Prima pagina Despre mine Ganduri pentru weekend Invitatii mei Contributii editoriale Contact

Este guvernanta firmelor private romanesti mai buna decat cea a firmelor de stat?

Publicat la data de: 15-07-2016

Posted on: July 15th, 2016 by RaduC No Comments

Luam o pauza de la subiectul Brexit incepand cu aceasta saptamana. Dar nu pot trece la tema zilei inainte de a va reda cele sase cuvinte care cred ca reprezinta cea mai condensata explicatie a Brexit-ului. Acestea vin din comentariul profesorului Anand Menon de la King’s College din Londra, care povesteste in Foreign Affairs despre participarea sa la o dezbatere publica in nordul Angliei pe tema consecintelor Brexit. Incercand sa explice ca economia la buget produsa de iesirea din UE va fi anulata de o incetinire a cresterii PIB-ului, din sala a rasunat un strigat furios: “That’s your bloody GDP, not ours!”(Este afurisitul tau de PIB, nu al nostru!). Cat de multe mesaje intr-unul singur, nu-i asa?

In aceasta saptamana, am placerea de a sta de vorba cu trei invitati, persoane cu experienta deosebit de relevanta si interesanta in ce priveste exercitarea guvernantei corporative, prin participarea in Consilii de administratie in firme private romanesti si straine si in firme de stat. Este vorba despre Angela Ene, Presedinte si Membru Fondator al Asociatiei Administratorilor Independenti (AAI), Ioana Lazar, Partener la GED Capital si Membru asociat AAI si de Sebastian Tcaciuc, expert private equity si membru independent in mai multe Consilii de administratie.

RC: Haideti sa ne lamurim mai intai. Ce este de fapt “guvernanta corporativa”?

AE: Reprezinta un mecanism de aliniere a intereselor din companie in scopul realizarii unei dezvoltari sustenabile pe termen mediu si lung. Inseamna totodata un Consiliu de administratie (CA) profesionist, care isi asuma rolul de leader. Pentru antreprenorii romani, care au meritul incontestabil al dezvoltarii propriei afaceri, inseamna o invitatie la a lua in considerare foarte serios utilizarea acestui instrument de conducere colectiva in locul unei conduceri uni-personale.

RC: Exista opinia conform careia guvernanta corporativa din sectorul privat este mult mai buna decat cea din sectorul de stat. Si as vrea sa precizez de la bun inceput ca, atunci cand vorbim despre firme romanesti, ne referim la firme cu actionariat majoritar roman si nu la subsidiarele firmelor straine care opereaza in Romania. Acestea copiaza de cele mai multe ori modelul de guvernanta din firmele mama si nu prezinta interes pentru tema noastra de discutie. Prima intrebare ar fi: in ce masura subiectul guvernantei corporative este tratat cu seriozitate in firmele romanesti?

IL: Prin prisma experientei pe care o am, pot face o paralela intre ceea ce vad ca se intampla in firmele romanesti in comparatie cu cele spaniole, Grupul de fonduri de capital de risc pentru care lucrez avand prezenta atat in Romania, cat si in Spania. Eu cred ca in Romania, in firmele private, exista interes pentru guvernanta corporativa, doar ca depinde de structura actionariatului, depinde de cine detine controlul. Exista companii care nu au o guvernanta corporativa in momentul in care vor sa aiba acces la o finantare de tip private equity sau venture capital, isi doresc sa aiba, dar nu stiu cum sa o faca. In momentul in care un fond intra in actionariat, in acel moment se schimba toata formula de control a companiei.

RC: Ok, dar vreau sa te intreb un lucru. Inteleg ca ele isi pun problema guvernantei doar in momentul in care au nevoie de finantare?

IL: Da, experienta mea aceasta este.

AE: Pentru ca ei nu asociaza guvernanta corporativa cu dezvoltarea sustenabila, nu o asociaza cu un CA profesionist, nu o asociaza cu alinerea intereselor tuturor partilor implicate in companie pentru o dezvoltare pe termen lung.

RC: Atunci, daca aceasta preocupare devine manifesta mai ales cand e nevoie de finantare, cum arata guvernanta in firmele romanesti care nu s-au aflat sub aceasta presiune a nevoii de finantare?

ST: Adesea sedintele de CA sunt mai degraba evenimente pur formale, de rutina. Vin membrii, bifeaza prezenta, se simt importanti si cam atat. Din pacate rolul lor acolo nu este sa creasca valoarea companiei, asa cum cere o guvernanta profesionista.

RC: Ceea ce spui este valabil indiferent daca vorbim de sectorul de stat sau de cel privat?

ST: Vorbim in general, in Romania. Este adevarat, lucrurile se schimba,  se importa experienta, sunt din ce in ce mai multi profesionisti, dar situatia este inca departe de a fi satisfacatoare.

RC: Bun, dar din experienta voastra, daca ar fi sa punctam care sunt principalele doua-trei diferente intre un CA din Romania si unul din strainatate?

IL: Am lucrat  17 ani in Spania si am vazut cum functioneaza lucrurile acolo. Aproximativ 90% din companiile spaniole sunt detinute de grupuri familiale. Principalii doi parametri diferiti ar fi gradul de acceptare a unui CA si structura sistemului de guvernanta, care pe langa CA include si un comitet de audit si un comitet de remunerare a CA si managementului.

RC: Ce ai spus tu deschide o noua zona de discutie. Tu vorbeai de faptul ca in Spania sunt foarte multe familii care conduc afacerile. In Romania, o situatie similara as spune ca ne-ar face sa suspectam ca un business in familie ar fi mai putin deschis fata de nou veniti. Totul se trateaza in familie si atunci, de aici, ar rezulta mai putina transparenta, cateodata practici mai putin ortodoxe…

IL: Asa este, numai ca acolo familiile sunt mult mai profesionalizate. Copiii, mostenitorii, sunt in general educati in scoli de elita. La inceput, membrii mai vechi ai familiei sunt mai reticenti la ideile cu care copiii vin de pe bancile facultatilor de business, dar sfarsesc prin a le da in final dreptate.

ST: Cele doua diferente pe care le vad eu sunt componenta si focusul CA-ului. Incep cu a doua: In Romania, problemele operationale tind sa ocupe foarte mult din timpul CA-ului, cam 80%, in timp ce alocarea ar trebui sa fie mai degraba 20% operational si 80% strategic. Din punctul de vedere al componentei, exista asemanari, dar si diferente. O asemanare ar fi ca peste tot se cauta persoane cu experienta relevanta in domeniul respectiv, dar in strainatate se pune un accent suplimentar si pe complementaritatea competentelor echipei, care pot fi juridice, comerciale, financiare, strategie, M&A, restructurare, managementul proiectelor, managementul riscului. Cand exista un asemenea mix, flexibilitatea intelectuala devine un atu care permite trecerea usoara de la o problematica sau o industrie la alta.

RC:  Cred ca e un moment bun ca sa mai abordam o tema: rolul administratorilor independenti in CA-uri. Pentru ca, pana la urma, aceasta complementaritate din CA-uri nu este data doar de membrii care reprezinta interesele unui actionar sau ale altuia, ci si de cei care participa pentru ceea ce reprezinta ei insisi si profesionalismul pe care pot ei sa il aduca. Cat de important este rolul administratorilor independenti in board-uri?

ST: Sunt cazuri in care persista o confuzie la nivelul administratorilor in legatura cu gradul in care ei ar trebui sa reprezinte strict interesele actionarilor care i-au nominalizat si ales in CA, versus o prioritizare a intereselor companiei si ale tuturor actionarilor. Cred ca prezenta administratorilor independenti rezolva macar partial aceasta confuzie. Constat insa ca aceasta abordare este mai degraba specifica firmelor mari listate la bursa si mai putin celor nelistate. Companiile listate au facut acest pas oarecum fortate sa respecte coduri de guvernanta corporativa, pe care au fost nevoite sa si le asume la momentul listarii.  Opinia mea este ca majoritarea administratorilor ar trebui sa fie independenti.

RC: Exista un interes din partea firmelor pentru prezenta administratorilor independenti?

IL: Eu cred ca suntem inca intr-o faza foarte incipienta, mai ales in ce priveste companiile mici si cele nelistate, care au o dificultate in a accepta un membru de CA care sa fie independent.

RC: Suntem la inceput, Angela, si totusi ai luat initiativa crearii acestei Asociatii a Administratorilor Independenti…

AE: Da, este o oferta pe care o facem companiilor romanesti private si de stat, un semnal ca exista romani profesionisti, cu o experienta substantiala, pe care o pot pune la dispozitia companiilor interesate.

RC: Ok, dar voi cand ati fost prezenti in CA-uri nu ati fost prezenti ca administratori independenti. Voi ati actionat ca reprezentanti ai unor investitori care au achizitionat participatii in acele firme. Si atunci, intrebarea pe care o am pentru voi este: cum sunt tratati reprezentantii investitorilor in structurile de guvernanta ale firmelor private romanesti? Cata greutate are opinia lor la masa deciziilor?

ST:  Sunt doua situatii: poti fi reprezentant al investitorului majoritar sau al celui minoritar. Foarte multe dintre detaliile functionarii CA sunt definite la momentul in care se realizeaza investitia.

RC: Dar in situatia in care ai fost actionar minoritar?

ST: La fel, exista articole care reglementeaza aceasta situatie si care m-au protejat intr-o anumita masura ca actionar minoritar.

AE: Eu am avut ocazia sa fiu de-a lungul timpului atat in situatia de a fi un actionar minoritar, cat in cea de a fi un actionar majoritar si pot spune ca am participat la lupte in toata regula, in care s-a ridicat tonul si s-a batut cu pumnul in masa. De exemplu, la Terapia Cluj-Napoca, noi, cu toate ca eram actionari minoritari, am schimbat puterea inlocuind CA-ul si demarand astfel un proces de modernizare a companiei. O consecinta a faptului ca nu eram multumiti de performanta companiei si de modul in care eram tratati ca actionari minoritari.

ST: Aceste schimbari sunt posibile mai degraba in companiile listate, unde reglementarile acorda o putere sporita actionarilor minoritari. In legatura cu activismul investitorilor minoritari, pe langa fondurile de private equity, exista fonduri de pensii si fonduri mutuale. Fondul Proprietatea in special a contribuit enorm la dezvoltarea acestei piete, precum si a unei culturi sanatoase de guvernanta corporativa. Activismul investitorilor minoritari este un lucru bun si treptat vor reusi sa schimbe lucrurile.

RC: Mie mi se pare ca voi sunteti foarte retinuti pe acest subiect, pentru ca stiu cazuri in care fonduri de investitii au pierdut bani seriosi, cu toate ca erau reprezentate in CA-uri, in care insa opiniile lor nu au contat. Prezenta in board nu iti garanteaza, ca actionar minoritar, ca intotdeauna iti vei putea proteja interesele.

IL: Modul in care suntem tratati ca membri in CA pleaca de la insistenta noastra de a ne aduce contributia la planurile de crestere ale companiei respective. Daca aceasta contributie ne este refuzata, atunci suntem obligati sa facem ceea ce nu ne doream, si anume, sa scoatem din sertar clauzele care au fost negociate in momentul in care am facut investitia. E adevarat ca, in viata reala, lucrurile sunt mult mai complicate pentru ca, in acest proces de transformare a companiei, tu aduci schimbare si aceasta nu este usor acceptata, pare ca “deranjezi” lucrurile.

RC: Dar ai “deranjat”si cu banii…

IL: Exact! Si atunci ma simt indreptatita ca planurile si ideile pe care eu le aduc sa se puna in practica. In acel moment incepe o lupta de convingere, pentru ca eu incerc sa schimb un sistem invechit cu idei si planuri noi care stiu ca duc la ceva bun, la o crestere substantiala a valorii companiei in folosul tuturor actionarilor.

RC: In astfel de momente care este principala obiectie a co-actionarilor?

IL: Alinierea de interese este foarte importanta de la bun inceput. Trebuie sa creezi un minim “conflict de idei” inca din faza de negociere a deal-ului. Sa vezi ce planuri au ceilalti parteneri, daca sunt aliniati cu tine in ce priveste planul de exit sau daca, dimpotriva, vor sa capuseze compania si sa faca un exit catre ei insisi.

RC: Ce vrei sa spui cu “minim conflict”?

IL: La inceput pare sa fie o armonie totala, dar tu trebuie sa o pui la incercare. Si ii intrebi: “Dar daca am pune un administrator independent? Dar daca am desfiinta linia x de afacere?”  si asa mai departe.

AE: Dar cea mai mare provocare nu este aici. Cea mai mare provocare a unui antreprenor este cand tu, fond de investitii, ii  spui, la un an dupa ce ai intrat in actionariat, ca el nu va mai fi director general. Aceste este contextul in care fondurile au pierdut multi bani. Nu au clarificat acest lucru de la bun inceput si apoi totul a devenit un joc de putere in care risti, ca fond, sa ramai fara instrumente.

RC: Vi se pare ca in cultura organizationala a firmelor romanesti exista o problema in legatura cu modul cum sunt tratati investitorii minoritari?

AE: Este o problema mare, dar cea mai mare provocare pentru urmatorii 50 de ani este ca antreprenorii romani sa constienteze ca prin ramanerea lor ca directori generali limiteaza dezvoltarea propriilor companii. Ei trebuie sa accepte migrarea de la functia de director general la cea de presedinte al CA, sa preia leadership-ul in zona de dezvoltare si strategie si sa lase directorilor generali problemele operationale.

RC: Eu cred ca subiectul statutului investitorului minoritar in firmele romanesti are o miza extrem de importanta, data de faptul ca, in functie de tratamentul de care acesti investitori se bucura, firmele romanesti vor avea o sansa sau nicio sansa sa se finanteze prin intermediul bursei. Deci eu, ca fond de pensii, in momentul in care voi avea ocazia sa particip la o oferta publica initala, daca nu voi avea confortul, certitudinea, ca voi fi tratat profesionist, pot sa vina si o suta de firme romanesti sa se listeze, pentru ca nici eu, nici altii nu vom fi interesati sa cumparam actiunile acestora.

ST: Ingrijorarea ta este reala. Exista o asociatie care si-ar putea asuma acest rol de educare a antreprenorilor, iar acestia la randul lor vor realiza ca o guvernanta de calitate trebuie implementata cu ceva timp inainte de listare pentru a oferi confortul necesar potentialilor investitori.

RC: Asta este o idee importanta, si anume, ca o firma inainte de a se lista e bine sa aiba o procedura clara in ce priveste tratamentul investitorilor minoritari.

ST: Exact! Ar trebui sa se comporte ca si cum ar fi deja listata.

RC: Dar cum este tratat un investitor minoritar intr-o firma de stat?

ST: Depinde de la caz la caz. E un proces de invatare, legislatia se imbunatateste, totul este intr-o dinamica, dar intotdeauna este loc de mai bine.

RC: Vezi o diferenta intre o firma de stat listata si una nelistata?

ST: Este o mare diferenta. Obligatiile de transparenta si de guvernanta in cazul firmelor listate protejeaza mai bine actionarii minoritari.

RC: Sebi, cat de usor este sa produci schimbarea ca actionar minoritar intr-o firma de stat?

ST: Pas cu pas, nu peste noapte. Sunt imbunatatiri care la prima vedere par minore, dar care, acumulate in timp, capata o masa critica si au impact. Unele dintre acestea erau chiar obligatoriu de implementat. De ce se intampla de abia la doi-trei ani de la listare? Aceasta este o alta poveste. Totul este sa fii perseverent, sa spui lucrurilor pe nume si sa definești concret ceea ce este de facut. La listare, compania si-a asumat niste obligatii. Nu este foarte dificil sa le tot punem pe agenda si sa le discutam lunar pentru a vedea ce trebuie facut ca sa le indeplinim 100%.

RC: Care ar trebui sa fie principalele doua directii de imbunatatire a activitatii CA-urilor in firme de stat?

ST: In primul rand ar trebui sa se acorde o atentie sporita recrutarii unui Director Financiar (CFO) de calibru. Accentul, atat in legislatie cat si in realitate, este pe Directorul General (CEO), in timp ce functia de Director Financiar este in plan secundar, la mare distanta, ceea ce eu consider ca este o mare problema. In al doilea rand, de multe ori exista o dinamica de grup negativa, bazata pe emotii, pe ierarhii, conflicte neproductive. Din acest motiv rolul Presedintelui CA devine extrem de important pentru a crea premisele unei atmosfere de lucru constructive, actionand ca moderator, facilitator.

IL: De fapt, in practica fondurilor de private equity, calitatea profesionala a presedintelui, a directorului general si a directorului financiar sunt urmarite cu maxima atentie.

AE: Statul roman, ca actionar, trebuie sa inteleaga rolul strategic al CA si importanta stabilitatii lui si a echipei executive pentru obtinerea unei performante pe termen cel putin mediu. In sfarsit, importanta este si componenta echipei din CA, care ar trebui sa fie cat mai complementara.

ST: Intr-adevar, schimbarile mult prea dese din CA descurajeaza specialisti de inalta calitate pofesionala sa candideze, multi dintre ei fiind dezamagiti sau neincrezatori.

RC: Nu vreau sa incheiem inainte de a va mai intreba un lucru. Este calitatea guvernantei motivul pentru care nu exista firme romanesti mari in sectorul privat?

ST: Cu siguranta este unul dintre motive.

AE: As spune da, pentru ca de la un anumit nivel ai nevoie de curaj ca sa cresti. Ca sa ai curaj trebuie sa ai un CA profesionist, care sa stapaneasca toate instrumentele. In lipsa unei guvernante de calitate, in lupta cu multinationalele, companiile romanesti ajung sa nu mai poata creste si atunci se vand sau nu au curajul sa iasa afara, in regiune.

IL: Eu cred ca, incet, incet, firmele vor iesi din carapacea romaneasca, pentru ca vor vedea alte firme romanesti care au triumfat si in exterior. Dar mai avem si acel complex romanesc, ca cel de peste gard stie mai multe decat noi, si nu avem curaj.

RC: Exista in Romania suficient de multi oameni calificati pentru functii in CA-uri, sau ar trebui sa ii importam?

IL: Eu cred ca exista, dar la nivel tehnic, strategic, de abordare regionala, e bine sa aducem pe cineva din afara, care are o viziune mai deschisa si mai ampla decat noi.

ST: Eu cred ca suntem inca la inceput. In functie de companie, de domeniul in care activeaza, de stadiul de dezvoltare la care se afla, de ambitiile ei, ar putea fi recomandabil un mix local si international, mai ales daca cei care provin din afara sunt experti intr-un segment nisa, util companiei.

AE: Eu cred ca exista multi profesionisti care au lucrat in firme internationale si care au o experienta relevanta. Expertii straini i-as folosi mai degraba pentru experienta de nisa pentru a avea un raport corect cost-beneficiu.

RC: Cum am putea concluziona?

AE: Indiferent daca ai nevoie de finantare sau nu, guvernanta este un instrument de business. Deci nefolosirea lui la capacitate maxima limiteaza potentialul de dezvoltare a afacerii. De multe ori, mai multe opinii pot oferi orizonturi nebanuite si o astfel de sansa nu ar trebui ratata de antreprenori doar din cauza unui sentiment excesiv de protectie a propriului “copil”.

RC: Va multumesc. Un weekend placut!

Share on FacebookShare on LinkedIn

Cititorii acestui material sunt rugati sa consulte disclaimer-ul
prezent in Termeni si conditii de utilizare a continutului

Daca doriti sa lasati un comentariu cu privire la acest articol o puteti face aici

Vreau sa primesc notificari despre noile postari la :