Radu Craciun

Comentariul de acum o saptamana in care avertizam asupra faptului ca e posibil ca cel putin un an de acum incolo dobanzile bancare sa fie real negative, adica mai mici decat rata inflatiei, a generat intrebari in legatura cu alternativele la depozitele bancare, care sa ofere cel putin conservarea valorii economiilor in contextul unei inflatii in crestere.

In momentul in care vorbim despre alternative la depozite bancare ar trebui sa vizam, in esenta, instrumente financiare care sa ofere cel putin doua caracteristici similare depozitelor: un profil de risc si o lichiditate (usurinta de transformare in cash) asemanatoare. Plecand de la aceste doua variabile, am sa fac o analiza a catorva instrumente financiare la indemana tuturor, urmand ca, apoi, sa luati o decizie in cunostinta de cauza.

Prima clasa de instrumente care ar putea sa fie o alternativa este clasa titlurilor de stat. Instrumente cu risc scazut, care, daca este sa ne luam dupa randamentele la 1 an de 2,15%,  3 ani, usor peste 3%, si 10 ani, in jur de 4,25%, indeplinesc doua conditii esentiale: ofera randamente peste rata probabila a inflatiei si au un risc scazut. Exista insa un DAR…

Obligatiunile in general, si deci si titlurile de stat, ofera randamentul scontat cu conditia sa fie tinute pana la maturitate. Asta inseamna ca va trebui sa stiti de la bun inceput cat timp va puteti imobiliza economiile in acest instrument, pentru a alege maturitatea titlurilor in care investiti. Acesta este un lucru cu atat mai important cu cat este posibil ca, in perspectiva, titlurile de stat dedicate populatiei sa nu fie listate la bursa. Deci, in cazul in care veti avea nevoie de banii respectivi, nu le veti putea vinde. Dar listarea la bursa ar rezolva problema?

Partial. O rezolva pe una si creeaza alta. Vestea buna este ca, teoretic, le-ati putea vinde atunci cand doriti pentru a obtine cash. Pe de alta parte, vanzand inainte de maturitate, va expuneti riscului de piata. Pretul obligatiunilor de-a lungul existentei lor variaza exact cum variaza si pretul actiunilor. Asta inseamna ca, daca in momentul cand aveti nevoie de bani si vindeti, pretul lor a scazut, e posibil ca, in pofida dobanzii pe care ati incasat-o, randamentul total al investitiei sa fie nu doar mai mic ca inflatia, ci chiar negativ in valoare nominala. Deci singura situatie in care o obligatiune da randamentul promis la cumparare este aceea in care ea este tinuta pana la maturitate, caz insa in care devine un instrument mai putin lichid decat depozitul bancar.

Comentariul de mai sus este cu atat mai important cu cat, asa cum ati observat, randamentele titlurilor de stat cresc pe masura ce creste maturitatea lor. Deci prima tentatie ar fi sa investim in titluri pe termen mai lung. Insa cu cat creste maturitatea titlului, cu atat cresc sansele unei vanzari intempestive, inainte de maturitate, care ar putea sa duca, in cazul unei miscari adverse a pietii, la pierderea partiala sau totala a randamentului oferit la cumparare.

Un raspuns similar il primesc si cei care se gandesc sa rezolve problema lichiditatii obligatiunilor, sau a accesului la ele, prin intermediul fondurilor de obligatiuni. Fondurile de obligatiuni sunt fonduri care investesc sumele stranse de la participanti in titluri de stat, obligatiuni de diverse tipuri si depozite bancare. Fondurile sunt obligate sa isi evalueze zilnic valoarea activelor prin utilizarea preturilor la care se tranzactioneaza instrumentele detinute. Asta inseamna ca si ele sunt supuse riscului miscarilor pietei de obligatiuni. Cu alte cuvinte, cand pretul obligatiunilor creste, valoarea lor, si deci a detinerilor dvs., creste si vice versa.

Merita spus faptul ca, in prezent, suntem intr-un context in care piata se va misca probabil in directia scaderii preturilor, datorita faptului ca cresterea inflatiei face investitorii sa ceara randamente din ce in ce mai mari. Iar pretul de tranzactionare (nu de emitere) a obligatiunilor pe piata se misca in directie opusa fata de randament. O crestere a randamentului indusa de asteptarile inflationiste va duce la scaderea pretului de piata al acestora.

Ilustrativ in acest sens este faptul ca indicele Bloomberg BROMA, care oglindeste evolutia pretului titlurilor de stat romanesti, a avut o scadere de 0,36% in 2017. Deci, in pofida dobanzilor bune pe care titlurile de stat le-au dat in 2017, daca ati fi cumparat un portofoliu de titluri de stat similar cu cel al indicelui BROMA si l-ati fi vandut la sfarsitul anului, nu doar ca nu ati fi batut inflatia, dar ati fi avut o pierdere nominala.

 Discutia este absolut similara in cazul oricaror alte obligatiuni municipale, corporatiste, cu observatia ca profilul de risc al acestora este mai ridicat decat in cazul titlurilor de stat sau al depozitelor bancare.

Ar putea actiunile sa fie o solutie? Intrebarea pare justificata, avand in vedere dividendele exceptionale pe care unele firme listate le-au platit pe parcursul anului, ceea ce a facut ca randamentul dividendelor sa il depaseasca semnificativ pe cel al obligatiunilor. Iata comentariul pe care l-am solicitat pe aceasta tema colegului meu Mihai Caruntu, analistul BCR pe piata de capital, pe care il apreciez in mod deosebit.

 “Actiunile importante de la BVB reprezentate in BET vor distribui si pentru exercitiul financiar 2017 dividende atractive, un randament mediu agregat (ponderat  in functie de capitalizarea free-float-ului principalelor companii) fiind in zona de 7%. In general, cam in cazul tuturor actiunilor se depaseste un randament mediu de 5% al dividendelor pe 2017. Riscurile asociate unei astfel de investitii pot fi considerate relativ reduse sau medii pentru un investitor in actiuni familiarizat cu piata locala. Exista doua motive principale pentru care distributiile de dividende ar justifica un interes in 2018 din partea potentialilor investitori: i) nivelul destul de vizibil al distributiilor de dividende pe 2017, semnalate prin rezultatele financiare la noua luni, ii) cu cateva exceptii, profitabilitatea principalelor companii in 2018 va fi cel putin la nivelul din 2017, sau oricum la un nivel normalizat, ceea ce este important atunci cand se analizeaza, intr-o perspectiva de timp mai larga, atractivitatea unei distributii de dividende.”

Daca va imaginati ca le puteti cumpara acum pentru a le vinde dupa ce va incasati dividendele cu randament de 7%, lucrurile nu stau asa. Deoarece in prima zi dupa exprirarea perioadei in care detinatorii de actiuni sunt indreptatiti la dividend, pretul actiunilor scade, pentru a reflecta pierderea dreptului la dividend.Deci randamentul real pe care il obineti in final este semnificativ mai mic. Doar in timp pretul acestora isi revine gradual, ceea ce inseamna ca investitia dvs. in actiuni nu poate fi una pe termen scurt pentru a da rezultate. Un motiv ca investitia sa aiba profilul de risc cel mai ridicat dintre cele enumerate, cu atat mai mult cu cat mediul fiscal si legislativ ramane volatil si impredictibil. As mai remarca si faptul ca distribuirea unor dividende atat de mari de catre firmele de stat reprezinta un avantaj pe termen scurt. Pe termen lung, decapitalizarea lor si cresterea gradului de indatorare pentru sustinerea programului de investitii va influenta in sens negativ performanta lor.

Un weekend placut!