“Chiar daca se implinesc 10 ani de la primirea primelor contributii in fondurile de pensii obligatorii administrate privat (Pilonul 2), nu cred ca este momentul unor prezentari festiviste. Iar desfasurarea acestui eveniment in aula ASE, cred ca ne obliga la rigoarea specifica mediului academic. Din acest motiv, cred ca este un loc bun ca sa vorbim despre abordarile superficiale, inexacte si pe alocuri ipocrite din spatiul public. Caci, din pacate, suntem inconjurati de suficient de multe exemple de acest tip, chiar si daca este sa ne limitam la comentariile legate de pilonul 2 de pensii.
Fondurile de pensii private sunt acuzate ca investesc in titluri de stat din comoditate, in conditiile in care tocmai legislatia este cea care le obliga sa aiba un profil de risc scazut.
Fondurilor de pensii private li se reproseaza ca “recircula bani de la buget” prin finantarea datoriei publice a Romaniei, dar finantarea datoriei publice a altor tari, legal posibila, e intampinata cu indignare.
Se doreste cresterea expunerii pe actiuni a fondurilor de pensii, dar , in acelasi timp, suntem obsedati de volatilitatea pe termen scurt al fondurilor, tresarind la perioadele cu randamente negative.
Se doreste o implicare mai mare a fondurilor de pensii in economia romaneasca, in timp ce se doreste o stagnare sau chiar micsorarea a fondurilor pe care le au in administrare.
In conceptia unora, fondurile de pensii ar trebui sa sparga legea fundamentala a oricaror investitii, randament ridicat-risc ridicat, motiv pentru care sunt acuzate ca nu furnizeaza randamente mari cu risc scazut.
Sunt exprimate preocupari in spatiul public legate de preluarea economiei romanesti de catre capitalul strain, dar se pregateste distrugerea celei mai importante surse de capital autohton: fondurile de pensii private.
Aceleasi persoane care sunt ingrijorate de marimea unei pensii private, dau declaratii pripite care influenteaza negativ tocmai valoarea activelor in care sunt investite pensiile private ale romanilor, micsorandu-le.
Suntem avertizati de unii lideri ca de decenii Romania se vinde ieftin, dar, prin eventuala fortare a fondurilor de pensii de a vinde, vom realiza cu suces exact acest lucru: activele romanesti se vor vinde prea ieftin.
Se vorbeste despre valoarea un cont mediu in sistemul privat de pensii in loc sa se vorbeasca despre valoare unui cont pentru un salariu mediu pe economie primit in ultimii 10 ani. Adica despre 11.000 de lei.
Se clameaza importanta principiala a dreptului romanilor de a alege cine le va administra pensia, principiu care insa dispare cand este vorba de a putea alege sa paraseasca pilonul 1, sistemul public de pensii administrat de stat.
Statul considera nejutificata obligativitatea pilonului 2 pentru ca nu vrea sa forteze populatia activa sa economiseasca pentru propria pensie, in timp ce obligativitatea pilonului 1 care forteaza populatia activa sa fie solidara prin plata pensiilor altora este considerata justificata.
Se promoveaza ideea ca statul este un administrator mai bun decat sistemul privat cu toate ca nu exista mai nimic in ultimele decenii care sa confirme acest lucru.
Dar pana la urma de ce este atat de important sa vorbim despre lipsa de rigoare si ipocrizie?
Pentru ca toate institutiile finanicare, pietele financiare, sistemul financiar in ansamblul sau au in fundament un element de imensa importanta: INCREDEREA. Iar lipsa de rigoare si ipocrizia sunt printre cei mai mari dusmani ai INCREDERII.
Iar lipsa INCREDERII este pe cale sa distruga o tara.”
Alocutiune rostita in calitate de Presedinte al Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania (APAPR) la forumul “Pietele financiare din Romania” desfasurat pe 31 mai la ASE.
