Prima pagina Despre mine Ganduri pentru weekend Invitatii mei Contributii editoriale Contact

Colibasanu, Geopolitical Futures: “Razboaiele mondiale tind sa fie recurente”

Publicat la data de: 19-04-2018

Posted on: April 19th, 2018 by RaduC No Comments

In aceasta saptamana o am ca invitata pe Antonia Colibasanu, analist geopolitic de marca la Geopolitical Futures, unde colaboreaza indeaproape, in calitate de Chief Operations Officer, cu fondatorul acestei institutii, cunoscutul geostrateg si analist George Friedman.

RC: Antonia, multumesc ca ai acceptat invitatia mea. Continuam sa traim vremuri foarte interesante. Dupa perioada razboiului rece, cand tensiunile dintre Est si Vest crescusera foarte mult, odata cu caderea “cortinei de fier” a urmat o perioada de relaxare a relatiilor internationale, pentru ca, acum, din nou, sa fim martorii unor tensiuni internationale renascute. Putem vorbi de o periodicitate a reconfigurarilor globale majore?

AC: Sigur ca da, si exista doua modele pe care le putem lua in calcul. Pe de o parte, avem modelul economic. Cumva, economia ne dicteaza directia in care merge societatea si dezvoltarea sociala. Exista ciclicitatea in economie si, pe acest fundament, exista si o ciclicitate politica. Tinand cont de acestea, putem vedea cum a evoluat economia mondiala dupa cel de-al doilea razboi mondial. Sigur, pe calupul razboiului rece, pe doua modele de integrare concurente…

RC: Te referi la cel comunist si cel capitalist?

AC: Da, la cel condus de URSS si grupul sau de aliati si la grupul similar condus de SUA. Doua modele total diferite, filozofic vorbind, si care, economic, se aflau in competitie. Al doilea model mare, pe langa cel economic, este cel al gandirii filozofice, care pleaca de la ideea renascentismului periodic si a renasterii ideii nationaliste. Exista cicluri istorice in care natiunea, chiar daca nu s-a denumit ca “natiune”, ci ca sentiment de apartenenta la o anumita comunitate, a provocat suisuri si coborasuri in istorie, influentand evolutia imperiilor, generand forme de asociere care s-au asemanat imperiilor si asa mai departe.

Sigur ca cele doua modele mentionate, economic si de gandire filozofica, interactioneaza unul cu celalalt pentru ca, pana la urma, ele definesc societatea. Si, daca e sa studiem viitorul, geopolitic vorbind, trebuie sa le trecem prin ceea ce este fundamental, si anume geografia. Cea care ne defineste, trasand niste linii largi de model de dezvoltare sociala, cu economicul care vine din geografie, caci depinde de resurse si modul in care sunt percepute ele, si, in final, pe care se construieste ideea filozofica/politica. In momentul de fata, ne aflam intr-un moment in care razboiul rece are o noua forma, sau, mai precis, statul-natiune devine mult mai vizibil decat a fost in perioada ce a urmat razboiului rece, cand toata lumea vorbea de globalizare si de “satul global”.

RC: Deci tu spui ca exista o ciclicitate a resurgentei sentimentelor nationaliste, care explica, pe langa evolutiile economice, si aceasta periodicitate a tensiunilor care apar la nivel international. Insa as remarca faptul ca, pe langa aceste fenomene ciclice, exista si anumite evolutii ireversibile, care nu au un caracter ciclic. Si ma refer de exemplu la emergenta Chinei ca o putere globala. Din acest motiv, as specula ca, in acest tablou global, inclusiv astfel de evolutii au un rol, poate chiar de a amplifica ciclicitatile.

AC: Merita amintit faptul ca nu este pentru prima data cand China este o putere regionala majora si chiar cu aspect pe alocuri de putere globala. Nu este prima data cand China ne arata ca e capabila sa isi invinga problemele interne si sa mearga in directia cresterii puterii ei in arena internationala, in primul rand regionala. Acelasi lucru se intampla si cu alte state, precum Rusia, pe care o vedem mai bine pentru ca este mai aproape si pentru ca ciclurile in care functioneaza sunt ceva mai scurte.

Sigur ca exista elemente neciclice. Unul dintre elementele profund neciclice care sta la baza resurgentei unora dintre aceste puteri este aparitia noilor tipuri de resurse. Resursa umana capata o importanta deosebita, nu atat din cauza elementului demografic, cat din cauza faptului ca provoaca progres tehnologic mai mult decat provoaca resursa primara.

RC: Adica prin resursa umana te gandesti la resursa de inteligenta…

AC: Exact! Ea a stat la baza inovatiei tot timpul, insa in momentul de fata, a avea resursa umana de calitate este un avantaj competitiv cu mult mai important decat era acum cateva decenii.

RC: Stateam de vorba cu un antreprenor din Romania care a introdus automatizarea in propria fabrica pentru a creste eficienta prin scaderea numarului de angajati. “Stii care e  paradoxul?” imi spunea el. “Am redus numarul de oameni, dar acum sunt cu mult mai dependent de cei care au ramas decat eram fata de toti cei vechi. Daca unul din ei lipseste, mi se opreste o intreaga linie de productie.” Despre asta vorbim in esenta, nu?

AC: Da, exact depre asta.

RC: Vorbind despre resurse… nu crezi ca un alt fenomen neciclic important este scaderea resurselor naturale? Si aici vedem un alt element care poate contribui la cresterea tensiunilor geopolitice.

AC: Exact, si vedem un fel de compensare. Lipsa de resurse naturale creste importanta resursei umane in gasirea de alternative.

RC: Ciclicitatea statutului de putere regionala de care vorbeai, de exemplu in cazul Chinei, presupune ca in viitor, la un moment dat, evolutia actuala s-ar putea reversa? Crezi in acest lucru?

AC: Este in natura umana sa se intample asa ceva. Dar trebuie sa avem in vedere geografia. China este o putere pe un continent. Are iesire la Oceanul Pacific, dar cu anumite limite care conditioneaza fluxurile comerciale, altminteri foarte importante pentru ea. Aceste elemente conditioneaza la randul lor modul in care China isi vede sistemul de securitate. In zona de nord-vest este un relief mai mult sau mai putin arid, care pune si el probleme. Si sfarsim cu un sistem continental si cu unul de coasta, doua sisteme intr-un sistem, care in momentul de fata functioneaza destul de echilibrat, insa cu problemele social-politice aferente.

Cea mai mare putere globala a momentului este SUA, o putere care este asociata unui continent prin prisma pozitiei dominante pe care au o au in America de Nord. Iar dependentele SUA de vecini, si chiar de lume, sunt mult mai mici. Sa nu uitam ca SUA a contribuit la crearea sistemului securitar pe care il avem in momentul de fata, beneficiind de iesirea la cele doua oceane. In consecinta, sistemul de securitate global este asigurat de SUA.

RC: Este de asteptat ca aceasta ciclicitate a puterii sa afecteze si SUA? Pentru ca exista un curent de opinie care constata un declin al puterii SUA la nivel global.

AC: Da si nu. Sigur ca in momentul in care exista mai multe puteri regionale, importanta SUA la nivel global scade. Insa, avand in vedere geografia, SUA reuseste sa fie o putere dominanta. Daca la un moment dat va aparea un eveniment care sa modifice geografia SUA astfel incat sa nu mai poata domina un continent, atunci influenta SUA se va reduce la aceea de putere regionala.

RC: Te rog sa elaborezi un pic aici. De unde provine avantajul geografic al SUA atunci cand spui ca este un continent? Pana la urma si China si Rusia sunt tari cu intindere geografica foarte mare.

AC: Oceanele. Accesul la practic toate oceanele si granita naturala pe care o reprezinta ele. Faptul ca SUA se simt mult mai protejate securitar in aceste conditii.

RC: Ceea ce s-a vazut si in cel de-al doilea razboi mondial…

AC: Exact. Iar in momentul de fata, armata americana se concentreaza pe sustinerea sistemului de securitate in primul rand in apele globale. Un demers cu stransa legatura economica, in conditiile in care transportul maritim ramane cel mai ieftin mijloc de transport. China, de exemplu, de abia acum a inceput sa investeasca in securitatea propriilor fluxuri comerciale.

RC: Si totusi ma intriga ceva cand vine vorba de SUA. In momentul de fata, sub presedintele Trump, exista tentatia renuntarii la soft-power in diplomatia globala si, in paralel, tentatia de a pune mai mult accent pe hard-power. SUA se retrage din tratate internationale, dar isi creste cheltuielile militare. E corect ce spun?

AC: Este expresia cresterii protectionismului la nivel global. Sau a nationalismului – in functie de perspectiva pe care o luam. Pe de o parte, e un raspuns la ce s-a intamplat dupa 2008, cand am intrat intr-o noua perioada istorica dupa criza financiara. Pe de alta parte, asistam la o resurgenta a puterilor regionale, Rusia si China. In aceste conditii, America reactioneaza. Trebuie sa implementeze niste politici economice care sa rezolve o serie de probleme sociale interne, in timp ce resurgenta puterilor regionale necesita o abordare specifica din punct de vedere securitar.

Nu cred ca SUA a renuntat la soft power. Investitia in acest instrument inca exista. Doar ca, vazand mai mult hard power din partea SUA ca raspuns la anumite evolutii geopolitice si fiind martorii unui discurs mai putin obisnuit pentru un presedinte al SUA, mai putin elitist, suntem tentati sa vedem o altfel de America, mai dezinteresata de problemele lumii si mai interesata de problemele ei. Si nu e asa! As spune ca dimpotriva.

Daca ne uitam la ultimul an, America a venit in Europa intr-un alt mod, specific presedintelui Trump, dar insotit si de elita militara, ceea ce a produs un NATO mai vivace. Ba mai mult, avem si o Europa care se trezeste militar ca reactie la mesajele venite din SUA.

RC: De acord, dar trezirea militara a Europei pare sa nu mai puna mult pret pe relatia cu SUA. Se vorbeste de armata europeana, comandament european…

AC: Armata europeana eu o vad ca pe un vis frumos, un deziderat menit sa uneasca politic Europa si sa creasca motivatia tuturor natiunilor europene de a investi mai mult in armata.

Cand spun o Europa mult mai interesata de subiectele militare ma gandesc in primul rand la o Germanie care, pentru prima data dupa cel de-al doilea razboi mondial, isi propune sa aiba un plan strategic militar. Ma gandesc la Franta, care investeste mai mult in zona securitara. Deci marile puteri europene se trezesc. Dar oricat de “maret” ar gandi Vestul Europei, locul lui nu poate fi decat in NATO.

RC: Revenind la ideea ciclicitatii… daca o acceptam, atunci cred ca s-ar cere pusa urmatoarea intrebare: “Inseamna aceasta ca avem si o ciclicitate a conflagratiilor mondiale”?

AC: Acesta este marele semn de intrebare pe care ar trebui sa ni-l punem in momentul de fata in Europa, in primul rand la nivelul elitelor. Da. Raspunsul este “da”. Pentru ca din probleme socio-economice se nasc problemele politice, care apoi pot degenera in conflicte armate. Presupun ca suntem suficient de maturi, cel putin in Europa, ca sa nu mai ajungem acolo.

RC: Deduc din ce spui ca o eventuala scanteie tu o vezi mai degraba venind din Europa.

AC: Da. Iata de ce. In Europa, problemele socio-economice sunt mai apropiate de geografia locului, a comunitatii. In Europa avem Balcanii si avem frontiera de est. Vorbim de probleme suprapuse, de conflicte care au stat mocnind, pentru ca nu a existat interes ca ele sa iasa la suprafata, din motive economice. Lucrurile stau un pic altfel astazi, pentru ca am fost afectati de criza economica, UE nu a reusit sa dea un impuls politic unitar pentru rezolvarea problemelor sociale aparute dupa criza, ne confruntam cu doua tipuri de fragmentare, una la Est si una la Vest. Cea din Vest, de tip Brexit, reflecta distanta dintre elita si restul populatiei si in primul rand fata de clasa de mijloc, ale carei probleme nu le intelege.

Fragmentarea din Europa de Est, “Noua Europa”, este de doua tipuri. Pe de o parte suntem democratii noi, inca ne definim drumul spre capitalism, liberalism, dar, pe de alta parte, din cauza problemelor economice, si a altor influente..

RC: (De lipsa de cultura democratica?)

AC: (Da, pentru ca suntem la inceput de drum) …ne confruntam cu o anumita nostalgie a stabilitatii.

RC: Si predictibilitatii…

AC: Da, iar nostalgia predictibilitatii o are pana si Vestul. Noi insa am avut stabilitate si predictibilitate intr-o forma artificiala. Culmea este ca generatia care devine nostalgica dupa stabilitate este generatia tanara, care nu a cunoscut stabilitatea si predictibilitatea, dar si-o doreste pe baza a ce a auzit din povesti. Povesti care nu sunt straine de influente. Suntem pe o falie de granite pana la urma, de la Marea Baltica pana la Marea Neagra si apoi spre Marea Adriatica, ne aflam pe o falie istorica Vest-Est. Apropo de ciclicitate… Si atunci tensiunea este mult mai mare in aceste zone decat in alte zone ale globului.

RC: Sunt oarecum surprins de ce imi spui. Temele de discutie prevalente astazi nu se refera la tensiuni intra-europene. Se discuta mai degraba despre tensiunile SUA-Rusia, SUA-China, chiar China-Rusia, Orientul Mijlociu, SUA-Coreea de Nord. Mai degraba acestea par sa fie vazute ca puncte de initiere a unei noi conflagratii mondiale. Pe cand tu spui ca pericolul vine din Europa…

AC: De pe faliile de granite din Europa. Am sa iau pe rand conflictele mentionate de tine.

In ce priveste un conflict cu Coreea de Nord, SUA risca sa piarda Coreea de Sud. Motiv pentru care el va ramane un conflict inghetat, care nu se va consuma. Sigur, presupunand ca va prevala ratiunea la nivelul leadership-ului nord-coreean…

In ce priveste relatia SUA si a Rusiei cu Orientul Mijlociu, aceasta se leaga de situatia faliei europene de care vorbeam. Interventia actuala din Siria, la fel ca si cea de anul trecut din aprilie, este motivata de elemente ce tin de politica interna a statelor in cauza (SUA, dar si Marea Britanie si Franta).

In ceea ce priveste Rusia – daca se va afla sub presiune excesiva in Orientul Mijlociu, va presa, la randul sau, in Ucraina. Rusia are tot interesul sa tina SUA implicate in Orientul Mijlociu, pentru a-si prezerva zona de influenta din Europa de Est. In momentul de fata, Rusia a pierdut Ucraina, ca atare joaca pe Orientul Mijlociu tocmai pentru a putea tine balanta. In acest joc avem o Turcie resurgenta, care nu are alta solutie decat aceea de a incerca sa tina echilibrul dintre Europa, Orientul Mijlociu si Caucaz. Ca sa nu mai vorbim si despre balanta Turcia-Iran. Cumva, prin Turcia, avem din nou o legatura cu Europa. Iar toate aceste legaturi duc in zona de influenta europeana, zona faliei.

Un exemplu: criza refugiatilor si modul in care jocuri din Orientul Mijlociu au produs tensiuni in Europa. Un alt exemplu: zona Balcanilor, unde este o mare aglomerare de influente venind din Orientul Mijlociu, Turcia, Rusia, SUA sau Germania.

In ce priveste relatia SUA-China, China face un joc foarte subtil economic, dar nu cred ca se va ajunge in zona de conflict militar pentru ca niciuna dintre aceste tari nu are un astfel de interes. In acelasi timp, tendintele protectioniste in crestere la nivel mondial, precum si problemele interne ale Chinei, vor face ca aceasta tensiune sa se mentina.

RC: Ma gandesc ca un conflict intre cele doua tari ar aduce in final o situatie de tip “lose-lose”.

AC: Exact. Exista un punct in care dependenta comerciala este nefavorabila pentru pace, asa cum a fost situatia la inceputul celui de-al doilea razboi mondial. Insa intre China si SUA, avand in vedere pozitia SUA in prezent, nu avem cum sa ajungem la o astfel de situatie. Din motive de geografie economica. Vorbim de Fed, de puterea pe care o are asupra pietelor financiare globale, si vorbim despre o China care, pe langa faptul ca trebuie sa se extinda, are probleme interne. Trebuie sa investeasca mult ca sa se dezvolte. In primul rand in rute de transport continentale, asta in timp ce SUA are oceanele…

RC: Vorbeam despre pericolul fragmentarii Europei si despre periodicitatea conflagratiilor mondiale. In acest context, vezi pe termen mediu sau lung un pericol al fragmentarii Romaniei?

AC: Nu.

RC: Pun aceasta intrebare pentru ca exista evolutii care ar putea sa dea de gandit. Vedem o continua divergenta economica intre regiunile istorice ale Romaniei – cea mai evidenta este cea dintre Transilvania si Moldova, vedem diferente de orientari politice, vedem infrastructura Transilvaniei conectata din ce in ce mai bine cu Vestul si aproape deloc cu estul sau sudul Romaniei. Cam acesta este contextul care ma face sa iti pun o intrebare atat de grava.

AC: Motivul pentru care spun un “nu” hotarat este istoric. Totul tine de coeziunea nationala. Nu suntem un stat foarte vechi, dar nici foarte nou. Avem 100 de ani de coeziune foarte puternica. In al doilea rand, daca aplic acelasi model pe care l-am aplicat altor state, exista Dunarea si Marea Neagra. In conditiile in care puterile resurgente sunt la Est, China, Turcia, Rusia, deschiderea comerciala catre Est este la fel de importanta ca deschiderea catre Vest. Dezvoltarea noastra din punct de vedere strategic-securitar este sustinuta in teza transatlantica. Iar Romania pe falia estica are un parteneriat strategic cu SUA, in primul rand in zona militara, care include si zona Marii Negre.

De fapt, Romania, avand in vedere pozitia ei geografica, este condamnata la a fi un pol de dezvoltare al regiunii. Si o sa explic de ce. Am vorbit despre Balcani, pericolul si oportunitatea pe care aceasta regiune o reprezinta pentru Europa. In acest context, noi suntem interesati de stabilitatea Balcanilor inclusiv prin prisma aliantei trans-atlantice pe care o avem. Marea Neagra ne leaga de Caucaz si de Asia Centrala, o zona poate chiar mai fragila decat zona Balcanilor, avand in vedere si relatia dintre Rusia si China. Ca urmare suntem la intretaiere de drumuri intre marile puteri si, in istorie, pentru statele care, fiind pe zona de falie, au fost suficient de mature ca sa aiba o viziune strategica, nu prea a existat posibilitatea ca prioritatile securitare pe termen lung sa fie diminuate din cauza problemelor social-economice interne.

Sa luam cazul Germaniei. Tensiunile dintre Germania de Est si cea de Vest sunt mult mai mari decat cele dintre Transilvania, Moldova si Muntenia. Modelele economice acolo sunt extrem de diferite. Modelele sociale difera si ele. Vom avea o fragmentare a Germaniei? Nu.

RC: Romania-pol de putere regionala… E o poveste pe care o aud de foarte multa vreme… Incep sa fiu din ce in ce mai sceptic… Dincolo de discutiile de salon pe aceasta tema, Romania chiar a profitat de pe urma pozitiei sale geografice? Raspunsul meu este “nu”. Am senzatia ca persista in momentul de fata iluzia ca puterea militara a unei tari poate fi disociata de puterea ei economica. Degeaba crestem bugetul de aparare daca stangaciile politicilor economice duc la slabirea tarii. Mai devreme sau mai tarziu, puterea militara va fi adusa la nivelul puterii economice pentru ca, pur si simplu, nu va mai fi finantabila.

AC: Corect.

RC: Deci as spune ca cea mai importanta provocare a noastra este sa fim puternici economic, pentru ca de aici vor deriva si celelalte.

AC: Sunt total de acord. Dar vreau sa fiu foarte clara. Chiar daca Romania nu vede  oportunitatea de a deveni un pol de putere regional, Romania va fi folosita ca o punte de legatura. Si atunci tine de noi daca vrem doar sa fim folositi sau daca avem aspiratii mai mari, de a ne dezvolta intr-un pol de putere. Dar dezintegrare, nu. Pentru ca tine de noi, dar mai tine si de altii. Nimeni nu are un astfel de interes in momentul de fata. Pentru ca falia estica este stabila doar cu o Romanie puternica. Iar pentru ca o Romania sa fie puternica militar, ea trebuie sa fie in primul rand puternica economic. Ceea ce necesita un fond legislativ stabil si coerent, strategii de tara coerente.

RC: Perfect de acord, Antonia, si astept cu nerabdare acel moment. Iti multumesc mult pentru aceasta discutie.

Share on FacebookShare on LinkedIn

Cititorii acestui material sunt rugati sa consulte disclaimer-ul
prezent in Termeni si conditii de utilizare a continutului

Daca doriti sa lasati un comentariu cu privire la acest articol o puteti face aici

Vreau sa primesc notificari despre noile postari la :