Masurarea inflatiei prin monitorizarea unui cos de produse si servicii nu este infailibila. Si asta nu doar din cauza intarzierii de un an cu care structura cosului de consum este actualizata sau din cauza ca diferite segmente ale populatiei au structuri diferite ale cosului de consum. Exista diferite alte surse de distorsionare a valorii reale a inflatiei.
O critica frecventa a masurarii inflatiei in acest fel este faptul ca nu tine cont de imbunatatirea calitativa a produselor, ajungand sa compare “mere cu pere”. Astfel, de exemplu, pretul la televizoare este urmarit ignorand evolutiile tehnologice spectaculoase pe care acestea le-au inregistrat de-a lungul timpului. Cu alte cuvinte, inflatia este supraestimata avand in vedere ca pentru preturi similare obtinem produse din ce in ce mai bune. O observatie valida in primul rand in ce priveste produsele care inglobeaza multa tehnologie.
Mai exista insa un fenomen oarecum opus. El poarta denumirea de “shrinkflation”. Acest termen este cunoscut ca definind o forma mascata de inflatie prin care preturile sunt pastrate artificial neschimbate prin micsorarea cantitatii care poate fi cumparata cu aceeasi bani. In cazul in care cantitatea produselor ar fi ramas aceeasi, pretul ar fi fost mai mare, fiind reflectat in inflatie. Acest lucru nu se intampla din motive de imagine si de pierdere de competitivitate.
Exista cateva cazuri celebre in acest sens metionate in cartile de macroeconomie. In 2009 marimea unei ciocolate Mars a scazut de la 62,5 grame la 58 de grame in conditiile in care pretul a ramas neschimbat. Tot in 2009 firma Haagen-Dazs a micsorat marimea cutiilor cu inghetata, iar in 2016 Toblerone a redus marimea ciocolatei de la 400 la 360 de grame.
Si ce legatura are asta cu Romania veti intreba. Cred ca putem spune ca suntem martorii unui fenomen similar insa in domeniul serviciilor, care face ca inflatia sa fie de fapt subestimata.
In primul rand trebuie sa spunem ca serviciile sunt de asteptat sa devina oricum un stimulent important al inflatiei, in conditiile in care, in general, ponderea salariilor in servicii este semnificativ mai mare decat in zona productiei. Avand in vedere lipsa din ce in ce mai pregnanta de forta de munca calificata in Romania, prestatorii de servicii se vad obligati sa pluseze la salarii pentru a-si pastra angajatii. Aceste cresteri nu pot fi absorbite prin alte optimizari sau in marja de profit decat intr-o mica masura, ceea ce duce la cresterea preturilor serviciilor. Este un fenomen caracteristic in primul rand tarilor in curs de dezvoltare, stimulat si de faptul ca, spre deosebire de produse, serviciile se tranzactioneaza mai greu peste granite ceea ce face preturilor lor sa fie dictat mai degraba de conditiile locale, fara a fi sub presiunea produselor de import.
Dar toate acestea sunt reflectate de indicele preturilor de consum care da masura inflatiei. Cel putin partial, avand in vedere ca exista inca o categorie de meseriasi care lucreaza la negru si ale caror cresteri de preturi nu se regasesc in cosul de consum. Dar mai exista un fenomen pe care indicele inflatiei nu il surprinde si care, din experienta proprie, e pe cale sa castige din ce in ce mai multa importanta: scaderea calitatii serviciilor.
Dupa modelul “shrinkflation”, dar cu referinta de data aceasta la calitatea si nu cantitatea care este in scadere, chiar daca preturile raman neschimbate. Si cred ca ne-am confruntat cu totii cu acest fenomen care mi se pare ca este din ce in ce mai larg raspandit. Ca vorbim de hoteluri, de restaurante, de reparatii la instalatiile sanitare, de constructii si amenajari, de servicii medicale, in conditiile in care cei mai buni profesionisti au plecat sa lucreze in strainatate pentru salarii mai bune, calitatea prestarii de catre cei ramasi este in scadere. In acest conditii, o lucrare “finalizata” necesita de multe ori reluarea ei de catre altcineva ori are o viata mai scurta, ceea ce in ultima instanta dubleaza costul pentru acelasi beneficiu oferit.
Mai mult, confruntate cu o cerere din ce in ce mai mare pe fondul supraincalzirii economiei, multe dintre firmele private renunta practic sa ofere orice servicii post-vanzare, ceea ce nu face decat sa duca in final la scaderea calitatii pentru client.
Din pacate, in conditiile in care emigrarea celor cu adevarat profesionisti nu va fi oprita, inflatia proastei calitati a serviciilor va continua sa ne erodeze puterea de cumparare fara ca statisticile sa surprinda acest lucru. Ati simtit si dvs. acest lucru?
Un weekend placut!
