Apetitul pentru vaccinare al populatiei este intr-o scadere marcanta. In disperare de cauza, guvernele cauta solutii, incercand sa ii convinga pe cei mai multi dintre cei nevaccinati sa o faca. Una dintre abordarile luate in considerare si chiar aplicate in unele tari este recompensarea financiara sau de alta natura a celor care accepta sa se vaccineze. Cred ca este o abordare eronata. Iata de ce.
In primul rand o astfel de abordare nu poate sa functioneze decat pentru un segment restrains al populatiei, si anume cei care nu au facut-o doar din comoditate. O stimulare financiara poate eventual sa ii ajute pe acestia “sa coboare din pat” si sa se indrepte catre cel mai apropiat centru de vaccinare.
Insa este total nerealist ca sa te astepti ca cei care au ingrijorari legate de impactul vaccinarii asupra sanatatii sau libertatii lor sa faca un astfel de pas pentru o zi libera, o portie de mititei sau o bere ca sa dau doar cateva exemple. Astfel de recompense nu vor putea compensa ingrijorarile majore si motivatiile pe care majoritatea celor nevaccinati le au. Mai mult, anumite premii au toate sansele ca mai degraba sa jigneasca si sa duca la o crestere a neincrederii dintre populatia sceptica si autoritati. Caci printr-o astfel de abordare simplista si tranzactionala, cele din urma dovedesc ca nu fac niciun efort de a intelege resorturile intime ale opozitiei la vaccinare si a le da importanta cuvenita.
Cat despre premiile deosebit de substantiale acordate prin loterie, se ignora o alta latura a psihologiei umane: la probabilitati egale, vom prefera intotdeauna sa evitam pierderile decat sa ne asumam “riscul” castigului. Un comportament cunoscut ca fiind “aversiunea la pierderi” (loss aversion). In cazul nostru, “pierderea” este riscul perceput in legatura cu vaccinarea.
Insa nu doar ca oferirea de recompense e improbabil sa aduca un numar semnificativ de oameni la vaccinare, dar risca sa ingreuneze si mai mult procesul de vaccinare in vitor. Si asta din pricina hazardului moral pe care il creaza.
Crearea unui precedent printr-un astfel de sistem de retribuire va face ca, in campaniile viitoare, un segment al populatiei sa amane vaccinarea in asteptarea unui sistem care sa ii recompenseze. Mai ales in randul populatiei mai putin avute si mai putin educate. In felul acesta, rezultatul pe termen mediu va fi nu unul in favoarea procesului de vaccinare, ci impotriva lui, incetinind si mai mult imunizarea populatiei atunci cand evolutiile viitoare ale pandemiei o vor cere.
Din motivele enuntate mai sus, singura solutie viabila este convingerea populatie sa se vaccineze intr-un mod rational sau emotional, in functie de segmentul tintit. Asta inseamna o comunicare care sa raspunda nevoilor de siguranta si de relationare a populatiei, prin demontarea miturilor care circula in spatiu public si prin evidentierea beneficiilor medicale si emotionale. Adica o campania de comunicare permaneta, sofisticata, segmentata, facuta cu profesionisti.
Iar pentru cei foarte comozi, o diferentiere a libertatii de prezenta in locurile publice ar functiona cel putin la fel de bine ca o recompensa financiara. La urma urmei
“Libertatea mea se terminã acolo unde începe libertatea altuia”
asa cum spunea filozoful John Stuart Mill.
Un weekend placut!
