Am petrecut ceva timp osciland indelung intre doua variante de titluri. Cealalta varianta ar fi putut intreba „Este Romania un stat sfasiat?”. Notiunea de „stat sfasiat” a fost introdusa de Samuel P. Huntington in faimoasa sa carte „Ciocnirea civilizatiilor”, volum in care explica faptul ca, odata cu disparitia liniilor de demarcatie ideologica ce au alimentat razboiul rece, conflictele vor fi alimentate de liniile de demarcatie ale marilor civilizatii, printre ele fiind amintite cea vestica, cea ortodoxa, cea islamica sau cea sinica (chineza), pentru a ma limita la cateva.
Chiar daca a curs multa cerneala cu privire la faptul ca Huntington vedea linia de separatie dintre civilizatia vestica si cea ortodoxa pe arcul carpatic, cred ca problema de identitate cu care pare sa se confrunte Romania nu are legatura cu granite interne geografice sau istorice. Asta pentru ca liniile de demarcatie exista mai degraba in interiorul statului roman, intre diferite institutii romanesti. Inseamna aceasta ca Romania este un „stat sfasiat”?
Huntington ajunsese la concluzia ca tabloul civilizational nu poate fi zugravit doar in nuante de alb si negru, el identificand si asa numitele „tari sfasiate”. Tari identificate de autor ca avand o omogenitate culturala rezonabila, dar divizate in ce priveste apartenenta lor la o civilizatie sau alta. El considera ca, pentru a se incadra in aceasta categorie, o tara trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: liderii, elitele lor sa incerce sa integreze propriile tari intr-o civilizatie care nu le este proprie, in care cea mai mare parte a populatiei sa nu se recunoasca si pe care sa nu si-o doreasca. Incercarea de integrare a Turciei in civilizatia occidentala incepand cu mijlocul secolului XX a fost un exemplul tipic in acest sens.
Cred ca e important sa remarcam faptul ca, intr-un „stat sfasiat”, liniile de demarcatie, de divergenta a societatii sunt mai degraba orizontale in interiorul piramidei sociale: elite versus marea masa a populatiei. Nu este cazul Romaniei. Analiza societatii romanesti nu ne arata linii de separatie orizontala. Nu vedem o elita politica si intelectuala care, in marea ei majoritate, sa vrea sa duca masele intr-o directie careia acestea sa se opuna.
Cred ca vedem mai degraba forte divergente, relativ egale, insa structurate pe liniile de separatie mai degraba verticale. Structuri ale statului care se bucura de sprijinul unei parti semnificative a populatiei, dar care promoveaza modele de societate diferite. Din acest motiv, nu cred ca Romania este o „tara sfasiata”, ci este mai degraba, da, o tara cu doua state paralele, state cu orientari diametral opuse.
Un prim stat care promoveaza civilizatia pe care Huntington a numit-o „ortodoxa”, dar pe care eu prefer sa o numesc post-sovietica. Adica modele economice, sociale si politice care pot fi intalnite in tari precum Belarus, Ucraina, Rusia, Kazahstan si alte republici foste sovietice. Modele mai degraba autocratice, in care separatia puterilor in stat nu exista, in care polarizarea sociala este extrema, avutia fiind concentrata in mainile un grup restrans de oameni. Tari in care clasa de mijloc este putin numeroasa, iar granitele dintre economic si politic sunt extrem de difuze. Tari care au discursuri si politici mai degraba nationaliste, in care liderii politici incearca sa stranga masele in jurul lor perorand pe tema unei vesnice amenintari externe. Si da, exista o parte din romani care inca isi doresc lider-ul forte, „tatucul” pe care il creeaza astfel de societati. Dupa cum exista si institutii locale dornice sa ofera asa ceva.
Al doilea stat este cel care se simte atras si doreste sa fie integrat in civilizatia vestica. Este un stat care a inflorit prin aderarea la UE si la NATO, dar care acum pare sa fie intr-o pierdere de viteza. Este si el sustinut de o parte a populatiei care percepe integrarea in civilizatia vestica ca oferind sansa unei modernizari mai rapide a Romaniei, care sa aduca mai multa prosperitate. State care cultiva meritocratia, separatia puterilor in stat, diversitatea politica si mediatica, concurenta in economie. State care, in ultima instanta, ii avantajeaza in primul rand pe cei mai educati, pe cei cu spirit antreprenorial, pe cei mai calificati, pentru ca se bazeaza in primul rand pe o clasa de mijloc puternica. De aici si o clasa de perdanti. Tari in care, ce e drept, lipseste linistea si predictibilitatea politica din tarile post-sovetice, spatiul public fiind mult mai animat, mai zgomotos si mai impredictibil. Nu toti romanii agreeaza asta, dar multi considera ca beneficiile exced dezvantajele.
Care sunt institutiile care fac parte din cele doua state? Nu am de gand sa le numesc. Dar ele sunt relativ usor de identificat de catre oricine. Este suficient sa urmarim declaratiile conducatorilor lor, care sunt politicienii straini pe care ii au ca model, care sunt conducatorii de institutii pe care ii frecventeaza sau de care sunt frecventati sau pe cine eticheteaza ca „neprieteni”.
Evident ca cele doua state sunt incompatibile unul cu altul si, coincidenta sau nu, cresterea tensiunilor geopolitice din regiune a dus si la exarcerbarea tensiunilor dintre cele doua state paralele romanesti. Pana la urma miza nu este una mica, iar alegerea romanilor extrem de importanta pentru foarte multe lume.
Este Romania singura tara in aceasta situatie? Nu. Clivaje similare pot fi vazut si in Ungaria si chiar in Polonia, unde modelele mai degraba autocrate, amintind de regimuri post-sovietice, par sa se fi instaurat la putere. Ceea ce ne spune ca, in ziua de azi, liniile de demarcatie ale lui Huntigton dintre civilizatia vestica si cea ortodoxa par caduce. Esecul partial al elitelor pro-occidentale pare sa fie ridicat o minge la fileu politicienilor de alta orientare, de care profita din plin, potentati fiind de revolutia din spatiul informational. Si nu doar in Romania.
Este unul dintre cele doua state mai legitim decat celalalt? La o absenta de vot atat de mare precum cea de la ultimele alegeri, cu greu cred ca cineva poate clama legitimitate sau reprezentativitate. Absenta la vot faciliteaza, dar nu legitimeaza…
Din acest motiv, doar alegerile urmatoare vor legitima sau nu, post factum, una dintre cele doua directii cu care cele doua state incearca sa ni le propuna acum. Sa speram ca nu va fi prea tarziu…
Un weekend placut!
