Ma vad obligat sa fiu de data asta in dezacord cu opiniile domnul profesor Cristian Diaconescu, o persoana ale carei comentarii le apreciez in mod constant. Intr-o analiza recenta a vizitei presedintelui Macron, domnul Diaconescu afirma: “Erorile politice si lipsa de profesionalism economic nu se deconteaza prin diminuarea capacitatii defensive a unui stat, iar cei ce s-ar gandi la asa ceva isi asuma o mare raspundere”.
O, ba da! Volens nolens, erorile politice si lipsa de profesionalism se deconteaza si se vor deconta intr-un fel sau altul de catre capacitatea defensiva a tarii. Pentru ca forta de aparare a tarii nu poate sa ramana deconectata de calitatea guvernantei tarii. Iar marea raspundere si-o iau in primul rand cei care fac erori politice si dovedesc o lipsa de profesionalism economic.
Pentru ca la uram urmei nu este vorba doar de cati bani cheltuim pe aparare. In momentul in care mii de militari parasesc armata la apogeul carierei profesionale datorita unui cadru legal prost gandit de la bun inceput, este o decontare prin diminuarea capacitatii defensive. Atunci cand bugetul tarii se micsoreaza constant in raport cu marimea economiei este si asta tot o decontare prin diminuarea capacitatii defensive, care va fi finantata din ce in ce mai greu. Cand investitiile publice treneaza, va atrage si asta o decontare. Migrarea tinerilor din Romania din cauza lipsei de incredere in viitorul tarii este si ea o decontare a deciziilor economice proaste.
Cate tari cu adevarat democratice, sarace, dar cu armate puternice cunoasteti? Eu nu prea stiu niciuna. Si explicatia cred ca e simpla. Intr-o tara democratica, in momentul in care povara cheltuielilor militare devine prea mare, in dauna altor sectoare vitale pentru populatie, educatie, sanatate, infrastructura etc., mecanismele democratice intra in functiune pentru a reduce excesele. Pana la urma, inainte de a fi aparata, populatia isi doreste un trai decent.
Din acest motiv, cheia unei armate puternice intr-o tara democratica sta in puterea economiei si in calitatea deciziilor economice pe care le ia acea tara. Vad in acest context tentative de a priva companii de stat de calitatea unui management ales pe criterii de performanta, pe motiv ca au o importanta strategica pentru aparare. Ce sa inteleg de aici, ca numirea pe alte criterii decat cele de performanta manageriala le va face mai puternice si mai pregatite in caz de razboi?
Este o gluma… E suficient sa ne uitam in urma ca sa vedem o lunga lista de esecuri ale firmelor de stat care au ajuns falite tocmai datorita modului in care a fost numita guvernanta lor. Firmele in sapa de lemn cu greu contribuie la apararea unei tari…
Deci lipsa unor criterii de alegere a managementului pe criterii de performanta nu va face decat sa asigure incapacitatea lor de a functiona la parametri maximi in caz de necesitate. Si unii se intreaba pe buna dreptate: e vorba intr-o astfel de decizie doar de niste interese meschine, sau de de interese cu bataie mult mai lunga?
Un weekend placut!
