[R*] Istoria omenirii a fost marcata de cateva perioade in care salturi tehnologice spectaculoase pentru acel moment au schimbat ulterior din radacini modul de functionare a societatii. Majoritatea studiilor care fac referire la astfel de perioade tind sa identifice cel putin trei valuri tehnologice, trei revolutii industriale.
Prima revolutie industriala este considerata a fi declansata spre sfarsitul secolului al 18-lea de aparitia motorului cu aburi, care a permis trecerea de la munca manuala la cea mecanizata mai intai in industria textila, propagandu-se apoi in alte sectoare ale economiei.
A doua revolutie industriala a inceput odata cu secolul 20 si a dus la organizarea liniile de asamblare, permitand productia de masa. Pionierul acestei revolutii a fost Henry Ford in domeniul productiei de automobile.
A treia revolutie industriala marcata de Alvin Toffler in faimoasa sa carte “Al treilea val” marcheaza trecerea, la sfarsitul secolului 20, de la o societate industriala la o societate informationala. A fost o schimbare de paradigma care a dus la modificarea fundamentala a modului in care culegem si procesam informatia folosind noile descoperiri ale industriei electronice. Dar, mai presus decat oricare alta revolutie precedenta, a permis potentarea inteligentei umane la niveluri greu de anticipat anterior.
Aceasta specificitate a reprezentat o oportunitate extraordinara pentru tarile aflate in mare lipsa de capital financiar sau industrial, dar care aveau la dispozitie un capital uman de foarte buna calitate. Inteligenta incepea sa devina un capital extrem de valoros, un atu important al competitivitatii internationale. Atat de important incat Alvin Toffler sugera ca unele tari ar putea face saltul direct de la economii agrare la economii informationale, fara a mai trece prin perioada industrializarii.
A fost o perioada in care multe tari emergente au capatat notorietate in zona de IT prin forta umana de calitate pe care o aveau si realizarile acesteia, realizari neconditionate de lipsa unor acumulari semnificative de capital financiar si industrial. Si Romania a intrat in aceasta categorie si dovada vie a modului in care al treilea val a purtat Romania este infloritoarea industrie IT si firmele romanesti din domeniu, care au fost create de tineri romani inteligenti si care au fost fie vandute marilor companii internationale, fie continua sa fie dezvoltate si in prezent.
In acest context, faptul ca singura firma romaneasca de anvergura cu adevarat globala este Bitdefender, o companie de IT, este o consecinta logica. Este probabil singurul domeniu in care o tara precum Romania avea sansa sa produca o firma de top la nivel global. O firma bazata pe inteligenta pura si intr-o mai mica masura pe capital financiar sau capital industrial.
Ce se va intampla mai departe? Va fi suficient sa replicam succesul Bitdefender la nivel national pentru a avea succesul asigurat ca tara? Perspectivele de fapt se complica. Si iata de ce.
In evaluarea evolutiilor viitoare ale societatii ne confruntam cu doua curente de opinie. Unul dintre ele considera ca revolutia digitala, pe care o vedem cum ia amploare in jurul nostru, nu este altceva decat o continuare a celei de-a treia revolutii industriale, care isi continua evolutia la un nou nivel.
Eu cred cu totul altceva si, din acest motiv, ma aflu in tabara celor care considera ca suntem martorii unei noi revolutii industriale. Cred acest lucru deoarece identific cateva deosebiri majore fata de cea de-a treia revolutie, care vor duce si la consecinte sensibil diferite.
Principala caracteristica a revolutiei digitale care o aseamana cu revolutia industriala precedenta, informationala, este faptul ca, si ea, se bazeaza pe potentarea la maxim a inteligentei umane. Crearea de noi aplicatii informatice, de sisteme-expert, de roboti va fi de neconceput fara aducerea creativitatii si inteligentei umane la noi niveluri. Faptul ca, din nou, diferenta o vor face oamenii ar putea sa ne faca optimisti din punct de vedere al impactului pe care a patra revolutie industriala ar putea-o avea asupra tarilor emergente. Exista insa doua alte trasaturi esentiale care fac diferenta si care ar putea complica destinul tarilor din aceasta categorie.
Sa recapitulam. Prima revolutie industriala a avut ca principal efect inlocuirea muncii brute, slab calificate, prin aparitia mecanizarii. A doua revolutie industriala a avut drept consecinta cresterea eficientei, prin specializarea la banda de productie. A treia revolutie, prin aparitia automatizarilor industriale a avut drept consecinta inlocuirea unei parti din resursa umana mediu calificata si aparitia de noi ocupatii inalt calificate.
“Unei parti din resursa umana” este un accent foarte important, care sugereaza ca s-a reusit cresterea productivitatii unor categorii profesionale prin automatizare si accesul mai rapid la informatie, dar fara a ne dispensa semnificativ de componenta umana a activitatilor industriale.
A patra revolutie industriala aduce insa o schimbare dramatica. Deoarece, da, ea face posibila in perspectiva inlocuirea totala a resursei umane. Inteligenta artificiala si gradul inalt de sofisticare a echipamentelor va face posibila inlocuirea integrala a unor categorii de profesionisti. Cu alte cuvinte, pur si simplu, disparitia resursei umane in anumite sectoare de activitate.
Impactul asupra pietei muncii va fi sever si exista deja numeroase studii in acest sens pe care le-am citat selectiv si in alte comentarii pe care le-am mai facut. World Economic Forum (WEF), fundatia cunoscuta in primul rand pentru organizarea anuala a Forumului de la Davos, estimeaza intr-un studiu ca pana in 2020, in urma revolutiei digitale, se vor pierde aproximativ 7 milioane de locuri de munca, in schimbul aparitiei a doar 2 milioane de noi locuri de munca.
O dinamica ce nu ar trebui sa surprinda. Pana la urma, ca sa robotizezi complet o fabrica cu cateva sute de angajati ai nevoie doar de o trupa de cel mult cateva zeci de programatori. Dar cei afectati nu vor fi doar angajatii mediu-slab calificati. Cel mai probabil si muncile inalt calificate vor avea de suferit, pe masura ce sisteme-expert isi vor face loc in domenii precum medicina, juridic, inginerie, servicii financiare etc.
In acest context, recalificarea va fi esentiala, plasand o responsibilitate imensa pe umerii sistemului educational. Tot WEF estimeaza ca 65% dintre copiii care intra azi la scoala vor sfarsi prin a lucra in meserii care astazi nici nu exista. Aceasta inseamna ca sistemele educationale, mai mult ca niciodata, vor trebui sa fie ancorate in evolutiile mediului de afaceri, avand flexibilitatea necesara pentru a se ajusta din mers noilor tendinte.
Iar provocarea este cu atat mai mare pentru tarile emergente care, in ultimele decenii, au atras investitii oferind o forta de munca ieftina, dispusa sa presteze pentru salarii mici activitati cu o valoare adaugata mica. Perspectivele pentru astfel de tari sunt extrem de ingrijoratoare.
Un studiu recent al Citi si Oxford University estimeaza ca 77% din slujbele din China risca sa fie automatizate. In aceeasi idee, un studiu al Bancii Mondiale din 2016 estimeaza ca 2/3 din slujbele din tarile emergente risca sa fie automatizate. Iar automatizarea va duce nu doar la disparitia de locuri de munca in tarile emergente dar, foarte probabil, la relocarea activitatilor economice in tarile de origine a capitalului. Ceea ce inseamna ca tarile emergente vor avea nu doar mai multi oameni in cautare de lucru, ci si mai putine venituri bugetare provenind din sectorul privat.
Dar mai exista o diferenta majora intre a treia si a patra revolutie industriala care risca sa ne duca la fund. A patra revolutie industriala este mult mai dependenta de existenta capitalului (capital intensive).
Pentru ca de data asta nu mai vorbim doar de software, de programe inteligente si automatizari. Vorbim de investitii extrem de costisitoare in programe de cercetare, utilaje si echipamente. Practic atat de costisitoare, incat mari firme private isi dau mana pentru a cofinanta astfel de proiecte, in timp ce unele programe se bucura chiar de finantare guvernamentala.
O astfel de nevoie de finantare masiva va reprezenta un handicap major pentru tarile care, din ratiuni istorice, au fost incapabile sa acumuleze suficient de mult capital autohton privat. Din acest motiv, tarile bogate in capital financiar/industrial si capital uman inalt calificat vor fi principalele castigatoare.
Romania nu are si nu va avea prea curand o baza de capital financiar/industrial dezvoltata, ceea ce inseamna ca, pentru a fi nu printre pierzatori in noile circumstante, nu are decat o singura sansa: sa aiba o populatie foarte bine educata, capabila sa profeseze activitatile de inalta calificare ale viitorului. Pentru ca profesionistii care se vor adapta cel mai usor vor fi cei care vor fi acumulat o inalta educatie, care ii va ajuta sa se adapteze mai usor schimbarilor de pe piata muncii.
Intrebarea este ce se va intampla cu restul.
Un weekend placut!
*Republicat
