Sistemul de pensii private este de o perioada de timp in centrul atentiei, prilej de revenire a unor mituri pe care vreau sa le inventariez si sa le explic pe intelesul tuturor. Cred ca este un exercitiu util de educatie financiara pentru nespecialistii care doresc totusi sa inteleaga si sa se informeze.
Pentru simplitatea expunerii voi folosi ocazional termenii:
Pilon 1 pentru pensiile publice, platite de stat din impozitele achitate de cei aflati in acel moment in campul muncii.
Pilon 2 pentru sistemul pensiilor private obligatorii, constituite prin alocarea unei parti din contributiile la stat pentru a fi administrate privat, prin investirea pe pietele financiare.
Pilon 3 pentru sistemul pensiilor private facultative, la care poate oricine contribui in mod voluntar, si ele administrate tot privat, prin investirea pe pietele financiare.
Mitul 1. Pensiile publice sunt garantate de stat pe cand pensiile de pilon 2 nu sunt garantate de nimeni.
In primul rand, ar trebui sa accentuam o nuanta extrem de importanta. Statul va garanteaza o pensie, dar nu va garanteaza pensia. Cu alte cuvinte, va garanteaza ca veti primi ceva, dar nu va garanteaza o anumita suma pe care sa o stiti inca de pe acum, pe baza unui algoritm. Cu exceptia cazului in care va gasiti printre foarte putinii care vor beneficia de o “pensie speciala”, ce se calculeaza doar pe baza ultimelor salarii avute inainte de pensionare. Adevarul este ca cei mai multi dintre noi, pana in momentul pensionarii, habar nu avem ce pensie publica vom lua, deoarece ea va depinde de sumele care vor fi colectate la buget in acel moment, plus deficitul bugetului de asigurari sociale pe care guvernul va fi dispus sa il faca.
Pe de alta parte, in ce priveste pensiile de pilon 2, intr-adevar nu exista nimic in cadrul legislativ care sa impuna statului sa le garanteze in vreun fel. Cu toate acestea, ele au o garantie cantitativa pe care pensiile publice nu o au. Si anume, ca veti primi la pensionare cel putin suma tuturor contributiilor pe care le-ati facut de-a lungul timpului in fondul de pensii, minus comisioanele percepute. De unde stiti ca o astfel de promisiune va fi indeplinita? Exista cel putin doua “centuri de siguranta”. In primul rand provizioanele, adica rezervele pe care administratorii privati sunt obligati sa le constituie de pe acum pentru a fi capabili sa asigure plata diferentelor de bani in cazul in care o astfel de garantie ar fi activata. Aceste rezerve sunt monitorizate indeaproape de Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF). A doua “centura” este reprezentata de Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, fond constituit, din nou, prin contributiile periodice ale administratorilor.
Mitul 2. Nu exista nicio diferenta intre pensia publica si cea privata: cand pensiei publice ii va merge bine, ii va merge bine si pensiei private si viceversa.
Ipoteza este incorecta. Pentru ca pensia publica depinde in mod direct, si extrem de dramatic as spune, de demografie. Cata vreme piramida varstelor in societate era cu varful in sus, numarul mai mare de tineri-platitori raportat la varstnici-beneficiari asigura functionarea optima a sistemul public de pensii. Azi, generatiile tinere sunt din ce in ce mai putin numeroase. Iar cum pensiile noastre vor fi platite de copiii nostri, cu cat sunt mai putini copii, cu atat vor fi mai putini bani pentru pensiile publice.
Pensiile private nu sunt dependente de demografie decat intr-o masura foarte mica, indirect, pentru ca si cresterea economica tine de demografie. Deci sa spui ca daca pensiei publice ii merge prost, atunci ii va merge prost si pensiei private, este o exagerare.
Mitul 3. Administratorii nu ar trebui sa ia comisioane din fondurile pe care le administreaza
Administrarea fondurilor de pensii este o activitate complexa, extrem de reglementata si de mare responsabilitate. Din acest motiv, un administrator de pensii trebuie sa includa numeroase functii care sa asigure siguranta banilor participantilor, cum ar fi: audit, managementul riscului, investitii, operatiuni, IT, juridic, control intern, financiar, marketing-vanzari, resurse umane si asa mai departe.
Asta presupune salarizarea catorva zeci de oameni, care zi de zi au o activitate extrem de intensa si stresanta. Pe langa cheltuielile de salarizare, investitii importante se fac in sistemele de IT. Un sistem care sa tina evidenta individuala a milioane de participanti, numar in crestere de la un an la altul, presupune sisteme informatice si aplicatii performante ca sa poata acomoda o cantitate atat de mare de informatii. Iar sistemele trebuie actualizate si modernizate periodic. Acoperirea cheltuielilor de functionare si a investitiilor, precum si profitabilitatea legitima ceruta de catre orice actionar necesita practicarea unor comisioane de administrare.
Mitul 4. Dupa ce se scad comisioanele administratorilor, nu mai ramai cu nicio crestere, ba mai mult, randamentele fondurilor sunt negative.
Asta este una dintre zonele favorite ale “haterilor” sistemului de pensii private. Daca ar fi sa facem acest calcul intr-un mod profesionist, lucrurile ar sta in felul urmator. Toate randamentele pensiilor private pe care le vedeti prezentate in spatiul public, si care pleaca de la valorile unitatilor de fond publicate de ASF, reprezinta randamente investitionale NETE. Adica din randamentul investitional obtinut din dividendele aduse de actiuni, din dobanzi si din alte venituri din investitii, a fost scazut comisionul de administrare anual si alte cheltuieli asumate de fond. Pe langa comisionul de administrare anual, mai exista un comision, care insa se percepe o singura data pe fiecare contributie, inainte de a intra in fond. Deci el nu se percepe anual.
Un exemplu tipic pentru ceea ce “prietenii” sistemului de pensii private fac este cel dintr-un articol recent, care incepea cu randamentele investitionale din 2016, aflate intr-o marja de 3-4%, pentru a afirma apoi “si acum mai scadeti si 3% ca sa vedeti cu cat ramaneti”. Acel 3% invocat este acest comision aplicat pe contributie. Din acest motiv, in fiecare an, deci si in 2016, acest comision pe contributie, care difera de la un administrator la altul, s-a perceput doar pentru cele 12 contributii platite in anul respectiv. Deci nu trebuia in niciun caz aplicat, asa cum se sugereaza, la intreaga suma aflata in conturile participantilor, sume acumulate in ultimii 10, 8, 7 ani, rodul zecilor sau sutelor de contributii pe care acestia le-au avut. Imprastiati pe 20 de ani de investire a banilor, cei 3% platiti doar initial ajung sa aiba un impact mult diluat.
Pe de alta parte, merita amintit faptul ca „Cele mai bune rezultate pentru fondurile de pensii au fost inregistrate in Romania”, conform unui raport al Better Finance, care calculeaza randamentele reale ale fondurilor de pensii (peste inflatie) si dupa deducerea tuturor comisioanelor (sursa: Pension Savings: The Real Return 2016 Edition, Better Finance, pagina 46). Raportul analizeaza performanta sistemelor de pensii private din 15 state membre ale Uniunii Europene, pentru perioada 2000-2016 (sau cele mai vechi date istorice disponibile), reprezentand fondurile de pensii la care contribuie 86% din populatia statelor UE.
Mitul 5. Am scos mai putini bani decat am pus in fond deci administratorii m-au pacalit.
In anumite conditii este posibil, dar nu este legat de lipsa de profesionalism a administratorilor. Se poate intampla din doua motive. Primul ar fi ca persoana pe care o mosteniti sau chiar dvs. ati contribuit pe o perioada prea scurta. Pensia privata necesita o contributie pe termen lung pentru a putea beneficia de randamentele investitionale si a sta la adapost de volatilitatea pe termen scurt a pietelor financiare. De asemenea, comisionul aplicat contributiei se va dilua pe parcursul unei perioade mai lungi de timp.
Al doilea motiv, poate chiar mai important, este ca faceti o comparatie intre mere si pere. Sumele intrate in fond sunt sume brute, care se bucura de neplata anumitor impozite. Suma pe care o incasati este o suma neta, dupa impozitarea sumei scoase din fond. O abordare corecta ar fi sa comparati suma intrarilor in fond cu suma BRUTA pe care administratorul a aplicat impozitele pentru a va plati drepturile. Acest subiect l-am tratat si in “Ati incasat o pensie sub asteptari? Nu comparati mere cu pere…”
Mitul 6. Din comoditate, administratorii investesc cu predilectie in titluri de stat
Plasamentele fondurilor de pensii in titluri de stat sunt semnificative, ponderea lor variind istoric in zona 60-70%. Aceasta insa nu are nimic de a face cu comoditatea administratorilor. De fapt, cadrul legal este cel care duce la ponderi atat de mari ale investitiilor in titluri de stat. Tot cadrul legal limiteaza si expunerea la actiuni, care in momentul de fata se invarte in jurul lui 20%.Profilul de risc al fondurilor romanesti a fost definit prin legislatie si norme ca fiind mai degraba scazut in raport cu practica internationala, ceea ce explica ponderea mare a instrumentelor cu risc scazut.
Mitul 7. Proasta administrare si comisioanele fac ca randamentele sa fie mai mici decat dobanzile la titlurile de stat.
Pe termen mediu, randamentele fondurilor de pensii bat lejer randamentele titlurilor de stat. Pe termen scurt, este insa posibil ca ele sa fie inferioare. Cum asa, veti intreba, atata vreme cat dobanda oferita de catre titluri este fixa si pozitiva? O prima cauza ar fi legata de evolutia portofoliului de actiuni avute de fonduri, a carui valoare poate sa si scada. In mod paradoxal pentru unii, aceeasi explicatie e valabila si pentru titlurile de stat. Deoarece un randament egal cu dobanda il obtii doar daca ai cumparat titlurile la valoarea lor contabila si le-ai tinut pana la maturitate. Problema este ca, in toata aceasta perioada, valoarea fluctueaza pe piata similar pretului actiunilor.
Cum fondurile de pensii isi recalculeaza zilnic valoarea de piata a investitiilor facute, este posibil ca pe termene de cateva luni si chiar 1 an evolutia preturilor titlurilor de stat sa dea randamente mai mici decat dobanda lor, sau chiar negative. Este un fenomen normal, care tine de volatilitatea pietelor financiare. Pana la urma, ciclurile economice nu vor putea fi desfiintate prin legi sau norme. Ele au fost si vor ramane o caracteristica a dezvoltarii societatii umane. Din acest motiv, performanta pe termen scurt a fondurilor de pensii poate fi si negativa. Important este ca cea pe termen mediu si lung sa fie pozitiva.
Mitul 8. Pensia platita va fi atat de mica incat nu justifica existenta sistemului
Cei care vor sa demonstreze acest lucru pleaca de la valoarea totala a activelor si o impart la numarul total de participanti. Adevarul este ca in spatele mediei sta o mare varietate de situatii, iar orice generalizare poate duce la concluzii eronate. Conform APAPR, peste 1 milion de romani au in conturi cel putin 10.000 de lei. Pe de alta parte, exista o larga categorie a celor care, emigrand, lucrand la negru sau pe salariul minim pe economie, fie au contributii mici, fie au contributii putine sau deloc. In aceste conditii, nu ar trebui sa mire faptul ca sumele acumulate pentru acesti participanti sunt foarte mici.
In final, merita amintit faptul ca in 2016, conform statisticilor ASF, fondurile de pensii private au platit catre beneficiarii legali ai pilonului 2 si 3 o suma totala de 40 de milioane de lei, iar tendinta va fi in continuare de crestere, deoarece numarul persoanelor ce au o pensie privata si ajung la varsta de pensionare va creste.
Mitul 9. Prin plecarea sau falimentul administratorului imi voi pierde banii din fondul de pensii private
In niciun caz. Administratorul si fondul sunt doua entitati separate, iar contabilitatile lor sunt si ele separate. Daca, prin absurd, administratorul ar avea probleme financiare, ASF se asigura ca fondul va fi preluat de un alt administrator si isi va continua existenta.
Mitul 10 (al apocalipsei): in cazul unor evolutii economice sau geopolitice dramatice, nici banii din fondurile private de pensii nu te mai salveaza.
Da, dar nici banii de la saltea nu te mai salveaza… Intotdeauna ne vom putea imagina un scenariu suficient de dramatic in care sa se aleaga praful de absolut tot. Dar nu pentru asta ne pregatim. Nu imi ordonez viata plecand de la gandul ca atunci cand traversez strada ma va calca o masina. Scenariul dupa care imi planific viata, inclusiv financiar, este unul realist, conservator sau optimist, dar nu unul apocaliptic. Deci din punctul de vedere al economisirii, as spune ca pensiile private sunt una dintre alternativele mai bune pe care le ai la dispozitie, mai ales in contextul in care nu te pricepi, nu stii ce sa faci cu banii.
Mitul 11. Decat sa pun banii intr-un fond de pensii facultative mai bine ii investesc singur
Pentru unii poate fi o optiune viabila. Cu cateva conditii insa: sa fii calificat, sa ai timp pe care sa il dedici pentru asa ceva, sa fii suficient de disciplinat ca sa nu umbli la acesti bani pana iesi la pensie si sa fii dispus sa renunti la facilitatile fiscale pe care ti le ofera pensiile private facultative. Cati dintre romani indeplinesc toate aceste calitati?
Mitul 12. Indiferent de fondul de pensii private la care sunt inscris, voi avea aceeasi pensie.
Fondurile de pensii au randamente investitionale si comisioane diferite. Fiecare fond are propria politica de investire. Unele investesc mai mult in Romania, altele investesc mai mult in strainatate. De doua ori pe an sunt publicate portofoliile detaliate la nivel de fiecare actiune si obligatiune detinute si fiecare participant poate sa vada exact in ce s-au investit banii, sau poate obtine aceste informatii la cerere. Si chiar daca performanta trecuta nu este o garantie a performantei viitoare, in momentul in care vedeti un administrator care in trecut a avut in mod constant an de an performante foarte bune, va puteti gandi ca probabil nu este vorba doar de noroc la mijloc. Deci monitorizati performanta investitionala istorica disponibila pe site-ul ASF.
Un weekend placut!
