Cei care studiaza stiinte comportamentale stiu ca mintea umana este deseori tentata ca, fiind confruntata cu prea multe informatii sau decizii complexe, sa incerce din comoditate sa supra-simplifice lucrurile. De aici, o serie de tendinte care, in procesul de prognozare sau decizie, pot duce intr-o directie eronata sau catre concluzii incorecte.
Acesta este motivul pentru care, atunci cand vine vorba de prognoze, exista o tendinta puternica de a le face prin extrapolarea evolutiilor recente, indiferent ca vorbim despre prognoze microeconomice (vanzari, profitabilitate etc.) sau prognoze macroeconomice (crestere economica, nivel de trai etc.). Inversarile de tendinta sunt foarte rar anticipate si, cu atat mai putin, pozitionate corect in timp. Din aceasta categorie fac parte si recesiunile economice. Pana la urma, slabiciunea umana careia par sa ii cada prada expertii este ca mai bine gresesti cot la cot cu multi altii, decat sa risti sa te faci de ras de unul singur.
Aceste ganduri mi-au revenit in minte privind la apetitul cu care se vorbeste in ultimele luni despre cresterea de neabatut de care se va bucura economia romaneasca in urmatorul deceniu. Unii ziaristi sau analisti considera ca dublarea economiei romanesti in urmatorii 8-10 ani este inevitabila, plecand de la principiul ca ritmul de crestere al ultimilor ani va fi replicat si in anii urmatori. Astfel, se anticipeaza ca Romania va urca in topul celor mai mari economii europene pentru a concura prin PIB/capita cu tarile dezvoltate ale continentului.
Pot sa inteleg optimismul, prefer realismul, dar refuz si critic triumfalismul. Deoarece astfel de prognoze triumfaliste sunt periculoase prin faptul ca creeaza iluzia existentei unui destin inevitabil al Romaniei, indiferent de calitatea deciziilor pe care conducatorii ei le vor lua. Este o abordare riscanta, atata vreme cat are ca fundament ideea ca nici in trecut deciziile n-au fost optime, si in trecut s-au facut greseli, nici in trecut n-am condus tara ca la carte, nici in trecut nu am atras toate fondurile europene disponibile, dar iata, totusi, in ce ritm a crescut economia… Falsa concluzie este ca lipsa de rigoare nu are cum sa ne pedepseasca nici in viitor, pentru ca Romania este “condamnata” la avea succes.
In anul 2024, PIB-ul Romaniei a ajuns la 380 de miliarde de dolari depasind PIB-ul Greciei din 2008. Grecia atinsese acel nivel dupa un deceniu de dezvoltare sustinuta, facilitata si de intrarea in zona euro unde a beneficiat de dobanzi de finantare foarte scazute.
De la momentul 2008, valoarea in dolari a PIB-ului Greciei a scazut in 8 ani cu 40% in contextul crizei de atunci, care i-a expus toate vulnerabilitatile cauzate de decizii economice eronate si populiste. Caci asta fac crizele indiferent de sorgintea lor, interna sau externa, economica sau (geo)politica: expun punctele slabe ale economiei, zonele cu dezechilibre majore care apoi darama “castelul de carti” construit pana atunci.
Deficitele bugetare si de cont curent la sfarsitul lui 2024
Sursa: BCR Research
Si cand spun “castelul de carti”, ma refer la o crestere economica care se bazeaza pe deficite bugetare mari (in jur de 10% atat in Grecia 2008 cat si Romania 2024). Ma refer la deficitul extern de cont curent mare care in Grecia a ajuns pana la 15% (9% deocamdata in Romania) doar pentru ca Grecia era de 7 ani membra a zonei euro, ceea ce a create iluzia unei finantari externe permanente fara probleme. Pana cand robinetul finantarii s-a inchis… Si astfel, dupa ce Grecia paruse ca a reusit sa evadeze din baltirea in capcana venitului mijlociu, dupa 2008, s-a intors de unde a plecat. Nota bene, in 2024, PIB-ul Greciei in dolari se afla inca la 25% sub cel din 2008.
Concluzia este ca extrapolarile nefundamentate sunt periculoase si creeaza asteptari nerealiste. Daca astazi, ca individ sau tara, traiesti excelent pe o datorie in crestere, nu inseamna ca poti extrapola acest stil de viata la nesfarsit. In doar 5 ani, ani datoria publica a Romaniei a crescut de la 35% la 50% din PIB. Scuze se pot gasi, dar adevarul incomod este ca nu vom putea continua sa crestem economic in felul acesta.
Iar schimbarea paradigmei cresterii Romaniei nu este legata doar de finantarea nesustenabila prin datorie. Marea provocarea este legata de faptul ca cresterea viitoare va trebui realizata cu infinit mai putine fonduri europene. Iar astazi, Romania nu este pregatita pentru o crestere prin forte proprii, in conditiile in care veniturile bugetare raportate la PIB sunt la jumatate fata de media europeana. Pentru o astfel de provocare nu-i ascultati pe cei care va spun ca suntem datori sa fim optimisti. Catusi de putin… Suntem datori sa fim realisti si precauti. Doar asa ne vom atinge obiectivele.
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate