Anul 2022 a fost un adevarat moment istoric pentru evolutia demografica a celei mai populate tari din lume. Pentru prima data dupa 60 de ani, populatia Chinei a inregistrat o scadere an la an a populatiei. Chinezii au terminat anul 2022 fiind cu 850 de mii mai putini. Spre deosebire de acum 60 de ani, cand scaderea populatiei a fost cauzata de foametea ce a urmat “Marelui salt inainte” initiat de dictatorul comunist Mao Zedong, de data aceasta, cauzele sunt mai compelexe si greu de reversat.
Pe de o parte, e vorba de o scadere a nasterilor indusa de politica copilului unic care a fost introdusa in 1980. Chiar daca a fost apoi abolita in 2016, numarul nasterilor a continuat sa scada sub impactul schimbarilor comportamentale si culturale prin care a trecut populatia Chinei. Politica zero-Covid nu a facut decat sa scada motivatia cuplurilor de a avea copii, ceea ce a facut ca, in final, rata nasterilor din 2022 sa fie cea mai scazuta din istoria de peste 70 de ani a inregistrarilor statistice. Pe de alta parte si rata mortalitatii a atins in 2022 cel mai ridicat nivel incepand cu 1970, o rata amplificata si de epidemia Covid.
Graficul de mai jos, avand ca sursa ONU, ne arata estimarile a ce va urma din perspectiva dinamicii demografice in lume, dar mai ales in Asia.
Daca 2022 a fost anul in care a inceput declinul populatiei Chinei, 2023 va fi anul in care populatia Indiei o va depasi pe cea a Chinei, urmand o tendinta de crestere care va ajunge la un maxim spre sfarsitul deceniului al cincilea.
Va duce aceasta la o rebalansare economica si geopolitica in Asia? Nu cred ca dezvoltarea economica tine doar de marimea populatiei. Wall Street Journal remarca faptul ca, in 1980, economia Indiei reprezenta 68% din cea a Chinei, pentru ca in 2021 sa reprezinte doar 17%. In ultimele decenii India a prins din urma demografic China, dar, economic, a ramas din ce in ce mai in urma.
Fara doar si poate, India are un sector IT in plina dezvoltare, dar aceasta nu va fi o profesie pentru majoritatea indienilor. Prosperitatea lor va depinde in mod inevitabil de dezvoltarea sectorului manufacturier. In acest sens, lipsa infrastructurii s-ar putea transforma intr-o oportunitate de angrenarea in piata muncii a unui numar mare de localnici. Insa cu conditia existentei unor fonduri de dezvoltare care sa permita finantarea unor proiecte mari de infrastructura. O astfel de finantare ar putea fi asigurata de toate acele state interesate de diversificare lanturilor de furnizare si de limitarea puterii regionale a Chinei in Asia.
In final, rezultatul evolutiilor economice din regiune ramane incert. Sunt printre cei care nu cred ca cheia succesului nostru ca civilizatie sta in cresterea neintrerupta a populatiei. Planeta este deja in mare suferinta si ne da semne disperate ca suntem deja prea multi pentru a reusi sa o pastram nealterata. Japonia si Coreea de Sud sunt tari care de ani buni sunt confruntate cu o imbatranire rapida a populatiei si, chiar daca sunt confruntate cu tensiuni economice, ele sunt administrate iar relevanta economica (si mai ales tehnologica) a celor doua tari in lume ramane semnificativa.
Pentru dezvoltarea unei tari, investitiile in cresterea productivitatii, care fac un angajat sa produca mai mult decat in prezent, pot compensa o scadere a populatiei. Tehnologia va putea sa faca minuni din punctul acesta de vedere. Pana la urma, in deceniile care vor urma, nu cantitatea oamenilor va conta, ci calitatea lor, adica educatia, gradul de sofisticare al calificarii lor. Insa chiar daca nu vom putea vorbi despre o scadere economica indusa de o demografie negativa, cu siguranta vom putea vorbi despre o incetinire economica a Chinei pe termen lung.
Dar dincolo de aceaste schimbari demografice si geopolitice din Asia, o provocare probabil si mai mare se profileaza pentru lume in general, si pentru Europa in special. Pentru a intelege marea provocare, va propun sa mai adaugam o linie la graficul de mai sus, caz in care obtinem imaginea de mai jos.
Daca proiectiile ONU se adeveresc, vom fi martorii unei explozii a populatiei in Africa, fara un varf previzibil pana in 2100, care va pune in umbra evolutiile demografice din Asia.
Consecintele evolutiilor demografice din Africa sunt relevante din mai multe puncte de vedere.
In primul rand, reprezentarea tarilor africane in institutiile internationale nu va putea ramane la nivelul actual, ele urmand sa aiba o influenta in crestere in luarea deciziilor globale.
In al doilea rand, tarile africane vor fi din ce in ce mai curtate pentru resursele naturale existente, cresterea fortei de munca disponibile, dar si consumul in crestere pe care o populatie mai numeroasa il va genera.
In al treilea rand, Africa este un imens parc natural cu o bogatie a faunei si florei unice in lume. O explozie a populatiei Africii insotita si de o dezvoltare economica capabila sa asigure chiar si o bunastare minima va reprezenta o amenintare reala pentru conservarea ecosistemului unic existent pe continent. Ar fi un dezastru ca tarile africane sa urmeze aceeasi cale a dezvoltarii neprietenoase cu natura pe care au urmat-o in ultimul secol tarile dezvoltate.
In al patrulea rand, este de asteptat o crestere a presiunilor emigrationiste in primul rand catre Europa. O astfel de tendinta ar putea fi generata de combinatia dintre o putere de cumparare in crestere si de evolutiile climatice care ar putea face Africa un continent din ce in ce mai neospitalier. Strict teoretic, pentru o Europa imbatranita, primirea de emigranti ar avea sens. Practic insa, tensiunile sociale si politice din prezent ne amintesc ca elementele legate de istorie, identitate si cultura nu trebuie subestimate.
O “dezvoltare verde” Africii este imperios necesara, deoarece doar dezvoltarea poate stabiliza populatia pe continent, doar dezvoltarea poate diversifica sursele de materii prime necesare unei tranzitii energetice gloable si pentru ca, doar daca este verde, dezvoltarea va permite pastrarea patrimoniului natural pe care Africa il are.
Africa trebuie ajutata ca nu cumva sa isi propuna “emisii net-zero”…
Un weekend placut!
