Probabil ca un verdict precum cel din titlu ii va intriga pe unii cititori. Pe de o parte, bursa a avut un ritm constant de crestere sustinuta, stelara as spune, in ultimii ani, in pofida volatilitatii contextului geopolitic si economic. Rezilienta ei a fost remarcabila. Mai mult de atat, nu doar tendinta pe termen mediu a fost remarcabila, ci si faptul ca a avut una dintre cele mai mici volatilitati a pietelor de capital din Europa.

Principalele furnizoare de stabilitate ale bursei au fost considerate a fi, mai ales in ultimii ani, fondurile de pensii pilon 2 (obligatorii). Contributiile lunare intrate in sistemul de pensii private obligatorii au crescut constant, astfel incat au depasit 1 miliard de lei/luna in 2023 si 2 miliarde de lei/luna in aprilie anul acesta. Aproximativ un sfert din aceste sume au luat cu predilectie calea bursei din Romania. Orice scadere a acesteia sub pretul tinta stabilit de departamentele de investitii ale administratorilor de pensii a fost vazuta ca o oportunitate de cumparare. Cu alte cuvinte, datele fundamentale economic au primat mereu in decizia de cumparare (si pastrare!), lasand prea putin loc unor evolutii pe criterii emotionale sau printr-un efect de contagiune transmis din alte piete financiare.

Vestea proasta este ca, incepand cu 2026, bursa romaneasca intra intr-o alta paradigma care face ca pretul actiunilor sa nu mai fie legat de fundamentele economice ale emitentilor. Din acest motiv, e posibil ca bursa sa devina cu mult mai volatila.

Explicatia o da analistul Mihai Caruntu, intr-un material publicat recent in newsletter-ul Asociatiei Analistilor Financiar Bancari din Romania. Mihai remarca in analiza o schimbare de dinamica extrem de importanta pe bursa locala care e de natura sa schimbe complet mecanismul cu care am fost obisnuiti.

Incepand cu 2026, principalii investitori institutionali la bursa nu mai sunt fondurile de pensii, ci fondurile de investitii pasive, mai precis ETF-urile pe indicele bursier. Si asta ar trebui sa ne ingrijoreze. Iata de ce.

Am ajuns intr-o situatie care nu era greu de anticipat. Practic, bursa de la Bucuresti nu mai este investibila pentru fondurile de pensii. Free-float-ul real al companiilor listate a fost intr-o scadere continua ca o consecinta a strategiei investitionale de tip “buy and hold” (cumpara si pastreaza) a fondurilor de pensii. A fost un comportament logic atat vreme cat preturile de tranzactionare au justificat cumpararile si cata vreme lichiditatea pietei a permis achizita actiunilor intr-un interval de timp rezonabil. Ajustarile pozitiilor s-au facut prea rar prin vanzarile de actiuni, ci mai degraba prin diluarea pozitiilor existente, bani intrand constant in fonduri.

Acst lucru nu mai este posibil pentru ca lichiditate bursei a devenit mult prea mica pentru apetitul investitional al fondurilor de pensii. Ca urmare, fondurile de pensii au facut pasul inapoi pe bursa locala.

Si atunci, daca fondurile de pensii nu mai imping bursa locala la noi maxime, totusi, cine o face? Raspunsul si argumentatia lui Mihai Caruntu este clara si nelinistitoare: ETF-urile care urmaresc indicele bursier.

Mai intai o scurta explicatie. ETF-urile sunt instrumente similare unor fonduri de investitii pasive care sunt listate. Ele promit sa urmeze evolutia indicelui bursier BET sau BET-TR. Nu promit o performanta mai buna, dar nici una mai proasta si ofera un comision mai mic decat al fondurilor de investitii active care incearca sa “bata” BET-ul. In momentul de fata, in Romania, exista mai multe astfel de ETF-uri care sunt populare mai ales in randul investitorilor persoane fizice.

Problema este ca ele reprezinta investitii pasive facute pe o bursa mica. Adica, pe masura ce cererea de ETF-uri creste, emitentii de noi ETF-uri sunt obligati sa le “acopere” cumparand noi si noi actiuni pentru a replica BET-ul (pe care il oglindeste ETF-ul). Insa aceste investitii sunt pe “pilot automat”. Ele nu tin cont de faptul ca unele actiuni sunt poate suprevaluate, iar altele subevaluate. Aceasta inseamna ca, atata vreme cat va fi cerere de ETF-uri, emitentii acestor  instrumente vor continua sa cumpere din piata indiferent cat de mare va fi pretul actiunilor, chiar si cu riscul de alimenta “o bula”.

Emitentii de ETF-uri vor incepe sa vanda actiuni doar in momentul in care investitorii persoane fizice vor dori sa isi vanda ETF-urile si nu vor gasi contrapartide, obligand emitentii sa reduca numarul lor. Cu alte cuvinte, in acel context in care toata lumea va avea un motiv sa fie pe o singura parte, cea a vanzarii. Iar in cazul investitorilor retail, pendulul poate oscila dramatic si rapid de la o “exuberanta irationala” la o panica generalizata in care scapa cine poate.

Apare o intrebare legitima. Dar nu cumva in momentul in care emitentii de ETF-uri vor vinde actiunile, vor intra la cumparare fondurile de pensii stabilizand inca o data piata? Nu neaparat. Sa nu uitam ca fondurile de pensii sunt fonduri mai degraba active decat pasive. Deci ele cumpara doar atunci cand considera ca preturile actiunilor sunt sub pretul estimat de ele prin evaluari. Deci o bula care se va sparge va fi lasata sa produca efecte pana cand noul pret al actiunilor va fi cel corect inainte ca fondurile de pensii sa evalueze lichiditatea si sa judece care actiuni sunt investibile si care nu.

Si mai exista un catalist al volatiitatii/riscului. Daca inainte scaderea free float-ului se datora exclusiv fondurilor de pensii, acum scaderea lui e datorata ETF -urilor. Asta inseamna ca, odata cu scaderea lichiditatii, piata va putea fi miscata in sus sau jos cu sume relativ mai mici decat in trecut.

Cresterea profilului de risc al bursei romanesti este un subiect important intr-un context in care o serie de initiative legislative legate de pensiile private sugereaza ca riscul investirii in actiuni e in scadere,iar “Conturile Individuale de Investitii pentru Viitor”, gandite pentru momentul pensionarii, permit o alocare de pana la 100% in actiuni printr-o comparatie total inoportuna cu SUA a carei bursa are o adancime si diversificare infinit mai mare. Sa  nu uitam, riscul investitional nu se refera doar la riscul de credit (legat de emitent), ci si la riscul de piata. Iar in cazul Romaniei acesta continua sa creasca.

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate