Prima pagina Despre mine Ganduri pentru weekend Invitatii mei Contributii editoriale Contact

Moneda euro – tichia de margaritar care lipseste Romaniei

Publicat la data de: 14-11-2017

Posted on: November 14th, 2017 by RaduC No Comments

Deprecierea leului din ultima vreme si perspectiva nerespectarii unora dintre criteriile de la Maastricht semnalata de Economistul-Sef al BNR readuce in dezbatere oportunitatea aderarii rapide a Romaniei la zona euro, un punct de vedere reprezentativ pentru acest curent de opinie fiind exprimat in ZF sub titlul “Furtuna valutara arata de ce Romania trebuie sa-şi ia cat mai repede euro ca scut: De ce sa platim toţi prin curs şi prin dobanzi incompetenta si populismul politicienilor?”.

euroChiar intrebarea din titlu sugereaza la randul ei o alta intrebare: In cazul in care am avea euro ca scut, cine ar plati incompetenta si populismul politicienilor? Adica oricat de incompetenti si populisti ar fi, din acel moment nota de plata ar achita-o altcineva in locul nostru, doar pentru ca suntem parte din zona euro? Bineinteles ca nu. Iar crearea iluziei ca aderarea la zona euro ofera un pranz gratuit este extrem de periculoasa, tocmai prin faptul ca da impresia ca, din acel moment, proasta guvernanta nu ar mai conta.

Dimpotriva, proasta guvernanta va fi posibila in continuare, iar impactul ei va fi amplificat tocmai de aderarea la zona euro. Pentru ca mecanismele de preluare a socurilor induse de o guvernanta proasta, precum cursul de schimb si dobanzile, manifeste azi, nu ar mai fi disponibile. Din acest motiv, riscurile economice nu ar fi reduse, asa cum sugereaza articolul, ci potential crescute.

Economia Romaniei este “in bataia vantului” tocmai pentru ca este o economie vulnerabilizata. Din acest motiv, orice “adiere” face ca pietele financiare locale sa tremure. De ce nu este economia Poloniei in bataia vantului, a Ungariei sau a Cehiei? Tari ale caror modele de dezvoltare economica solida din ultimele decenii le-am ignorat cu obstinatie, dar ale caror tendinte politice mai recente si discutabile ne grabim sa le copiem, ca si cum asta era ultimul lucru care ne mai lipsea. Nu recuperarea celor peste 10 ani de inapoiere economica fata de ele…

Chiar este a doua intrebare a unui investitor american sau chinez “circula euro la voi?”, asa cum mentioneaza articolul? Catusi de putin. Miliardele de euro si dolari care continua sa intre in tarile Central si Est Europene, indiferent de apartenenta lor la zona euro, sugereaza ca nu acesta este principalul criteriu la care se uita investitorii straini. Iar asta o spun chiar ei si in Romania.

Nu am auzit niciun investitor existent sau potential care sa se planga de lipsa aderarii Romaniei la zona euro. Dar am auzit sute de investitori plangandu-se din cauza instabilitatii legislative, a impredictibilitatii politicilor economice si mai ales fiscale, a lipsei de infrastructura. Acestea sunt prima, a doua si a treia cauza, nu lipsa tichiei de margaritar a aderarii la zona euro.

Identificarea datoriei externe si a rezervelor valutare ca principale probleme ale Romaniei in 2008, cand a cazut Lehman Brother, nu face decat sa eludeze adevaratele probleme de atunci si… de acum: politici fiscale care duc la supraincalzirea economiei si deficite externe excesive care nu mai pot fi finantate sustenabil de intrarile de capital. Sa spui ca deprecierea leului e rezolvata cu aderarea la euro inseamna sa tratezi simptomul, nu cauza.

Sugerarea ideii ca Romania nu isi poate permite luxul de a ramane in afara zonei euro precum Polonia, Ungaria sau Cehia pentru ca are un PIB/capita la jumatate fata de aceste tari inseamna ignorarea importantei unei diferente cat mai mici de competivitate fata de zona euro la momentul aderarii. De fapt, lectia servita de cele trei tari, precum si de acele tari central-europene care au hotarat sa adere, furnizeaza exact un argument opus celui invocat. Creeaza o economie solida si performanta si aderarea iti va sta la indemana atunci cand consideri oportun. Obiectivul lor a fost dezvoltarea si nu aderarea la zona euro, care a venit de la sine. Si apropo, cea mai saraca tara care a aderat la zona euro a avut un PIB/capita la 60% din media zonei euro. Adica cu aproximativ 25% peste situatia Romaniei actuale.

Nu conteaza! “Aderarea la euro va accelera procesul de convergenta”. Chiar asa? In cate tari membre ale euro aderarea a accelerat procesul de convergenta? In ce masura intr-o tara ca Grecia aderarea la zona euro a dus la convergenta, in pofida politicilor economice dezastruoase? Un exemplu extrem? Pai sa ne uitam atunci la evolutiile economice din Franta si Germania? Si ele divergente… Adevarul este ca zona euro ofera, pentru cine vrea sa analizeze, raspunsuri la o multime de ipoteze nastrusnice, care vor sa puna pe capul Romaniei tichia de margaritar a aderarii.

Si, in final, o astfel de discutie adusa de noi cu toata seriozitatea in fata partenerilor europeni nu ar fi decat dovada unui tupeu sau a naivitati maxime. Pentru ca ar presupune ca exact aceia care ne atentioneaza pentru derapajele fiscale, exact aceia care ne avertizeaza ca avem “o deviere semnificativa de la obiectivul bugetar pe termen mediu” ar deschide bratele si ar spune acum “Doriti in zona euro? Desigur. De cand asteptam sa va exprimati dorinta”. Si sa nu uit… Asta la pachet cu planul nostru de a adera la nucleul dur, ca asa a zis domnul Juncker…

Eu zic sa ramanem cu capul limpede. Si descoperit.

P.S. Voi continua sa postez vineri comentariile mele, chiar daca in ultima perioada un context exceptional m-a obligat sa postez in cursul saptamanii. Urmatoarea postare va fi pe 24 noiembrie.

Share on FacebookShare on LinkedIn

Cititorii acestui material sunt rugati sa consulte disclaimer-ul
prezent in Termeni si conditii de utilizare a continutului

Daca doriti sa lasati un comentariu cu privire la acest articol o puteti face aici

Vreau sa primesc notificari despre noile postari la :