FMI a lasat cicatrici adanci in mai toate tarile pe care le-a asistat. Intr-un fel, nu este o surpriza. Pana la urma, toate tarile care au apelat la FMI, inclusiv Romania, au facut-o in disperare de cauza. Au facut-o cand economia era total destabilizata si guvernele nu aveau curajul sa ia masurile nepopulare care se impuneau. Au facut-o tarile care nu mai aveau acces la capitalul international, fiind considerate nesigure. Au facut-o toate tarile care se aflau intr-o situatie limita pentru a carei rezolvare era nevoie de curaj si competenta.
Tarile carora le-a lipsit unul dintre cele doua ingrediente de mai sus au ajuns la mana FMI, care si-a asumat de fiecare data rolul de consultant, dar si de tap ispasitor catre care decidentii au putut arata in mod convenabil cu degetul. Problema era FMI, si nu politicile economice care dusesera tara respectiva in bratele FMI…
Iar pilulele din reteta Fondului au fost, fara exceptie, teribil de amare pentru “pacienti”, deoarece au presupus, in primul rand, impunerea unei discipline fiscale de fier, bazata pe taierea cheltuielilor publice, la pachet cu cresterea veniturilor bugetare prin impozite mai mari sau privatizari uneori fortate. Austeritatea era strategia inevitabila cu care venea FMI pentru curmarea exceselor de pana atunci. Desigur FMI a comis si erori importante in solutiile prescrise, ca, de exemplu, obligarea Romaniei in 1999, intr-un moment de mare slabiciune, sa se imprumute pe pietele private.
Insa iata ca din “templul” politicilor de austeritate vin vesti suprinzatoare. Responsabilul cu politicile fiscale din FMI spune ca cheltuielile actuale facute de guverne pentru a impiedica inghetarea economiilor in contextul pandemiei globale nu vor necesita politici de austeritate in viitor. Motivul este ca datoriile publice se vor stabiliza pana la jumatatea deceniului. Deficitele bugetare anticipate de FMI in 2025 sunt aceleasi cu cele preconizate pentru perioada precriza, ceea ce, in esenta, inseamna ca nu vor fi necesare cresteri de taxe sau taieri bugetare.
Exista insa un ingredient esential care e de natura sa duca in aceasta directie si care, dintr-o data, filtreaza tarile pentru care aceste anticipatii sunt valabile: costurile de finantare a datoriei, dobanzile, trebuie sa ramana semnificativ sub ratele de crestere economica. In acest context, FMI avertizeaza in legatura cu retragerea prematura a sprijinului fiscal pentru economiile suferinde, retragerea stimulilor trebuind sa fie mai degraba graduala.
Vestea proasta este ca acest indemn este adresat tarilor cu economii avansate, care se pot imprumuta aproape gratis de pe pietele internationale. In ce priveste economiile emergente, FMI le avertizeaza ca au o capacitate limitata de a se imprumuta. Aceasta limitare va impune anumite constrangeri de politica fiscala, ele trebuind sa analizeze cu grija costurile si beneficiile pe care le va adduce continuarea sprijinului fiscal pentru economiile lor. Deci pranzul gratuit nu este pentru toata lumea…
Cu siguranta, acest ultim avertisment ar trebui sa dea de gandit Romaniei din doua motive. In primul rand, Moody’s mentioneaza Romania ca fiind intre primele 5 tari emergente, care au imprumutat cele mai mari sume de bani pe parcursul acestui an, celelate fiind in ordine Emiratele Arabe Unite, Mexic, Arabia Saudita, si Indonezia. In al doilea rand, dobanzile la care Romania se finanteaza sunt departe de a fi zero si, din pacate, asa cum explicam intr-o postare recenta, sunt departe chiar si de dobanzile la care se finanteaza alte tari din Europa Centrala si de Est.
Este o consecinta a inconsecventelor istorice pe care Romania le-a furnizat in istoria politicilor sale fiscale. Raspunzand la ingrijorarile mele profunde legate de dezechilibrele pe termen lung pe care le va aduce cresterea pensiilor cu 40%, un cititor ma apostrofa, “relax e doar un joc”. Problema este ca suma istorica a tuturor acestor “ jocuri” ne-a adus o eticheta nefavorabila in comunitatea investitorilor internationali. In consecinta, suntem tara care ne imprumutam cel mai scump din UE, la o dobanda reprezentativa mai degraba pentru tari cu rating nerecomandat investitiilor.
In astfel de momente, ca cele de azi, ca cele din 2008, si ca alte similare din istorie platim pretul obiectivelor pe termen scurt pe care le-am vizat in dauna unora pe termen lung, de consolidare si dezvoltare economica sustenabila. Astfel, crizele ne-au gasit mai tot timpul intr-o pozitie slaba, devenind de fiecare data client fideli ai FMI si subiect al politicilor de austeritate prescrise de acesta.
Dupa cum stim, reputatia se construieste in ani de zile si se pierde peste noapte. Din pacate, din nou, timpul nu e de partea noastra.
Un weekend placut!
