Țară mare, ambiții mici?

Sintagma “Romania – putere regionala” a fost probabil unul dintre cele mai des mentionate obiective vehiculate in spatiul public in ultimii zece ani si, cu toate acestea, el continua sa ramana si azi un deziderat. Atingerea lui necesita o strategie complexa si pragmatica de recuperare a decalajelor care ne separa fata de tarile in regiune, printr-o intensificare substantiala a diplomatiei politice si economice, menita sa creasca anvergura regionala si continentala a Romaniei.

Ne aflam intr-un contex geopolitic in care flexarea muschilor proprii (si subliniez cuvantul „proprii”) va conta din ce in ce mai mult. Sistemele de aliante se rescriu, iar “pranzurile gratuite” vor fi din ce in ce mai rare. Provocarea este ca, dupa ce pentru dezvoltarea si apararea sa Romania a beneficiat in ultimii 10 ani de numeroase pranzuri gratuite, intrebarea care se va pune acum din ce in ce mai mult va fi “Tu ce aduci la pranz?” Mai ales ca, iata, suntem o tara care a ajuns la 75% din PIB-ul/capita european.

In acest context, Romania nu isi mai permite sa fie o tara mare cu ambitii mici. Nu mai poate fi elevul discret din ultimele banci ale clasei, in timp ce tari mult mai mici isi asuma roluri importante in arhitectura politica si economica regionala si europeana. Un lucru ar trebui sa ne fie clar: Romania nu poate fi o putere regionala fara un comportament politic si economic de anvergura regionala.

Ce inseamna un comportament economic de anvergura regionala? Inseamna, printre altele, o balanta comerciala mai echilibrata cu tarile din regiune, dar inseamna si o expandarea a capitalului romanesc, a companiilor romanesti, dincolo de granite.

Un studiu publicat recent de PWC arata ca, in perioada 2019-2024, Grecia, Ungaria, Polonia, Cehia și Bulgaria și-au majorat investițiile directe în țara noastră cu 64%. Privind dintr-un alt unghi, investițiile Greciei în România reprezinta 16% din totalul investițiilor ei in strainatate, iar in cazul Bulgariei, procentul este de 11%.

Investitiile Romaniei in strainatate la sfarsitul anului trecut, in valoare de 3,7 mrd euro, reprezentau o zecime (!) din investitiiile Poloniei in strainatate.

Solutia pentru aceasta slabiciune majora a Romaniei se gaseste atat in sectorul de stat, cat si in cel privat.

Intrebarea pe care ar trebuie sa ne-o punem este “De ce pot companii de stat din Polonia, Ungaria sau Grecia sa vina in Romania prin achizitii, dar companiile de stat romanesti sunt cvasi-inexistente pe pietele din regiune. Exista companii extrem de solide precum Hidroelectrica sau Romgaz care ar putea avea puterea financiara sa o faca. Dar nu doar ele, cu conditia ca statul roman sa lase la dispozitia companiilor de stat o buna parte din profitul realizat.

Sa nu uitam si faptul ca importante firme din domeniul energiei sunt listate la bursa. Pana acum, niciuna dintre ele nu a folosit piata de capital pentru a-si finanta dezvoltarea interna si, cu atat mai putin, pe cea regionala. Iar capital autohton este si va fi din belsug. Se estimeaza ca, in urmatorii 5 ani, activele fondurilor de pensii private vor creste de la 33 la 60 de miliarde de euro.

Daca si-ar propune, companiile de stat ar putea sa se finanteze relativ usor la bursa pentru un plan credibil de dezvoltare regionala. Care, da, ar veni la pachet cu o diluare a participarii statului fara ca asta sa insemne neaparat pierderea controlului.

Vreau sa subliniez faptul ca, din punctul meu de vedere, nu banii sunt problema, ci lipsa de viziune, de ambitie si lipsa de leadership in zona sectorului de stat, dar si lipsa de experienta in a opera pe piata de fuziuni si achizitii internationale. Insa intotdeauna se vor gasi companii de consultanta gata sa ajute, cata vreme exista o viziune.

Dar problema nu este doar in zona sectorului de stat. Prea putini antreprenori, prea putine companii private din Romania ating dimensiunea si puterea financiara necesara pentru a se extinde in regiune. Multi antreprenori, odata de construiesc o poveste de succes, prefera sa o vanda in etapele timpurii ale afacerii, in loc sa continue sa o creasca, sa o scaleze si ulterior sa se extinda in afara granitelor.

Proprietarul unei mari firme romanesti din domeniul IT cu prezenta globala imi povestea acum cativa ani ca nu are nicio problema in a gasi personal cu competente tehnice pentru scrierea programelor. Marea provocare consta in acel moment in a gasi personalul cu competente de strategie, dezvoltare de produs si comunicare care sa il ajute sa duca afacerea la nivelul urmator. Explicatia lui din acel moment era ca marile companii IT prezente in Romania folosesc aici mai ales competentele tehnice ale oamenilor, in timp ce functiile strategice sunt pastrate in cartierul lor general. Aceasta duce la o lipsa de specialisti cu astfel de competente pe care antreprenorii romani i-ar putea folosi la scalarea propriilor afaceri.

Pe de alta parte, fondurile de private equity prezente in regiune ne ofera nenumarate exemple legate de modul in care, plecand de la o singura companie, creaza prin achizitii si fuziuni ulterioare companii regionale, utilizand finantarea investitorilor institutionali. In final, valoarea de piata a companiilor regionale astfel create ajunge sa fie semnificativ mai mare decat valoarrea investitiilor facute.

Cu viziune, fonduri din piata de capital autohtona si recrutand specialisti cu competente relevante, si antreprenorii romani ar putea urma aceeasi reteta. Asta insa presupune o schimbare de mentalitate si de ambitie care, in prezent, este inca prea rara chiar si in sectorul privat.

Insa lipsa unei anverguri regionale a companiilor romanesti va mai aduce un handicap major: o slaba pozitionare a Romaniei in proiectul de reconstructie al Ucrainei. Asta deoarece firmele cel mai bine pozitionate vor fi companiile mari, cu vaste resurse financiare, de productie, umane si care au o vizibilitate internationala mai ales in mediu de afaceri regional si continental. Prea putine companii romanesti indeplinesc aceste conditii, iar un start luat de abia acum risca sa fie intarziat in raport cu alti actori din vecinatate.

Romania are toate atuurile pentru a deveni o putere regionala, dar, pentru asta, trebuie sa renunte la a mai fi o tara mare cu ambitii politice si economice mici. Si nu lipsa capitalului e problema.

Un weekend placut si Sarbatori fericite!