Recunosc ca am fost intrigat de comentariile dintr-un articol de ziar care mentiona ca „53.000 de investitori stau degeaba pe bursa”. Mai mult, un broker compara acest gen de atitudine cu achizitionarea de „valuta fizica pentru a economisi si castiga din cresterea cursului”. „Cumpara o data, incaseaza dividendele si apoi, dupa cativa ani, isi vand actiunile” spunea broker-ul citat. Faptul ca nu investesc direct pe bursa de la Bucuresti ma face sa ma simt mai putin vinovat si sa incerc niste explicatii facute cu detasare.
Intr-adevar, volumele de tranzactionare de pe bursa au scazut spectaculos. Conform statisticilor Bursei de valori, media valorii zilnice tranzactionate in 2016 se afla aproape la jumatatea mediei anului 2014. Exista mai multe cauze pentru aceasta situatie. Una dintre ele este faptul ca nu se fac listari noi care sa aduca noi emitenti. Sectorul privat, cel care ar trebui sa fie principalul furnizor de noi emitenti, ramane mai degraba reticent, iar statul a oprit deocamdata listarile.
In paralel, fondurile private de pensii, unii dintre cei mai importanti investitori institutionali, au continuat sa acumuleze actiuni. Sa nu uitam ca aceste fonduri beneficiaza de intrari constante de bani, care le fac sa fie rareori in situatia de a vinde. Pastrarea unei expuneri constante pe actiuni presupune achizitii constante de astfel de instrumente, iar o scadere a expunerii poate fi realizata doar prin stoparea achizitiilor si diluarea „naturala” a pozitiilor existente. Sigur, pot exista si rebalansari sau ajustari mai severe de pozitii care sa duca la vanzari, dar acestea sunt cu mult mai rare si mai putin valoroase.
In plus, mai exista un element important de natura sa descurajeze tranzactionarea fondurilor private de pensii. Anume acela ca toate comisioanele aferente tranzactiilor nu sunt platite de fonduri, asa cum se procedeaza de obicei in lumea fondurilor de investitii, ci de catre administratorul fondului, ceea ce e de natura sa il faca pe acelasi administrator sa se gandeasca de doua ori inainte de a initia o tranzactie. Toate aceste elemente fac ca, in mod inevitabil, atitudinea de tip „buy and hold” a fondurilor de pensii private sa duca treptat la o micsorare a numarului de actiuni tranzactionabile (free-float) pe bursa. In consecinta, fara listari noi, lichiditatea bursei va fi in scadere. Facand o paranteza, as spune ca este si motivul pentru care privesc cu mare scepticism asertiunea conform careia doar introducerea bursei de la Bucuresti in categoria pietelor emergente va duce la cresteri de preturi si de volume. Pe ce free float? In sfarsit…
Sa ne intoarcem la apatia investitorilor romani. Ea mai are o cauza, valabila atat pentru cei institutionali, cat si pentru cei individuali: confuzia si lipsa de directie. In momentul de fata, consultantii de investitii si analistii pietelor financiare fie sunt polarizati la cele doua extreme ale scenariilor de risc, fie pur si simplu recunosc ca nu au idee despre ce urmeaza sa se intample cu bursele. O situatie care, cu siguranta, nu prea va ajuta sa stiti ce sa faceti cu banii, nu-i asa? Ramane totusi o raza de speranta pe care o dau unii dintre ei cand spun ca, in astfel de timpuri, cel mai bine este sa investesti in actiunile care, istoric, s-au dovedit a fi platitoare constante de dividende. Sunt in general actiuni ale firmelor de utilitati, servicii de prima necesitate, telecom etc. care nu ofera atat de multe castiguri din cresterea pretului, cat din fluxul constant de dividende pe care il acorda an de an.
Deci atitudinea „infierata” a investitorilor romani as spune ca este una absolut normala in conditiile economice actuale. Aceea de a cumpara actiuni pentru a incasa dividende de-a lungul anilor. Cu atat mai mult cu cat nu toata lumea are timp sa urmareasca minut de minut ecranele burselor. In acest context, comparatia cu achizitia de valuta in speranta cresterii cursului mi se pare total nepotrivita. Tocmai pentru ca valuta nu plateste „dividende” si pentru ca, prin achizitionarea ei, pariezi pe o miscare a pietei (valutare), miscare a pietei (de capital) pe care investitorii in actiuni „dividend rich” nu conteaza mai de loc. Din acest motiv si profilul de risc al investitiei este semnificativ diferit intre cineva care conteaza in ultima instanta pe o speculatie valutara si cei care conteaza pe un flux de dividende constant. Acestea fiind spuse, dau investitorii romani, care „stau degeaba la bursa”, dovada unui comportament absolut atipic, exotic, jenant de conservator si nesofisticat, in raport cu cei de pe alte burse mai dezvoltate?
Un articol recent din WSJ remarca faptul ca chiar daca bursele americane au inregistrat cresteri usoare, aceasta s-a realizat pe volume in scadere. Brokerii americani recunosc ca investitorii sunt confuzati de semnalele contradictorii pe care le primesc si ca, in aceste conditii, prefera sa ia mai degraba o pauza de la tranzactionare. In luna martie, 8,1 miliarde de actiuni au fost tranzactionate in medie zilnic, sub media primelor doua luni din 2016. Se intelege de la sine ca volumele mici de tranzactionare cresc potentialul de volatilitate al pietelor, ceea ce inseamna ca nu este nevoie de ordine mari in piata pentru a antrena miscari intr-un sens sau altul. Aceasta nu face decat sa creasca perceptia de risc si sa micsoreze si mai mult apetitul de tranzactionare.
Situatia este chiar mai rea decat atat. Pentru ca, de fapt, o parte semnificativa a celor care tranzactioneaza nu sunt investitori, ci chiar firmele listate. Conform unei analize facute pe Bloomberg, se estimeaza ca firmele incluse in indicele S&P500 isi vor rascumpara actiuni in primul trimestru in valoare de 165 miliarde de dolari, amenintand recordul stabilit in 2007. Este o tendinta in divergenta vadita cu atitudinea investitorilor care, dupa ce au vandut unitati de fond si ETF-uri in valoare de peste 40 de miliarde de dolari de la inceputul anului, sunt pe punctul sa stabileasca si ei un record, dar in sens negativ. Aceasta situatie ridica semne de intrebare legate de sustenabilitatea cresterii burselor americane, avand in vedere ca la un moment dat rascumpararile, multe dintre ele finantate prin indatorare, se vor opri.
O constatare similara face si un comentariu pe marketwatch.com, care insa remarca in plus faptul ca rascumpararile actiunilor sunt facute in pofida unor profituri in scadere si ca sunt rezultatul presiunilor puse de actionarii activisti. Confruntati cu perspectiva incerta a evolutiei pietelor, multi astfel de investitori au pus o presiune semnificativa pe firmele americane in directia rascumpararii de actiuni sau a platii de dividende. 70 de campanii duse in 2015 de actionarii in firme din S&P500 in directia mai sus mentionata au reprezentat o crestere cu 37% in comparatie cu 2014.
In concluzie, stimati investitori romani, nu e cazul sa va simtiti vinovati ca stati degeaba pe bursa asteptand vremuri mai senine. Bucurati-va de dividende.
Un weekend placut!
