A curs multa cerneala pe tema cresterilor salariale din sectorul public. Si pe buna dreptate. In ultimii ani cresterile salariale in sectorul public au fost spectaculoase si greu de justificat in conditiile in care nu au fost bazate pe cresteri de productivitate. Dimpotriva. Am asistat la o migratie dinspre sectorul privat spre sectorul public, care a dus la o crestere a numarului de salariati din sectorul public, adancind si mai mult criza de personal cu care se confrunta sectorul privat. Astfel profit.ro estima la 40.000 cresterea posturilor ocupate in institutiile si autoritatile publice, in conditiile in care sectorul de stat a devenit un angajator mai atractiv decat cel privat.
(Si culmea, cei care justifica cresterile salariale din sectorul de stat o fac invocand cresterile de productivitate din … sectorul privat.)
Acest fenomen a pus o presiune imensa pe bugetul de stat si pe cele locale, care si-au vazut drenate resursele spre plati salariale intr-o masura fara precedent. Solutia gasita a fost renuntarea la investitii, in timp ce presiunile in directia cresterii deficitelor a crescut substantial. Un traseu cu adevarat nensustenabil.
Alimentarea cererii agregate astfel create s-a dus, da, intr-o crestere a nivelului de trai pe termen scurt, erodat insa din ce in ce mai mult de o inflatie in crestere constanta si o depreciere a monedei nationale. Un traseu care se cere reversat deoarece ne face sa fim din nou vulnerabili la inevitabila recesiune care se apropie.
Si sunt semne ca necesitatea unei astfel de reversari este constientizata si sunt gandite masuri in acest sens. In ultima vreme, au aparut semnale date de decidenti, care vorbesc mai mult sau mai putin oficial despre necesitatea operarii de reduceri de personal in sectorul public si chiar despre taieri salariale. Astfel de informatii, legate de masuri demult necesare, au fost rapid dezmintite, in conditiile in care au fost dezavuate de partidele din opozitie, care par sa faca tot posibilul pentru a le intarzia. Este o abordare care nu are nici o ratiune economica, nici una politica.
Din punct de vedere economic, este clara urgenta unor astfel de masuri. Analisti locali, Consiliul fiscal, BNR si mai nou FMI si Comisia Europeana, toate s-au declarat ingrijorate de-a lungul timpului de alocarea dezechilibrata a bugetului in dauna investitiilor. O restructurare a sistemul public ar fi de bun augur pentru tinerea sub control a deficitului bugetar si, chiar pentru eliberarea de sume pentru investitii.
In ce priveste justificare politica a criticilor opozitiei, nici ea nu arata mai bine. Cu cat coalitia de la putere va amana astfel de decizii mai mult ca raspuns la presiunea politica, cu atat corectarea ulterioara a dezechilibrelor care vor continua sa se adanceasca se va face mai dificil.
Iar, intr-o abordare ilogica, opozitia pare sa-si doreasca sa opereze ea aceste ajustari prin taieri de salarii si de locuri de munca din sectorul public…
Un weekend placut!
