustare a lui va fi mai degraba graduala reflectand noile conditii economice.
In concluzie, sa nu uitam si sa ne pregatim: “Cand ceva e prea frumos ca sa fie adevarat, probabil ca asa este.”
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate