Nu asta era planul. Nu asa trebuia sa se intample! Romania, din pozitia asumata de frate mai mare, isi propusese sa actioneze ca principal avocat si “antrenor” pentru Republica Moldova, astfel incat aceasta sa aiba un acces rapid si lin catre clubul select al tarilor membre ale UE. Mai mult, exista analisti care considera ca Romania ar fi trebuit sa joace rolul asumat de Germania de Vest in vecinatatea Germaniei de Est: o vitrina a valorilor si prosperitatii occidentale, care sa stimuleze reforme in Republica Moldova in directia unei democratii autentice, a statului de drept si a unei economii de piata. Unirea nu ar mai fi trebuit a fie “a inimilor”, ci “a mintii”, adica a pragmatismului, ca sa il citez pe profesorul Dan Dungaciu.
Esecul este insa lamentabil. Este suficient sa treci granita dinspre Republica Moldova in Moldova noastra ca sa constati ca diferentele pentru orice calator sunt minore. Lipsa celei mai mici viziuni de dezvoltare a Moldovei de la noi a facut ca elementul de tractiune oferit de Romania sa fie neconvingator. Si asta chiar daca alte zone economice, Bucurestiul, vestul si centrul Transilvaniei si alte cateva judete, sunt poli ai dezvoltarii economice. Pentru ca Moldova de aici este primul contact al fratilor de peste Prut cu Romania. Si nu arata bine deloc.
In paralel, lipsa unui plan agregat de integrare a Republicii Moldova a dus la desincronizari majore in ce priveste activitatile diverselor institutii romanesti in Republica Moldova. In aceasta categorie intra si stangaciile partidelor din Romania in gasirea de parteneri politici credibili, cu potential, in Moldova, care sa nu fie identificati cu grupuri de interese economice sau sa fie suspectati de un comportament ne-etic. Degeaba pe de o parte dai bani pentru gradinite sau autobuze scolare, iar pe de alta parte de fotografiezi la brat cu persoane avand o reputatie cel putin indoielnica. Degeaba finantezi pro bono deficitele Republicii Moldova daca nu ai nicio preocupare pentru adevaratii beneficiari ai banilor transferati. Mesajul in randul populatiei de peste Prut este dezastruos: de intelegere superficiala a realitatii de acolo si de situare in tabara cea mai nepopulara.
„Biblioteca proiectelor esuate in Basarabia este enorma. Responsabilitatile aici sunt mari, sunt grave. Institutionale, personale, nici nu mai are importanta. E un esec pe care Romania va trebui sa il duca in spate. Lipsa Romaniei din Republica Moldova, asfel incat fara ea sa nu se poata discuta serios, este esecul Romaniei. Romania nu a fost in stare sa se insurubeze decisiv si definitoriu in Republica Moldova, nici mediatic, nici ca investitii, n-a fost in stare sa lege Republica Moldova de Moldova din Romania, apoi la Transilvania si la Occident” imi spunea profesorul Dan Dungaciu.
Puterea de tractiune in directia integrarii spre vest pe care ar fi avut-o livrarea unor povesti de succes din Romania a fost in mod clar sugerata de popularitatea de care se bucura DNA in randul populatiei de peste Prut. E remarcabil faptul ca a fost singura institutie romanesca invitata “sa treaca Prutul” de societatea civila din Moldova unionista sau nu. Invitatia a ramas din pacate doar un deziderat in conditiile in care institutiile de peste Prut au avut o lipsa totala de apetit in a se alinia la standardele europene de independenta a justitiei existente in Romania si vegheate de UE.
In acest conditii, diferentele institutionale majore intre Romania si Moldova s-au pastrat fara sa existe semnale puternice de reducere a decalajelor dintre cele doua state. Dintre acestea este de remarcat independenta justitiei si, in primul rand, eficienta luptei anticoruptie. In plus, avantul economic luat de Romania ca urmare a unei economii de piata beneficiare de investitii straine semnificative. Aceasta a facut ca incercari ale unor politicieni de la Chisinau de a sugera un proces de adeziune inversa a Romaniei sau a unei parti din Romania la Republica Moldova si, in final, la spatiul Uniunii Vamale, din care fac parte foste tari membre ale Uniunii Sovietice, la schimb cu UE, sa fie privite in Romania ca un exotism rizibil. Cu atat mai mult cu cat faceau referire si la explozia UE.
Intrebarea este daca nu ne aflam in momentul in care acest zambet e pe cale sa ne inghete pe buze.
Pentru ca directia in care pare sa se indrepte Romania acum, in contexul si a unei potentiale explozii a UE, este intr-adevar catre Republica Moldova. Diferentele incep sa se micsoreze, dar tractarea este in sens opus. Sistemul unipersonal de conducere din umbra a Republicii Moldova este si pe cale sa fie reprodus si in Romania. Polarizarea extrema a societatii din tara vecina este pe cale sa fie si ea reprodusa in Romania prin intermediul declaratiilor belicoase si a lipsei de dialog, amplificate de canalele media. Institutii reprezentative al magistratilor precum CSM sunt ignorate si marginalizate dandu-li-se un rol mai degraba decorativ.
Incet, incet, Romania pare sa se alature zonei gri in care se afla Republica Moldova. Si totusi… Conform eurobarometrului aproape 60% din romani considera ca apartenenta Romaniei la UE este un lucru bun. O crestere de 11 puncte procentuale fata de acum un an mi se pare ca este sinonima unui strigat de disperare.
Deci, in final, al cui interes serveste de fapt o astfel de “anexare”?
Un weekend placut!