(R*) Criza de pe piata gazelor din Romania, in pofida rezervelor existente in Marea Neagra, ne face sa ne intrebam daca o astfel de situatie era evitabila si cat de repede vom iesi la liman. Pentru a lamuri aceste lucruri, l-am invitat in aceasta saptamana pe domnul profesor universitar Dumitru Chisalita, presedinte al Asociatiei Energia Inteligenta, expert judiciar in petrol si gaze.
RC: Domnule profesor, sunt gaze in Marea Neagra?
DC: Sunt gaze in Marea Neagra si au fost puse in evidenta prin diferite mijloace specifice. In momentul de fata, se vorbeste de o rezerva de circa 200 de miliarde de metri cubi. Aceasta rezerva este cantonata in mai multe perimetre. Cel mai mare perimetru este detinut in momentul de fata de asocierea dintre Exxon si OMV-Petrom.
RC: Deci aceste 200 de miliarde de metri cubi sunt rezerve confirmate…
DC: Da, este o informatie publica, vehiculata inclusive de ANRM (Agentia Nationala pentru Resurse Minerale).
RC: E mare un zacamant de 200 de miliarde de metri cubi?
DC: Daca ne raportam la cel mai mare zacamant din Europa, cel de la Groningen, care are 2.000 de miliarde de metri cubi, zacamantul nostru e mic. Daca ne raportam la rezerva pe care o mai are Romania in momentul de fata, confirmata si de ANRM, la 100 de miliarde de metri cubi in on-shore, zacamantul din Marea Neagra este enorm.
RC: Si daca ne raportam la consumul Romaniei?
DC: Daca ne raportam la cei 12 miliarde de metri cubi consumati pe an in Romania, rezerva din Marea Neagra ar asigura consumul pe aproximativ 17 ani. Daca luam in considerare si rezervele on-shore, atunci ajungem la 25-30 de ani, in conditiiile actuale de consum. Insa, nu trebuie sa uitam ca politicile energetice ale Romaniei prefigureaza o crestere a consumului de gaze in urmatorii 10 ani.
RC: Ca tranzitie spre energia verde?
DC: Politicile, cand au fost scrise, nu au fost scrise din perspectiva acestei tranzitii spre energia verde. Au fost scrise dintr-o perspectiva sociala, din perspectiva protejarii padurilor si, intr-o anumita masura, a protejarii mediului.
RC: Inteleg, dar acum, odata cu aparitia “green deal-ului”, cresterea consumului ar avea si mai mult sens, nu?
DC: Da, ar avea mai mult sens. Vrem nu vrem, gazul natural in Romania, va insemna foarte mult pentru viitorii 10, 15, 30 de ani si din perspectiva “green deal” –ului, si din perspectiva uneia dintre putinele resurse putin poluante pe care le avem. Resursele de petrol sunt foarte reduse si in curs de epuizare, carbunele este limitat din motive ecologice, asa ca, dintre toate resursele neregenerabile, gazul ramane singura resursa care poate sa fie disponibila si utilizata. Desigur, daca o extragem de pe fundul marii si nu o lasam acolo…
RC: Vi se pare viabila abordarea de tipul “gazul asta nu este pentru export, sa-l tinem doar pentru Romania”?
DC: Din punctul meu de vedere, gazul, ca orice marfa, are o valoare. Important este sa maximizam aceasta valoare atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Din acest motiv, ar fi de preferat ca lantul valoric sa fie unul cat se poate de ridicat aici in Romania. Ideal ar fi sa nu il exportam ca un combustibil, ci sa il dam sub forma unor produse finite, petrochimice, chimice, pentru ca, astfel, valoarea adaugata ar fi net superioara. Asta cu atat mai mult cu cat gazul natural va supravietui si dupa “green deal”, pentru ca de produse chimice si petrochimice va fi nevoie mult timp de acum incolo.
RC: In conditii normale, Romania ar fi putut sa fie astazi in situatia de a extrage gaze din Marea Neagra?
DC: Toate scenariile care au fost realizate de-a lungul timpului prezentau inceputurile extractiei undeva in 2022-2023, cu atingerea unui maxim in jur de 2025-2026.
RC: Deci primele cantitati de gaze ar fi putut sa vina apoximativ peste 1 an.
DC: Din perspectiva studiilor care s-au facut in 2013-2018, daca decizia de investitie ar fi plecat din 2018, asa cum era normal, undeva in 2025-2026 am fi atins un maxim.
RC: Ce s-a intamplat? Din ce motiv in momentul de fata proiectele din Marea Neagra sunt inghetate?
DC: Motivele sunt multe si ele au avut la baza doua aspecte importante. In primul rand, interventiile repetate in piata de gaze naturale, interventii administrative care au distorsionat piata.
RC: La ce va referiti? La plafonare de preturi?
DC: A existat ordonanta 114, au existat diverse alte interventii, taxa de 2%, taxa de stalp , care, una peste alta, au contribuit la deteriorarea conceptului de piata libera. Va pot spune ca intr-o discutie personala pe care am avut-o in urma cu 7 ani de zile cu directorul de atunci al Exxon, imi spunea foarte clar ca chiar daca legislatia nu este una foarte prielnica, chiar daca instabilitatea in Romania exista, ele nu sunt atat de deranjante pentru Exxon precum situatia in care cineva se joaca toata ziua cu preturile. Pentru ei este foarte deranjant.
RC: Totul devine impredictibil.
DC: Mai mult de atat, face ca orice plan de afaceri pentru vanzarea gazelor sa nu stea in picioare. Pentru o companie ca Exxon, care este listata la bursa, toate aceste elemente influenteaza rezultatele financiare, valoarea companiei, modul in care actionarii privesc investitiile. O problema importanta a fost legata de faptul ca Romania a avut foarte multe interventii in ce priveste piata de gaze naturale si nu a lasat-o sa functioneze.
A doua problema importanta a constat in modificarile legislative, cumva dupa anumite momente. Adica, stiti ca intotdeauna cand iti faci un plan de afaceri pleci de la legislatie, de la riscurile care exista. In momentul in care ti-ai construit hala, ti-ai adus si masinile si incepi sa produci, nu vrei sa constati ca s-a schimbat legislatia de functionare a fabricii.
Din pacate, asta s-a intamplat, au existat acele modificari ale legii off-shore, cu acele taxe suplimentare care trebuiau platite, redeventele care au fost legate de pretul de la Viena si nu la pretul de pe piata romaneasca, problemele legate de modul in care urma sa se faca interventii in zona off-shore. Deci toate aceste aspecte care s-au modificat in 2018 au fost a doua cauza majora pentru care firma a luat decizia sa nu mai continue investitia in Marea Neagra si sa isi propuna sa vanda compania care urma sa se ocupe de exploatarile respective.
RC: Vad ca faceti referire cu predilectie la Exxon.
DC: Da, pentru ca perimetrul detinut impreuna de OMV-Petrom si Exxon este cel mai important si reprezinta ceea ce conteaza cel mai mult in exploatarea resurselor din Marea Neagra.
RC: Dar de ce compania BlackSea Oil and Gas nu a fost descurajata de acest context advers pe care l-ati mentionat si se pregateste sa scoata primii metri cubi in viitorul apropiat?
DC: Ei erau compania cea mai avansata si planificasera ca incepand cu trimestrul 4, 2021 sa aduca primele gaze pe tarmul romanesc. Pana la urma, din informatiile pe care le am, nu vor mai incepe productia in acest an. Indirect, si pe ei i-a afectat aceasta modificare a legii off-shore din 2018, care are o abordare dezechilibrata in raport cu cei care dezvolta astfel de exploatari.
RC: Dar cum priviti motivatia acestor schimbari legislative care au avut niste consecinte ce mi se par catastrofale pentru piata energiei din Romania?
DC: A fost o abordare populista de tip “nu ne vindem tara”, “strainii trebuie sa ne plateasca cat mai mult”. Din punctul meu de vedere, nu a existat o abordare echilibrata, o abordare care sa judece ce gastigam si ce pierdem din neexploatarea acestor gaze din mare. Ca urmare a aparut acea lege off-shore din 2018.
Si mai trist e faptul ca au trecut trei ani de zile si nu s-a schimbat nimic.
RC: Exact asta vreau sa va intreb. Intre timp configuratia politica s-a schimbat. Ma asteptam sa se modifice si curentul de gandire populist pe care-l mentionati si, in consecinta, si legea off-shore.
DC: Nu am un raspuns. Posibil ca nu modificam legislatia pe ideea ca daca Exxon va vinde si va cumpara o companie romaneasca, cumva, o lege proasta va forta Exxon sa vand la niste preturi mai mici. Legea ar urma sa se schimbe ulterior. Dar e o abordare speculativa…
RC: Partea proasta este ca si Exxon stie asta…
DC: Da, de asta spun, este o metafora care circula prin piata. Nu a spus nimeni cu subiect si predicat ca acesta este mobilul si, asa cum spuneti si dumneavoastra, pana la urma oricine poate vedea cu ochiul liber care e planul. Alta explicatie nu reusesc sa gasesc.
RC: Asta inseamna ca nu avem o perspectiva clara a momentului in care legislatia ar putea fi modificata.
DC: Nu avem o perspectiva clara cand aceasta lege ar putea fi modificata, nu avem o perspectiva clara cand ar putea fi exploatate aceste gaze naturale, nu avem o perspectiva clara daca aceste gaze vor ramane in Romania, vor fi procesate in Romania sau, pur si simplu, ce nu se consuma va fi exportat in tarile din vecinatate.
Insa atentie, incet, incet si aceasta oportunitate se cam inchide. Recent, Ungaria a semnat un contract cu Gazprom pe multi ani de acum incolo.
RC: Este corect sa spunem ca din modul in care a fost modificata legislatia din Romania principalul benficiar este Gazprom?
DC: Da, este corect sa spunem, dar eu cred ca Gazprom a primit doar un cadou. Eu nu suspectez ca a facut un joc in sensul asta. Gazele care nu sunt extrase sunt acoperite acum de exporturile Gazprom.
RC: Francezii au o expresie pentru cei care se fac “utiles” facand cadouri din ignoranta pentru cine nu trebuie…
DC: Da, convingerea mea este ca ne-am facut-o cu mana noastra, fara vreo interventie externa.
RC: Presupunand ca se deblocheaza maine legislatia, de cati ani ar fi nevoie ca primii metri cubi de gaze sa iasa de sub mare?
DC: Daca vorbim de niste canitati simbolice, probabil ca ar fi nevoie de 2-3 ani de zile. Daca vorbim de niste cantitati importante, care sa conteze in balanta energetica a Romaniei, atunci e nevoie de la 5-7 ani in sus.
RC: In cati ani de zile se inchide fereastra de oportunitate pentru utilizarea gazelor pe piata energiei?
DC: As imparti aici in doua discutia. Daca am merge strict pe proiectia “green dea”-ului, raspunsul ar fi 2050. Pana atunci nicio molecula de gaz nu ar mai trebui folosita in zona energetica, ci doar ca materie prima pentru industria chimica. Insa daca luam in considerare sursele pe care noi le avem in zona off-shore si on-shore, tinand cont de politicile energetice actuale, ar insemna ca in 25-30 de ani sa nu mai avem deloc gaze naturale. Asta facand abstractie de rezervele neconventionale.
RC: Sa presupunem ca o firma romaneasca cumpara perimetrul oferit de Exxon. Ce experienta au firmele romanesti in a exploata gazele de sub apa? Asta nu ar prelungi momentul darii in functiune?
DC: Intr-adevar, firmele romanesti nu au o astfel de experienta pentru exploatari in ape adanci. Exploatarile romanesti incepute in anii 70 au fost de mica adancime. Dar lipsa acestei experiente pe care Exxon o avea, nu este o problema deosebita. Exista posibilitatea de a plati un operator cu experienta, poate chiar pe Exxon, care acum ar veni ca prestator de servicii.
RC: In contextul actual despre care am vorbit, va reusi Romania sa exploateze toate rezervele de gaz din Marea Neagra?
DC: Eu pe jumatate cred si pe jumatate sper ca se va intampla acest lucru, chiar daca vor mai trece cativa ani pana la inceperea exploatarii. Iar principala presiune in aceasta directia va fi reprezentata de criza majora prin care vom trece. Ne va ajunge cutitul la os si, in acel moment, le va veni unora mintea cea de pe urma si aceste gaze naturale vor incepe sa fie exploatate. Criza in care am inceput sa ne aflam se va accentua si va determina impunerea unor masuri radicale in Romania.
RC: Deci putem spune ca cresterea pretului la gaze este o veste buna pentru inceperea exploatarilor din mare?
DC: Nu as spune ca criza facturilor mai scumpe va determina acest lucru, as spune mai degraba criza prin care vom trece in perioada urmatoare, incepand cu aceasta iarna, si care va consta in lipsa efectiva a gazelor naturale din Romania.
RC: Si cum se va manifesta aceasta criza?
DC: Ma gandesc ca vom ajunge sa rationalizam livrarea de gaze naturale. Va trebui sa alegem cine sa consume si cine sa nu consume. Va trebui probabil sa solicitam operatorilor casnici ca in anumite zile la anumite ore sa consume mai putin. Din pacate exista sanse mari sa trecem prin asa ceva chiar din aceasta iarna. Si cred ca aceasta perspectiva va pune o presiune mai mare decat cresterea preturilor.
RC: Domnule profesor va multumesc pentru clarificari.
*Republicat
