Prima pagina Despre mine Ganduri pentru weekend Invitatii mei Contributii editoriale Contact

Cat de scurta va fi memoria marilor capitaluri?

Publicat la data de: 24-07-2020

Posted on: July 24th, 2020 by RaduC No Comments

Se scrie mult depre impactul pe care pandemia il va avea asupra globalizarii si modului in care marile capitaluri se vor reloca geografic. Vorbim despre revenirea la regionalizare, in defavoarea globalizarii, un proces prin care cei care au investit in primul rand in China, dar si pe alte meridiane, isi vor aduce productia mai aproape de casa.

Problema ar putea fi ca noi, ca oameni, suferim de un mare defect. De cele mai multe ori ne imaginam viitorul ca o extrapolare a trecutului recent. Din acest motiv, sunt extrem de rari analistii care, dupa ani de crestere economica solida, reusesc sa anticipeze corect o recesiune. Din acelasi motiv, companiile, dupa perioade faste, vor continua sa previzioneze cresteri necontenite ale cifrei de afaceri.

Ma tem ca si cand discutam despre impactul pandemiei ne aflam in aceeasi capcana. Vorbim de schimbarile care vor aparea pe termen mediu si lung ca si cum ne-am pregati pentru o succesiune nesfarsita de pandemii, care isi vor avea izvorul in mod constant in China. Ceea ce mi se pare total nerealist. Probabil ca pandemii vor mai fi, dar nu avem niciun motiv, in momentul de fata, ca sa presupunem ca vom sari dintr-una in alta. Este cred, din nou o extrapolare mentala a schimbarilor cu care ne confruntam azi si pe care le proiectam si in viitor.

Si daca oamenii tanjesc atat de mult dupa vechea normalitate , atunci cand epidemia va ramane in urma intr-un fel sau altul, marile companii, conduse tot de oameni, nu se vor intoarce oare la vechile strategii orientate in primul rand spre maximizarea radamentului capitalului investit?

Sa nu pierdem din vedere faptul ca parasirea unei piete precum China, in care nu doar ca au investit enorm in mijloace fixe, dar care este si o piata imensa de desfacere, va aduce costuri importante  companiilor in discutie. Este realist sa ne asteptam ca ele sa renunte la capitalul investit si la profituri doar pentru ca acolo se confrunta cu un sistem autocratic si netrasparent, inclusiv cand vine vorba de epidemii? Este realist sa ne asteptam sa fie dispuse sa plateasca mult mai scumpele resurse europene, in sens larg, in dauna celor chineze? Si asta pentru a accesa piete care ar deveni cu mult mai indepartate? Sa nu uitam ca Europa este o mare masina de export si apropierea de pietele geografice ramane esentiala. De cand sunt  standardele democratice sau de transparenta un criteriu decisiv de investitii pentru marile capitaluri? Capitaluri care au plasat masiv bani in tarile arabe, Rusia sau China.

Ceea ce a primat intotdeauna au fost criteriile de business si nu standardele democratice si, de aceea, cred ca sutem indreptatiti sa ne intrebam daca o atenuare sau rezolvare a pandemiei nu va pune din nou pe primul loc criteriile de profit. Cu atat mai mult cu cat, aparent, regimurile autocratice pot impune mai usor masuri de mana forte de control a raspandirii unor viitoare pandemii. Deci sunt mai eficiente.

Ceea ce cred ca este mai degraba posibil sa se intample este diversificarea lanturilor de furnizare, in sensul in care dependenta de un singur furnizor va fi eliminata,  utilizandu-se cel putin doua variante posibile. Ceea ce nu inseamna renuntarea la China, ci gasirea unei alternative la China. O nuanta nu lipsita de importanta.

Singura evolutie care ar putea sustine o parasire de catre producatori a marilor tari emergente va fi scaderea importantei factorul uman in procesele de productie printr-o digitalizare si automatizare cvasicompleta. Dar si pentru aceasta se va aplica notiunea costului de oportunitate. Ca sa dau un exemplu apropiat, casele automate de marcat cu autoservire au fost introduse la marile magazine din Romania  doar cand valoarea salariilor casierelor a crescut dincolo de un anumit nivel. Si chiar cu automatizare, transportul produselor finale din Europa in pietele tinta, la mii de kilometri distanta, va reprezenta si el un cost suplimentar.

Emergenta unui razboi rece intre SUA si China ar putea sa schimbe dramatic apetitul companiilor de a face afaceri cu China si in China?  Nu neaparat. Merita se ne amintim presiunile pe care asociatiile mediului de afaceri german le-au pus pentru reluarea rapida a relatiilor cu Rusia dupa invazia Crimeei.  Mai recent o banca importanta precum HSBC cu sediul la Londra, dar care face mai mult de jumatate din profituri in Hong Kong a gasit de cuvinta sa faca  pe  placul autoritatilor chineze. Astfel presedintele bancii a semnat o petitie prin care sprijinea noua lege a securitatii pentru Hong Kong, izvorata din dorinta de a pune sub un control strans demonstratiile pro-democratie.

Observatiile de mai sus sunt intarite si de un studiu al Boston Consulting Group, citat de Financial Times, care constata ca, mai nou, 92% dintre investitorii profesionisti ar pune in prim plan performanta afacerii inainte obligatiilor de mediu, sociale si de guvernanta (ESG). In acelasi timp 90% dintre cei care inainte de pandemie aveau o pozitie ambivalenta legata de ESG, in luna aprilie au devenit transanti spunand ca ESG ar trebui sa fie deprioritizata.

In sfarsit anuntul ca 57 de companii japoneze vor primi echivalentul a 536 de milioane de dolari pentru a parasi China si a se intoarce in Japonia arata ca criteriile financiare vor prevala in fata celor politice in deciziile de relocare pe care marile companii le vor lua. Rastelile politicienilor nu vor fi suficiente.

In acest conditii, odata pandemia devenita istorie e posibil ca globalizarea sa revina in forta alimentata de goana dupa profit. Aviz pentru cei care vad companiile straine parasind China si facand coada la granitele Romaniei.

Un weekend placut!

Cititorii acestui material sunt rugati sa consulte disclaimer-ul
prezent in Termeni si conditii de utilizare a continutului

Daca doriti sa lasati un comentariu cu privire la acest articol o puteti face aici

Vreau sa primesc notificari despre noile postari la :