E o confuzie pe care de-a lungul timpului am intalnit-o frecvent in randul sportivilor sau al artistilor straini veniti in Romania. O confuzie pe care opinia publica a intampinat-o uneori cu amuzament, alteori cu indignare. O confuzie foarte rar facuta de politicienii straini. Pana de curand. Iar de data asta miza este mult mai importanta si nu este legata de cultura generala a vorbitorului.
Ultimele 12 luni au aratat o tendinta din ce in ce mai marcanta a presei europene si a politicienilor din vestul Europei si chiar de peste ocean de a pune Romania in acelasi grup, la gramada, cu tari precum Ungaria si Polonia. Cele doua tari reprezinta deja studii de caz pentru politicile lor nationaliste si anti-europene. Pentru ele finantarea europeana este buna, cu conditia insa de a nu veni la pachet si cu respectarea standardelor UE legate de statul de drept sau de soliditatea institutiilor democratice. De aici pana la includerea Romaniei in acest grup “select” nu a mai fost decat un pas, prin prisma declaratiilor mai putin fericite sau interpretabile ale unor oficiali romani.
Si totusi, exista o diferenta importanta. Daca este sa ne referim la exemplul cel mai evident, Ungaria, la alegerile parlamentare din acest an, FIDESZ, partidul d-lui Viktor Orban a castigat doua treimi din locurile parlamentare, dupa o participare la vot record de aproape 70%. Procent la care, desigur, tema imigratiei a avut si ea o contributie. Si totusi, 50% dintre maghiarii cu drept de vot au sprijinit un lider eurosceptic, care isi face un titlu de mandrie din politica sa iliberala… In Polonia, partidul eurosceptic Lege si Justitie a obtinut majoritatea absoluta in urma alegerilor din 2015, dupa o prezenta la urne de peste 50%.
Cred ca trebuie sa explicam foarte clar. Romania nu este in acest film! Bucharest is not Budapest. Pentru ca ar fi o eroare majora sa se ignore faptul ca, spre deosebire de Ungaria si Polonia, prezenta scazuta la vot la ultimele alegeri in Romania si rezultatul votului sunt departe de a sugera o atitudine majoritar eurosceptica a romanilor, ci mai degraba o frustrare legata de faptul ca electoratul roman nu s-a regasit in oferta politica existenta in acel moment. Deci o cu totul alta poveste…
De altfel,un Eurobarometru publicat in mai 2018 arata ca 59% dintre romani considera ca aderarea tarii la UE este un lucru bun. O crestere spectaculoasa, de 11 puncte procentuale, in comparatie cu octombrie 2017. De altfel, aceasta atitudine pro-europeana a fost reflectata in numeroase ocazii de un activism civic intens in sprijinul valorilor europene, pe care nu il vedem in Ungaria si, intr-o masura mult mai mica, in Polonia. Deci de ce ar fi romanii inclusi in randul euroscepticilor?
Ultima dovada in acelasi sens este rezultatul referendumului de duminica pe care niciun dintre cele doua tabere nu ar trebuie sa-l interpreteze in nota unei rezolutii finale, ci mai degraba ca un semnal al intelegerii generale ca Romania are probleme cu mize mult mai importante de rezolvat in acest moment.
Exista un timp al tuturor dilemelor cu care ne confruntam ca tara, iar acum, ramanerea Romaniei in ancora valorilor democratice oferita de UE este de departe cel mai important. Romanii, indiferent de convingerile lor intime, au simtit asta.
