De cativa ani buni, preocuparea analistilor care vor sa anticipeze incotro se indreapta lumea a fost legata in primul rand de evolutiile economice si de dificultatea cu care lumea incearca sa se indeparteze de pericolul unei recaderi in criza. Suntem in continuare in aceeasi situatie?
Tabloul economic international ramane mai degraba amestecat cu tendinte divergente intre principalii poli economici ai lumii. Pe de o parte, economia americana da semne de consolidare a evolutiilor pozitive, motiv pentru care Fed-ul a si reluat cresterea dobanzii de referinta dupa o lunga perioada de timp, avand in vedere presiunile inflationiste emergente si vestile bune furnizate de piata muncii.
In acelasi timp, Europa ramane mai degraba suferinda, in pofida injectiilor de lichiditate masive realizate de Banca Central Europeana, banii ieftini si din belsug nereusind sa genereze sperata relansare economica prin creditare. Ca sa nu mai vorbim ca imaginea este fragmentata si divergenta chiar si in interiorul Europei. Germania, pe de o parte, performeaza bine, gratie motorului exporturilor care inca functioneaza, in timp ce la extrema cealalta se afla “suferinzi” precum Grecia, dar si nou intrati precum Italia sau perfromeri mediocri precum Franta. In acest tablou nu foarte incurajator, tarile Central si Est Europene sunt o sursa de performanta economica peste medie, dar, din pacate, cu o pondere minora in economia UE.
Marile tari emergente raman si ele mai departe sub impactul preturilor scazute ale materiilor prime, ceea ce le obliga la strangerea curelei, asa cum este cazul Rusiei si al altor exportatori de petrol, sau al Braziliei. Alte tari emergente, precum China, raman victime ale exceselor trecutului, portofoliile de credite neperformante si capacitatile de productie excesive atarnand ca o piatra de moara de gatul economiei.
In aceste conditii, vor reprezenta evolutiile economice principala sursa de risc a anului 2017?
As spune ca mai degraba nu. Suntem intr-o noua paradigma, in care evolutiile politice pot reprezenta surse mai importante de risc in 2017 si pot, in ultima instanta, angrena si economiile in astfel de evolutii nedorite. Si asta pentru ca retorica populista atat de la moda acum in randul politicienilor se distinge in primul rand prin faptul ca spune populatiei ce aceasta vrea sa auda, ceea ce, in final, daca este pusa in practica, poate sa duca la decizii economice ce stimuleaza derapaje, iar daca nu este pusa in practica, la dezamagiri majore, tensiuni sociale si radicalizare.
SUA se afla in fata unor evolutii greu de anticipat, avand in vedere abordarea mai degraba spontana a deciziilor pe care le ia noul presedinte. Si va rog! Nu va luati dupa bursele americane, pe care investitorii par sa isi fi pierdut uzul ratiunii, impingandu-le la noi maxime istorice. 
Conform Stock Trader’s Almanac, bursele americane au furnizat cea mai mare crestere post-alegeri din 1952. Ceea ce face, conform unui studiu al Societe Generale citat de FT, ca nivelul raportului EV/EBITDA, indicator folosit la evaluarea pretului actiunilor, sa atinga un prag depasit pentru scurt timp doar in perioada bulei tehnologice din 2002-2003, care ulterior s-a spart cu zgomot si, mai ales, pierderi financiare. Maximele nu pot fi decat consecinta faptului ca investitorii “stiu” inca de pe acum cu precizie ce va va face Donald Trump in urmatorii 4 ani de presedintie…
Si asta, spre deosebire de Banca Centrala americana care, in “ignoranta” ei, are mult mai putine certitudini si mult mai multe indoieli. Minutele ultimei sedinte a Fed-ului ii arata pe oficialii sai in frunte cu Presedintele Yellen etichetand politicile economice ale noului guvern american ca reprezentand o sursa majora de incertitudine in ce priveste calea pe care o vor lua dobanzile. In acest context, mesajul este ca o relaxare bugetara de magnitudinea celei preconizate ar putea necesita o crestere a dobanzilor mai rapida decat se estima initial. “Operam sub norul incertitudinii” in acest moment”, afirma presedintele Yellen… Atentie la momentul in care si investitorii vor realiza asta!
Pentru mine va fi extrem de interesant de urmarit in ce masura un guvern format din miliardari si milionari va fi in masura sa furnizeze politici anti-sistem de natura a pune capac profiturilor corporatiilor americane in favoarea clasei muncitoare. Deocamdata toata lumea este de acord ca de scaderile de taxe anuntate de presedintele Trump vor beneficia in primul rand cei mai bogati.
Pe de alta parte, in Europa, surpriza anului 2016 a fost furnizata de Brexit. Iar senzatia generala este ca guvernul Theresei May este inca departe de construi un consens politic in privinta acestui subiect extrem de delicat sau in ce priveste modul de abordare a acestuia. Exista sanse reale ca “divortul”de UE sa fie mai putin amiabil, ceea ce cred ca ar avea consecinte majore in primul rand pentru economia britanica si pentru lira sterlina. Lunile urmatoare ne vor arata calea pe care guvernul britanic intentioneaza sa o apuce, dar deocamdata tensiunile persista in sanul echipei guvernamentale in ce priveste calea de urmat.
Dar nici Europa continentala nu se afla intr-o situatie mai buna din punct de vedere al stabilitatii politice. 2017 va fi anul alegerilor in Franta, Olanda, Italia si Germania. O intensificare a curentului anti-european ar putea duce la adancirea crapaturilor din constructia europeana, prime victime fiind moneda unica europeana si sentimentul mediului de afaceri european, pe care impredictibilitatea evolutiilor politice este probabil sa il faca extrem de conservator in deciziile sale. Din acest motiv este putin probabil sa asistam la o crestere semnificativa a investitiilor in mediul de afaceri european.
In ce priveste economiile emergente, acestea vor continua probabil sa sufere de pe urma intaririi dolarului si cresterii dobanzilor in SUA, precum si din cauza perspectivei unei eventuale politici protectioniste a SUA. Amenintarile lui D. Trump impotriva producatorilor auto care vor sa investeasca in Mexic pentru a exporta mai apoi in SUA par sa fie un prim pas in aceasta directie, punand sub semnul intrebarii si NAFTA. In acest context, China, dincolo de problemele de supraindatorare a companiilor si administratiilor pe care deja le are, ar putea fi confruntata cu o abordare mai agresiva economic, si nu numai, din partea noului presedinte ales al SUA, care pare sa perceapa aceasta tara ca fiind un competitor global mai periculos decat Rusia. Mai mult, exista analisti care considera ca SUA ar putea cauta in viitor o alianta cu Rusia pentru a limita cresterea puterii economice si a influentei geo-strategice a Chinei.
In ce priveste Romania, as spune ca 2017 nu este de natura sa aduca riscuri politice sau economice interne majore. Majoritatea parlamentara este suficient de mare ca sa asigure o sustinere solida guvernului actual, dar suficient de mica pentru a nu avea vreo sansa de a suspenda presedintele, un subiect extrem de serios, dar care la noi incepe sa fie tratat cu o regretabila lejeritate. Stabilitatea politica ar putea fi totusi afectata in cazul unor decizii politice extreme, legate mai ales de sistemul judiciar, care ar putea duce la un conflict deschis al majoritatii guvernamentale cu presedintele Johannis si cu o parte a societatii civile, in conditiile in care opozitia politica si fostul premier Ciolos inca isi organizeaza “armatele”.
In ce priveste evolutiile economice, din fericire e nevoie de timp pentru a dezechilibra serios o economie ca cea a Romaniei de azi. Iar 2017 nu va fi suficient pentru a duce economia intr-un punct critic, ceea ce nu inseamna ca tendintele nu sunt ingrijoratoare, mai ales prin vulnerabilizarea economiei la evolutii externe adverse. Absolutizarea stimularii cresterii economice cu orice pret si decuplarea cresterii bunastarii de cresterile de productivitate risca sa ne duca in punctul in care pretul se va dovedi a fi mult prea mare prin consecintele nefaste ale unei politici fiscale excesiv de generoase.
Pentru ca Romania va ramane expusa la riscurile provenind din mediu international, dar care de aceasta data, nota bene, sunt predominant politice, fie ca e vorba de resetarea relatiei SUA-Rusia, fie ca este vorba de viitorul UE, ca sa citez doar doua. Deci riscurile pentru Romania in 2017 provin mai degraba din evolutiile politice internationale care ar putea contamina Romania pe canalul economic sau al (lipsei) finantarii.
Vom putea naviga prin contextul international deosebit de complicat doar ca stat puternic economic, financiar, ca un stat integru si transparent, ce pune obiectivele pe termen mediu si lung mai presus de interesele momentului. Miza este cu mult mai mare decat multi dintre compatriotii nostri, preocupati doar de culorile politice, o realizeaza.
In incheiere, ma simt obligat sa reiterez trei idei pe care le-am mentionat si cu alte prilejuri si care vor fi de mare actualitate in anii ce urmeaza, pentru ca ignorarea lor poate duce la evolutii foarte greu sau deloc reversibile.
a) O tara cu cele mai mici venituri bugetare din Europa raportate la PIB nu poate decat sa fie condamnata la subdezvoltare si irelevanta geo-strategica. O “performanta” pentru care “prietenii” din afara trebuie doar sa se asigure ca avem la dispozitie “arma” si naivitatea cu care sa ne “impuscam singuri in picior”. (Pe cand o discutie pe aceasta tema in Consiliul Suprem de Aparare a Tarii?)
b) Contextul international complicat si instabil obliga Romania la a pune in functie cel mai profesionist si vizionar guvern pe care l-a avut vreodata. Orice extrapolare a abordarilor de guvernanta trecute ne va costa scump.
c) In pastrarea valorilor democratice pe care le avem si realizarea obiectivelor de dezvoltare economica vom fi de data asta mai singuri ca niciodata in ultimii 15 ani. Prietenii nostri au cu totul alte prioritati. Spre bucuria celor care nu isi mai doresc “tatuci”, spre disperarea celor care cred ca fara “tatuci” nu am fi ajuns unde suntem acum.
Un weekend placut!
