Intr-un comentariu facut pentru postul american CNBC, economistul Nouriel Roubini a spus ca, pana la urma, economia zonei euro ar putea profita de pe urma atacurilor teroriste din Paris, anticipand ca Banca Centrala Europeana ar putea decide sa pastreze o politica monetara relaxata mai mult decat planuise initial. Profesorul Roubini si-a castigat faima fiind creditat ca unul dintre foarte putinii economisti care a prevazut criza financiara din SUA, predictiile sale constant pesimiste atragandu-i si porecla de “Dr. Doom”.
Inainte insa de a discuta acest subiect, sa ne aplecam putin asupra unor declaratii care ar putea anticipa mult dezbatuta politica fiscala a anului 2016. Cu prilejul audierii in Comisia parlamentara, ministrul de finante in guvernul premierului Ciolos a anticipat cateva dintre principiile care vor sta la baza creionarii bugetului anului viitor. Domnia sa a anticipat ca toate reducerile de impozite aduse de noul Cod fiscal vor fi pastrate, dupa cum vor fi pastrate si toate cresterile salariale votate cu o larga majoritate de catre Parlament. Aceste declaratii confirma anticipatiile mele din comentariul de acum o saptamana in care spuneam ca “sunt sceptic ca el (n.a. guvernul) va fi capabil sa duca la o reorientare a politicii economice, obiectivul mai realist fiind o limitare a pagubelor produse de deciziile luate in cursul acestui an.” Largul consens politic cu care au fost adoptate mentionatele masuri facea extrem de improbabila o intoarcere de 180 de grade.
Intr-adevar, noul guvern isi propune sa tina in 2016 deficitul bugetar sub 3% din PIB, obiectiv anuntat dealtfel si de fostul guvern, ceea ce inseamna oricum o relaxare fiscala substantiala in comparatie cu 2015. Aceasta evolutie pare sa fi fost acceptata ca inevitabila si de catre BNR, care, prin vocea directorului Directiei de stabilitate financiara a spus ca “daca MTO este depasit cu maxim doua procente nu este catastrofa, dar nu mai mult de un an”. Adica in loc de un deficit structural de 1%, Romania si-ar putea permite, cu titlu de exceptie pentru maxim un an, un deficit structural de maxim 3%. Este exact ceea ce se va intampla in anul 2016 cu observatia ca, daca masuri de corectie fiscala nu vor fi luate, deficitul va continua sa creasca mai departe si in 2017. Deci implicit, BNR sugereaza ca astfel de masuri de corectie vor fi absolut necesare, ceea ce, din nou, ridica intrebari despre sustenabilitatea si predictibilitatea politicilor fiscale.
O alta informatie importanta furnizata cu prilejul audierilor este lipsa oricarei intentii de a semna un nou acord cu FMI, ceea ce, asa cum explicam cu alt prilej, ar fi si imposibil pe un astfel de scenariu de relaxare fiscala cu bataie lunga si de altfel nici nu ar fi imperios necesar in acest moment.
Sa ne intoarcem acum la ipoteza domnului Roubini, care cred ca este extrem de discutabila. In primul rand trebuie spus ca reactia pietelor financiare a fost limitata in primele ore de tranzactionare de dupa atac. Nici istoria nu sugera altceva, situatii similare din Londra in 2004 sau Madrid 2005 nefiind insotite de o ajustare severa si de durata a preturilor activelor financiare. Pentru investitori pare ca nu exista deocamdata motive de ingrijorare in legatura cu datele fundamentale economice, nemaivorbind de lichiditatea in care baltesc mai toti si care ii face sa cumpere orice ajustare negativa a preturilor.
Si totusi exista niste perdanti. Pe termen scurt, in prima linie se vor gasi serviciile turistice si de transport, mai ales din Franta, dar si din Europa. Statisticile World Tourism Organisation arata Franta ca fiind campioana turismului international cu 83,7 milioane de turisti straini in 2014. De altfel in top 10 al turistilor straini (dar si al veniturilor din turism international) se regasesc 5 tari vest europene. Turismul are o pondere de aproximativ 7% in PIB-ul Frantei si ajustari de volume sau de pret pot avea un impact nu lipsit de importanta, mai ales daca sunt de durata. Conform relatarilor din presa locala, hotelierii din capitala Frantei au redus deja tarifele de cazare cu 50%, in timp ce liniile aeriene ofera schimbarea in conditii avantajoase a biletelor cu destinatia Paris deja achizitionate.
Mai preocupant insa ar putea fi potentialul impact negativ pe care tragicul eveniment l-ar putea avea pe termen mediu asupra economiei din zona euro. In conditiile in care economia acestei zone este bazata pe exporturi, incetinirea economica din pietele externe traditionale, in primul rand din Asia, face ca revigorarea consumului intern sa joace un rol mai important in procesul de reluare a cresterii economice. Din acest motiv, o inrautatire a sentimentului consumatorilor din zona euro, cauzata de instaurarea temerilor legate de lipsa de securitate, poate sa aiba un impact semnificativ asupra evolutiilor economice viitoare.
In egala masura, generalizarea controalelor de frontiera si punerea din ce in ce mai mult sub semnul intrebarii a aranjamentelor care reglementeaza zona Schengen pot conduce la incetinirea fluxurilor de produse si marfuri care pana acum traversau granitele tarilor Schengen rapid, fara nicio restrictie. Putem sa ne gandim si la cresterea primelor de asigurare care vor reprezenta si ele un cost suplimentar pentru persoane si companii. In sfarsit, cresterea cheltuielilor cu securitatea la nivel de stat va reprezenta o incarcare suplimentara a bugetului, care va presupune ori un deficit mai mare, ori o realocare a unor fonduri catre acest gen de activitati, care pana la urma au un efect redus de angrenare in economie
Astfel de involutii ma astept sa aiba un efect mai important decat prelungirea stimularii monetare de catre BCE, care se transmite relativ greoi in mecanismul economic. O astfel de decizie nu cred ca va avea cum sa modifice starea de spirit a consumatorilor europeni, care s-ar putea inrautati dramatic in cazul, Doamne fereste, al unui al doilea atentat, indiferent in ce tara europeana ar avea loc.
In ce priveste Romania, impactul economic cred ca este mai degraba minor in conditiile in care nu suntem in spatiul Schengen si, cat timp cat nu apar noi evenimente, romanii vor continua sa calatoreasca spre beneficiul firmelor locale de turism si de transport, chiar daca spre alte meridiane, mai sigure. Pe de alta parte, putem spera ca o parte dintre turistii straini ar putea privi Romania ca o destinatie mai sigura, reorientandu-se catre ea.
Nu subscriu opiniei vehiculate in presa conform careia terorismul ar putea scumpi creditele in Romania, iar clientii ar putea plati comisioane noi menite sa acopere costurile suplimentare ale bancilor pentru detectarea activitatilor suspecte. Presiunea sub care se afla bancile locale pentru a relua activitatea de creditare si a face profit pe volume mai mari, care sa compenseze marjele in scadere, va face ca astfel de costuri sa fie mai degraba internalizate. Asa cum spuneam cu alt prilej, din aceleasi motive, cred ca nici macar prima decizie a BNR de a creste dobanda cheie nu va fi reflectata imediat de catre banci.
Si ce mai ramane atunci din declaratia domnului Roubini? Mai degraba un mic exercitiu de marketing personal. Faptul ca de la izbucnirea crizei incoace a continuat sa fie pesimist si sa prezica noi si noi crize pentru a-si onora brand-ul de “Dr. Doom” nu prea a dat roade, avand in vedere ca nu s-a materializat niciuna. Dar ca persoana care in ultimii douazeci de ani m-am aflat atat in zona producatorilor cat si a recipientilor de rapoarte de analiza pot sa va spun ca, de multe ori, cele mai vizibile in presa nu sunt cele mai echilibrate, cele mai corecte, ci cele mai “exotice”. Filozofia unor institutii financiare este: “sa ai previziuni in linie cu toata lumea nu da vizibilitate, deci iesi din pluton si vei fi remarcat.” Din pacate unii o fac in final chiar cu pretul credibilitatii.
Imi aduc aminte de perioada primilor ani din actualul mileniu, perioada in care lucram ca analist la ABN AMRO, cand o banca nordica (nu vreau sa ii mentionez numele) venea cu cele mai catastrofale predictii despre Romania, devalorizari masive, explozii inflationiste etc, etc. care in mod consecvent nu s-au concretizat. Asta desi o vorba de duh spune ca “pana si un ceas care sta, de doua ori pe zi tot arata ora exacta”. Bineinteles insa ca acoperirea lor mediatica era intensa. Si exemplele ar putea continua. Cine vine cu o crestere economica iesita din comun capata imediat vizibilitate, faptul ca ulterior si-o ajusteaza nu mai e vizibil.
Tot in aceasta categorie as introduce si pretentia unora dintre noi, ca pot previziona cursul de schimb dimineata, la pranz si seara, pe vreme rea si pe cer insorit. Nu mai vorbesc de precizarea nivelelor la care vor interveni bancile centrale. Adevarul este ca ca avem sanse minime sa anticipam la ce nivel de curs va interveni de exemplu BNR-ul. Dar comentariile pe un subiect atat de interesant sunt calea sigura spre vizibilitate, chiar daca, ulterior, de cele mai multe ori, se dovedeste ca previzionarea cursului de schimb este misiune imposibila. Despre acest subiect Alan Greenspan, faimosul presedinte al Bancii Centrale a SUA spunea in best seller-ul sau “The Age of Turbulence”: “previzionarea ratelor de schimb pentru valutele majore este la fel de exacta ca ghicirea rezultatului cand dai cu banul”. Absolut adevarat. Din acest motiv cand primesc solicitari de a previziona cursul de schimb peste 1,2, 3 ani nu stiu daca sa plang sau sa rad…
In concluzie, din pacate, de multe ori, ca analisti stim de fapt mai putin decat ne-am dori sa stim. Economia nu este o stiinta exacta, modelele economice sunt aproximative, cat despre o modelare exacta a pietelor financiare nici nu poate fi vorba. Insa nu ne place intotdeauna sa recunoastem asta. Din acest motiv, va invit sa priviti analizele pe care le primiti cu circumspectie si cu un ochi critic. Inclusiv pe cele ale subsemnatului.
Un weekend placut!
