Un proiect de lege incearca sa faca Romania sa se alature tarilor din regiune din perspectiva importantei pe care o da monedei nationale. Ca e vorba de Ungaria sau Polonia, ca sa ma refer doar la doua vecine mai apropiate ca nivel de dezvoltare, preturile bunurilor si serviciilor din tarile respective sunt denominate strict in moneda nationala.
In Romania insa, acest lucru nu se intampla si, obiectiv vorbind, nu exista niciun motiv pentru tolerarea acestei situatii. Sunt sectoare intregi de activitate, ca de exemplu comunicatiile, invatamantul privat, tranzactiile imobiliare, automobilele, dar si accizele la carburanti decise de…autoritati, pentru care preturile sunt indexate la euro sau afisate direct in euro. In conditiile in care stabilitatea economica a Romaniei nu difera substantial de cea a tarilor central europene, nu exista nicio justificare economica pentru asa ceva.
In primul rand, argumentul neincrederii in leu invocat de unii este total depasit. Intr-adevar, moneda nationala a trecut prin crize si tensiuni majore in perioada hiperinflatiei si devalorizarii din anii 90. Adica acum 30 de ani…
Sa mai invoci astazi asa ceva, in conditiile in care leul este cea mai stabila moneda cu flotare controlata din regiune, nu are niciun sens. Graficul de mai jos arata evolutia volatilitatii anuale in ultimii 15 ani pentru cursurile de schimb EUR-RON (alb), EUR-PLN (zlot) (albastru) si EUR-HUF (forint) (rosu). Privindu-l putem trage o serie de concluzii relevante.
O prima concluzie este ca, in ultimii 15 ani, volatilitatea anuala a leului a fost in mod constant sub volatilitatea zlotului si a forintului. In plus, exista o tendinta clara de scadere a volatilitatii pentru toate cele trei monede in perioada analizata. Se mai observa si faptul ca, in momente de criza, cum a fost cea din 2008 sau cea de anul trecut, volatilitatea leului a crescut mult mai putin (2008) sau chiar a scazut (2020) in comparatie cu cresterile inregistrate de celelalte doua monede.
Cu alte cuvinte, de 15 ani, leul este o moneda mai putin riscanta decat zlotul sau forintul. Deci ungurii si polonezii ar avea, eventual, mai multe motive sa fie preocupati de cursul de schimb decat romanii. Cu toate acestea, in Polonia si in Ungaria sunt promovate tranzactiile in moneda nationala, nu in Romania.
A doua “motivatie” pentru folosirea preturilor (indexate) in euro este legata de faptul ca bunurile sau serviciile respective presupun costuri in euro. Nu e o argumentatie credibila. Sunt categorii intregi de produse precum cele electrocasnice care, cu toate ca sunt importate, sunt comercializate la preturi exclusiv in lei. Deci se poate… Caz in care mai ramane o singura explicatie: unele companii incearca sa transfere riscul valutar catre client. Iar faptul ca o astfel de practica este premisa este extrem de dicutabil, in conditiile in care companiile pot gestiona riscul valutar mai usor decat populatia.
Insa adevarul este ca nicio companie nu are costuri exclusiv in euro, ceea ce subrezeste si mai mult argumentatia acestora. Si asta mai ales ca alte tari cu monede mai volatile ne demonstreaza ca firmele locale pot performa si fara transferarea riscului valutar catre proprii clienti.
Putem merge si mai departe intreband ce justificare pot avea salile de gimnastica sau gradinitele private, de exemplu, pentru a practica preturi in euro. Financiar, niciuna, singura explicatie plauzibila este pozitionarea ca imagine. Practicarea preturilor in euro, in conditiile in care autoritatile par sa fie atat de permisive, le-ar da entitatilor mentionate un aer occidental-exclusivist.
Toate acestea nu ar trebui sa se intample si nu am inteles niciodata de ce nu s-a incercat in mod real curmarea aceastor practici. Justificarea unei aderari rapide la zona euro a fost mai degraba una de fatada, in conditiile in care tintele stabilite si ratate in mod repetat nu au stimulat deciziile economice care ar fi fost necesare.
Nici ungurii nici polonezii nu se grabesc sa adere la zona euro, chiar daca situatia economica le-ar permite. Prefera sa aiba propriile monede nationale carora le dau importanta si respect. Romania pana acum nu a parut prea preocupata de asta si “Proiectul de lege privind consolidarea monedei national ca moneda unica de plata pe teritoriul Romaniei“ este un prim pas in directia corecta, desi inca timid.
Timid pentru ca proiectul de lege pare sa fie o oglinda a traumelor trecutului foarte indepartat atunci cand face vorbire despre o inflatie de 50% sau o devalorizare de 20% in cinci ani. Introducerea in proiectul de lege a unor astfel de scenarii de stres extreme nu face decat sa submineze tocmai increderea in moneda pe care isi propune sa o promoveze. Cum vor rezolva partile contractante situatiile economice exceptionale cu care Romania nu s-a mai intanit de peste 20 de ani ar trebui lasat la latitudinea lor,asa cum sunt lasate si alte scenarii cu adevarat exceptionale. Rolul legiuitorul nu ar trebui sa fie acela de a face scenarii de stress pentru o moneda care n-a mai fost stresata de peste doua decenii.
Iar un alt simptom al timiditatii proiectului de lege este acesta: de ce se limiteaza doar la servicii si utilitati si nu la toate bunurile si serviciile comercializate in Romania?
Un weekend placut!
