Publicarea acum opt luni, in calitate de economist-sef al BCR, a unui comentariu intitulat “Chef pe muzica de pe Titanic?”, l-a facut pe unul dintre clientii bancii sa sune si sa protesteze impotriva “pesimismului excesiv” pe care domnia sa considera ca il manifestam. Privind acum in jur, chiar nu am remuscari.
La o parte dintre intrebarile ridicate atunci nu mai trebuie sa raspundem, deoarece evolutiile au avut loc fara sa mai astepte raspunsurile noastre, cum e cazul intrebarilor privind Republica Moldova, la altele, dilemele vazute in acel moment pentru Romania s-au schimbat, cum e cazul relatiei cu SUA si UE, iar alte intrebari inca isi asteapta raspunsul. Probabil ca, astazi, evolutiile din jurul Romaniei, din Moldova, din Bulgaria, care ne transforma tara, cel putin deocamdata, intr-o enclava din punctul de vedere al fermitatii orientarii geopolitice spre vest, ar fi fost privite cu mai multa detasare daca alegerile din SUA nu ar fi furnizat victoria surprinzatoare a lui D. Trump.
Este remarcabil faptul ca analizele care incearca sa descifreze consecintele acestui rezultat electoral se contrazic perfect, indicand impreuna toata gama posibila de scenarii, ba sud ba nord, ba est ba vest, ba stanga ba dreapta. Eu cred ca pur si simplu o anticipare a actiunilor lui D. Trump este in acest moment o misiune imposibila, deoarece domnia sa s-a remarcat in mod constant prin spontaneitate si impredictibilitate. Pe de alta parte, merita amintit aici un comentariu al site-ului Geopolitical Futures condus de cunoscutul analist George Friedman, care spunea: “Consideram ca politicile lui Trump nu vor fi definite de declaratiile sale precedente sau de politicile declarate, ci de circumstante si evenimente dincolo de controlul sau, asa cum s-a intamplat si in cazul predecesorilor sai”. Cred ca merita retinut si verificat acest lucru, pentru ca si eu am indoieli in privinta puterii reale pe care presedintele SUA de fapt o are.
In orice caz, investitorii au avut o reactie care m-a lasat mai degraba perplex si care m-a facut sa ma gandesc ca termenul de “turma de antilope” pe care l-am folosit la un moment dat a fost cat se poate de justificat si, poate, prea politicos. Inainte de alegeri, orice eveniment de natura a creste sansele lui D. Trump de a castiga a fost intampinat in mod constant cu scaderi ale burselor. Dupa alegeri, a fost suficienta o declaratie legata de scaderea impozitelor si de un program de dezvoltare a infrastructurii, care inca nici macar nu exista si nu se stie cat va dura si cum va fi finantat, pentru ca, brusc, investitorii sa devina optimisti, sa vada accelerare economica si revenirea inflatiei la valori normale.
Asa cum bine remarca un comentariu din WSJ, a fost nevoie de doar 4 zile pentru ca preturile activelor financiare listate sa reflecte urmatorii 4 ani de presedintie ai lui D. Trump. Investitorii nu mai au niciun dubiu si stiu acum cu certitudine ca va fi mai multa inflatie, mai multa crestere si nicio problema legata de deficitul suplimentar estimat la 10 trilioane de USD pe care reducerile de taxe il vor crea in urmatorii 10 ani, de razboaiele comerciale pe care si le propune sau de eventualele probleme diplomatice.
In acest context, desigur ca a curs foarte multa cerneala pe tema masurii in care o eventuala politica de angajare conditionata a SUA in NATO sau de intelegere a SUA cu Rusia, sugerata de noul presedinte, ar expune Romania la riscuri majore de securitate. Din nefericire nu este nevoie nici de rusi, nici de americani si nici de martieni pentru ca pozitia Romaniei sa fie subrezita, pentru ca ne ocupam cu sarguinta sa o facem din interior, fara nevoia de a fi asistati.
In cursul saptamanii, presedintele Consiliului Fiscal a semnalat faptul ca in 2017 Romania va avea cele mai mici venituri din taxe si impozite din ultimii 25 de ani. Acestea vor reprezenta 25% din PIB, semnificativ mai mici decat media europeana de 40%. Deci haideti sa ne lamurim. Nu doar ca avem penultimul PIB/cap de locuitor din UE, dar vom avea si cel mai mic procent din PIB reprezentat de veniturile bugetare. Un dublu impact, cu un efect naucitor asupra soliditatii Romaniei ca stat. Nimeni din Europa nu indrazneste sa isi permita asa ceva, iar decidentii nostri traiesc in lumea extrem de periculoasa a iluziilor.
Sursa: Consiliul fiscal
Toate masurile care nu se concentreaza decat pe scaderea impozitelor si, in consecinta, a veniturilor bugetare, reprezinta o sinucidere lenta din partea Romaniei. Este un proces care benficiaza in prezent de morfina unei cresteri economice nesustenabile, indusa prin dublarea deficitului bugetar. In acest context, guvernatorul Isarescu aprecia corect ca cresterea economica bazata pe consum a creat mai degraba locuri de munca in alte tari decat in Romania, deficitul extern adancindu-se.
De altfel, chiar si cresterea economica incepe sa isi piarda suflul, in lipsa unor masuri de natura a stimula baza economica pe termen lung. Datele publicate in cursul acestei saptamani arata ca in trimestrul 3 economia romaneasca a incetinit semnificativ (4,4% an la an) in comparatie cu cresterea raportata in trimestrul 2 (6% an la an). Iar tendinta va continua pe masura ce stimulul fiscal se va epuiza, iar alt stimul fiscal nu va mai fi posibil. Faptul ca avem momentan cea mai mare crestere economica din Europa este o palida consolare, stiind ca ea nu are nicio sansa sa fie replicata in anii urmatori, cu toate ca, de fapt, asta ar trebui sa urmarim cu asiduitate.
Un studiu publicat in cursul acestei saptamani de o echipa de experti ai BNR in frunte cu prof. Daniel Daianu demonteaza superficialitatea cu care a fost tratata subiectul aderarii la zone euro pana acum. Expertii BNR estimeaza ca, presupunand o crestere medie anuala a PIB de nu mai putin de 5%, Romania ar putea adera la zona euro tocmai peste 9 ani. Adica aproape un deceniu…
Pe de alta parte, o analiza realizata de data aceasta de colegii din departamentul de analiza al BCR ne face un alt dus rece. Daca diferentialul de crestere economica dintre Romania si grupul format de Ungaria, Cehia si Polonia va ramane acelasi ca cel din ultimii 5 ani, perioada in care ne mandrim ca am fost in topul european al cresterii economice, Romania va avea nevoie de 23 de ani pentru a ajunge la media grupului deja mentionat. Douazeci si trei de ani pentru a prinde din urma Europa Centrala…
Nota bene, ambele scenarii folosesc rate de crestere inalte si sustinute, pe care insa nu avem absolut nicio sansa sa le atingem cu actuala strategie de dezvoltare a tarii, pe care toata lumea si-o doreste, dar nimeni nu este dispus sa o finanteze de fapt. Nici mediul de afaceri, nici cetatenii si, in consecinta, nici parlamentul.
Mi se pare greu de inteles faptul ca o comunitate atat de sofisticata precum cea a companiilor care activeaza in Romania, indiferent de nationalitatea actionariatului, are ca singur obiectiv minimizarea fiscalitatii si, in acelasi timp, tot ea este scandalizata de faptul ca lipsa infrastructurii si a persoanelor cu pregatire profesionala adecvata nu ii permit sa se dezvolte. Cred ca mediul de afaceri din Romania ar trebui sa decida care ii sunt adevaratele prioritati intr-o lume reala. Pentru ca o tara cu un buget minuscul precum Romania este condamnata definitiv la inapoiere si subdezvoltare. Ceea ce o va pune usor la butoniera oricarui stat cu ambitii de lider regional.
Multa lume ma intreaba cine cred ca ar fi bine sa castige alegerile parlamentare din toamna. Iar raspunsul meu este urmatorul: orice partid sau grup de partide capabile sa dea o majoritate parlamentara responsabila si cel mai profesionist guvern pe care l-a avut Romania vreodata. Cred ca avem nevoie cu disperare de amandoua. Altminteri ne vom da acordul pentru o sinucidere lenta si neasistata a statului roman.
Un weekend placut!
