Prima pagina Despre mine Ganduri pentru weekend Invitatii mei Contributii editoriale Contact

Incalzirea globala o minciuna? Si ce daca?

Publicat la data de: 09-06-2017

Posted on: June 9th, 2017 by RaduC No Comments

Retragerea SUA din acordul de la Paris, anuntata de presedintele Trump, a reinflamat dezbaterile din spatiul public dintre adeptii teoriei incalzirii globale indusa de activitatile umane si adeptii teoriei conspiratiei, care considera ca totul este o masiva inducere in eroare a opiniei publice. Obiectiile celor din urma parcurg un intreg diapazon: de la faptul ca Pamantul nu se incalzeste deloc, ca e vorba de o incalzire periodica ce apare inevitabil, ca este o conspiratie a tarilor dezvoltate ca sa isi puna in valoare tehnologia si pana la varianta presedintelui american ca totul este o manipulare a Chinei.

In ce tabara ma aflu eu? Nu mai are nicio importanta, si veti vedea de ce, dar atata vreme cat toata lumea este de acord, pe baza imaginilor din satelit, ca vom asista in urmatoarele decenii la disparitia calotei arctice pe perioada verii, concluziile n-ar trebui sa fie greu de tras.

environmental-street-art-fb__700Dar, dupa cum spuneam, nu vreau sa intru si eu in jocul acesta al dezbaterilor pe o tema care, in momentul de fata, chiar nu mai conteaza. Da, nu mai conteaza deoarece bulgarele de zapada a pornit la vale si nu mai poate fi oprit nici de domnul Trump si nici de alti sceptici. Pentru ca omenirea tocmai si-a stabilit prioritatile pentru secolul 21: renuntarea la sursele de energie poluante generatoare de gaze de sera. I se pare cuiva o idee proasta? Daca raspunsul este “categoric nu”, atunci mai conteaza cum a aparut? Adica hai sa admitem prin absurd ca subiectul incalzirii globale produse de om este o mare minciuna. Ar fi acesta un motiv suficient ca omenirea sa nu isi mai doreasca surse de energie si mijloace de transport nepoluante?

Pana la urma, schimbari de modele economice si de comportament de o asemenea anvergura necesita o motivare puternica. Iar subiectul incalzirii globale, adevarat sau nu, si-a a atins scopul. A dus la o schimbare fundamentala a modului in care privim utilizarea resurselor energetice in viitor. A dus la schimbari substantiale de resurse financiare si de inteligenta in directia cercetarii stiintifice in domeniul industriilor nepoluante. In final a facut ca schimbarile sa o apuce pe o cale fara intoarcere. Un motiv de frustrare? Poate mai degraba de sarbatoare.

Iar daca inca mai aveti indoieli in privinta ireversibilitatii, priviti la indicatorul care nu minte: pretul petrolului. El reflecta tocmai panica producatorilor de a ramane cu rezervele de hidrocarburi in pamant, nevalorificate, motiv pentru care reducerile de cote de extractie se fac din ce in ce mai greu, mai ales in contextul aparitiei SUA ca producator notabil.

In acest context, faptul ca Arabia Saudita a facut public la mijlocul anului trecut Planul National de Transformare 2020, care isi propune sa detalieze strategia prin care va anula in urmatorii 4 ani dependenta economiei sale de petrol, arata ca nici macar marii producatori de hidrocarburi nu mai cred in viitorul acestor surse de energie. Si de ce ar face-o, atata timp cat in decurs de 10 ani pretul panourilor solare a scazut cu peste 60% si estimarile arata ca declinul va continua. Motiv pentru care, recent, ministrul saudit al energiei a anuntat ca sub auspiciile Programului National pentru Energie Regenerabila (NREP) isi propune ca pana in 2023 sa investeasca in  capacitati de energie regenerabila de 9,5 gigawati (echivalentul a 9 centrale Portile de Fier 1) si sa atraga pana in 2030 o finantare in acest domeniu situata intre 30 si 50 de miliarde de dolari.

Pentru ca, pana la urma, miza intregii discutii este despre cum vrem sa fie aerul pe care il respiram in orasele, tarile, continentele si, in ultima instanta, planeta pe care locuim. Iar din acest punct de vedere cred ca raspunsul a fost deja dat intr-un mod irevocabil. Pentru ca tehnologia de azi ofera solutii mult mai atractive, chiar daca momentan mai scumpe. Intregi industrii sunt pe cale sa se reformeze sau sa se nasca pentru a oferi surse nepoluante de energie si nimic nu mai e de natura sa le opreasca. Producatori de panouri solare, de turbine eoliene, de automobile, sunt toti angrenati in lupta crearii de produse de inalta tehnologie cu costuri din ce in ce mai mici. Iar impotrivirea catorva lideri politici ancorati in trecut cu siguranta nu le va sta in cale. Pentru ca pana si firmele americane, in pofida pietei nationale imense pe care o au, isi dau seama ca pierderea acestui tren tehnologic le va scoate din peisajul secolului 21.

De altfel, industria auto americana a mai experimentat o data autismul raportat la tendintele tehnologiei. Acum 40 de ani, firmele americane se intreceau in a produce limuzine cat mai mari. Consumul de benzina de 15-20 de litri la 100 de km nu era o problema, in conditiile in care benzina era foarte ieftina si convingerea era ca va continua sa ramana ieftina. Din acest punct de vedere, preocuparile japonezilor si europenilor pentru masini cu motoare eficiente erau privite ca ciudate, iar popularitatea lor in SUA “salupelor” pe patru roti era minima. Socul petrolier al anilor 70 a prins industria auto americana total nepregatita si a declansat asaltul masinilor japoneze, mult mai eficiente, asupra pietei americane.

Producatorii americani nu isi pot permite luxul de a repeta aceeasi greseala cand vine vorba de automobilele nepoluante. Altfel, masinile germane si japoneze vor deveni din ce in ce mai populare intre americani, lasand companiile autohtone in ofsaid. Cat despre sansa acestora de a exporta in Europa, ce sa mai vorbim….

Caci schimbarea de atitudine a consumatorilor americani in favoarea solutiilor ecologice este si ea din ce in ce mai prezenta. Iar reactia opiniei publice si a corporatiilor la intentia presedintelui de a domoli procesul de incetinire a poluarii planetei este ilustrativa pentru forta si ireversibilitatea fenomenului. Un stat precum California devine un lider de opinie al SUA si isi asuma un rol international in ce priveste campania impotriva incalzirii globale, profitand de posibilitatea de a isi seta standarde de poluare independent de politica federala. Astfel, guvernatorul statului a avut deja intalniri cu ministrii mediului din Mexic si Canada si ulterior din China. Conteaza?

California esta a sasea economie din lume si produce singura 15% din PIB-ul SUA. Insa California nu este singura.  New York-ul si alte cateva zeci de mari comunitati urbane si statale americane si-au declarat intentia de a continua proiectele de limitare a gazelor cu efecte de sera. Si cum comunitatile urbane produc 70% din gazele cu efect de sera la nivel global, intentiile comunitatilor americane nu sunt lipsite de importanta. New York si California emit 10% din gazele cu efect de sera produse de SUA, iar SUA este reponsabila de emisia cumulativa incepand din 1850 a 25-30% din acest tip de gaze la nivel mondial.

O astfel de schimbare de atitudine in randul consumatorilor din tarile dezvoltate nu ar trebui sa mire. Pentru ca, pana la urma, adeptii respingerii “minciunii incalzirii globale” ce alternative ofera? Orase sufocate de poluare? O intrebare cu atat mai legitima cu cat in urmatoarele decenii concentrarea populatiei lumii in primele 600 de orase va continua, conform McKinsey.

Pastrarea locurilor de munca in cel mai periculos tip de minerit existent, cel de carbune, care produce de exemplu 5000 de victime pe an intr-o tara precum China? Cat despre SUA, crearea de locuri de munca in mineritul carbunelui este o utopie in conditiile in care automatizarea este in crestere, iar gazele naturale reprezinta o varianta mult mai ieftina pentru generarea energiei. In schimb, da, noile industrii verzi creeaza la randul lor numeroase locuri de munca, compensand scaderile din sectoarele traditionale cu conditia recalificarii si poate relocarii fortei de munca.

“Dar energia verde si tehnologiile nepoluante vin cu un pret mai mare”, ar spune carcotasii. Intr-adevar! Deocamdata, si subliniez cuvantul “deocamdata”, pretul energiei verzi este mai mare dupa cum si pretul masinilor nepoluante este si el inca mare. Dar tendinta de scadere a preturilor este evidenta si va continua. Si pana la urma nu cumva pretul de a trai intr-o lume din ce in ce mai poluata este deja un pret prea mare pentru a mai fi acceptat? Tradus in ani de boala, cu costurile adiacente, sau ani de viata, nepretuiti.

Un weekend placut!

Share on FacebookShare on LinkedIn

Cititorii acestui material sunt rugati sa consulte disclaimer-ul
prezent in Termeni si conditii de utilizare a continutului

Daca doriti sa lasati un comentariu cu privire la acest articol o puteti face aici

Vreau sa primesc notificari despre noile postari la :