A fost anuntata crearea Comisiei prezidentiale pentru elaborarea proiectului de tara “Romania competitiva”. Este un proiect care a avut pana acum o serie de intalniri pregatitoare, la unele dintre ele participand si eu: tehnologia informatiei, educatie, infrastructura, piata de capital.
Vreau sa spun de la bun inceput ca este un demers pe care il apreciez pentru cel putin doua motive. In primul rand, pentru ca este un proiect care, in loc sa faca o colectie exhaustiva de proiecte de 
tip “nice to have”, isi propune sa se limiteze la un numar de maxim trei directii de actiune sau proiecte, care sa poata fi monitorizate, finalizate si, nu in ultimul rand, finantate. Ceea ce ma duce la al doilea motiv, si anume faptul ca, spre deosebire de strategiile anterioare care erau facute pe baza unor scenarii de finantare care nu aveau nicio legatura cu realitatea, de data aceasta prioritatile sunt gandite astfel incat sa se incadreze intr-o anvelopa de costuri care sa fie finantabila. Cel putin acestea au fost premisele discutiilor cu usile inchise care s-au purtat pe principalele directii de dezvoltare, in ideea de a stimula PIB-ul potential astfel incat sa poate fi sustinuta pe termen mediu o crestere anuala de 5%.
Prin crearea Comisiei prezidentiale care sa produca documentul final al proiectului “Romania competitiva”, odata cu apropierea acestui proiect de zona politicului, vad aparitia unui pericol: tentatia scenariilor excesiv de optimiste. Un document produs si cu contributia reprezentantilor principalelor partide politice si aflat pe deasupra si sub egida presedintiei risca sa puna un accent prea mare pe scenariile optimiste si pe alocuri in contradictie cu tendintele din realitatea observabila: declaratiile publice “politically correct” in legatura cu viitorul UE, cu bugetele de dezvoltare pe termen lung destinate Europei de Est, iluzia ca nu vom fi decuplati de restul Europei in cazul in care Grupul de la Visegrad ar fi marginalizat si asa mai departe.
Tentatia scenariilor optimiste este cu atat mai mare cu cat documentul final va fi supus dezbaterii publice. In aceste conditii, nimeni nu isi va dori sa fie acuzat ca isi declara neputinta in fata evolutiilor adverse sau ca induce panica si pesimism in randul opiniei publice. Votantii vor prefera intotdeauna politicienii care ofera un viitor mai roz, nu unul gri.
Comisia sper sa reziste unor astfel de tentatii. Deoarece misiunea dificila pe care cred ca, de fapt, ar trebui sa si-o asume va fi sa gandeasca un proiect de crestere a competitivitatii Romaniei pe un scenariu de context mai degraba pesimist raportat la discursul public actual al decidentilor si politicienilor romani: crestere economica globala scazuta, intrarea economiei americane in recesiune in perioada la care proiectul face referinta, posibilitatea spargerii UE in doua regiuni cu doua viteze de integrare diferite, scaderea asistentei financiare din partea UE, cresterea izolarii Romaniei prin decuplarea de curentele geopolitice predominante in regiune, cresterea cheltuielilor militare si lista ar putea continua.
Creionarea unei strategii pe baza unui astfel de scenariu va pune presiune in doua directii. In primul rand asupra identificarii surselor intr-un context de finantare mai degraba precar. In al doilea rand, accelerarea vitezei de elaborare si apoi de punere in practica a proiectului. In paranteza fie spus, faptul ca documentul va fi prezentat opiniei publice abia in vara lui 2017 mi se pare dezamagitor…
In final, totul ar trebui sa convearga catre faptul ca, indiferent de culoarea politica a guvernelor viitoare, finantarea dezvoltarii ar trebui sa aiba permanent prioritate in fata consumului. Adica fondurile alocate dezvoltarii ar trebui batute in cuie, pe cand cele alocate consumului ar trebui majorate doar in contextul unor scenarii mai pozitive decat cele preconizate. Asta deoarece dezvoltarea economica a Romaniei este singura ancora a stabilitatii tarii intr-o regiune extrem de fluida si volatila.
Cu alte cuvinte, sa speram la ce este mai bun, dar sa ne pregatim pentru ce este mai rau. Altminteri aceasta strategie risca sa devina o literatura de sertar, ca multe altele, datorita imposibilitatii finantarii ei la prima criza.
Un weekend placut!
