Pietele financiare sunt instrumente de masura, de cele mai multe ori sensibile, pentru evolutiile economice si financiare care le inconjoara. Dar, ca orice instrumente fine, ele se deregleaza relativ usor. Iar, in ultima perioada, din ce in ce mai mult. Pentru ca, in ultima instanta, ele oglindesc atitudinea investitorilor fata de viitor: dupa caz – teama, optimism, confuzie …
Problema este ca, daca acum cativa ani investitorii isi bazau evaluarile si deciziile pe fundamente economice, in momentul de fata tranzactionarea pe baza fundamentelor economice este inlocuita din ce in ce mai mult de tranzactionarea care pleaca de la fundamentele politice. Pentru ca ne aflam intr-o perioada in care riscurile economice au fost inlocuite in cea mai mare parte de riscuri politice. Fie ca vorbim de SUA, UE, Turcia sau Romania.
Astfel, evolutiile politice interne din Romania ultimelor zile si-au pus amprenta asupra pretului activelor financiare. Miercuri si joi am asistat la episoade de depreciere a leului care, odata ajuns la niveluri apropiate de 4,55, a fost ajutat de o mana nevazuta sa isi revina. Vineri la sfarsitul zilei, cursul EUR-RON se intorsese la valori apropiate de 4,52.
Dobanzile la titlurile de stat, indiferent ca vorbim de cele denominate in lei sau in euro, au reflectat nervozitatea investitorilor in legatura cu evolutiile din Romania. Astfel, pe 1 februarie, atat titlurile la 3 ani cat si cele la 10 ani au inregistrat un salt, cel mai spectaculos fiind al celor la 10 ani, care s-au miscat cu 0,14 puncte procentuale. Graficul de mai sus, care arata evolutia randamentelor la 10 ani, ma obliga la doua observatii. Saltul de pe 1 februarie este si o continuare a unei miscari de crestere a dobanzilor care a inceput putin dupa mijlocul lunii ianuarie, fara legatura in acel moment cu tensiunile politice de azi. In al doilea rand, pe 2 februarie, odata emotiile initiale disipate si in fata evidentei ca sute de mii de romani pot manifesta intr-un mod total civilizat, randamentele au inregistrat o scadere care a anulat cresterea zilei precedente. Prudenta si atitudinea de asteptare a investitorilor a fost reflectata si de licitatia pentru titluri cu maturitate la 2 ani desfasurata joi, care a fost anulata de Ministerul de Finante in conditiile in care suma oferita de investitori a fost mai mica decat cea ceruta de minister.
Reactia investitorilor financiari nu ar trebui sa mire, chiar daca (stiu ca afirmatia va soca) nu eficienta luptei anticoruptie ii ingrijoreaza pe ei. Pentru un investitor financiar, un investitor in principiu pe termen scurt, respectarea echilibrelor macoreconomice, in primul rand a celor fiscale, este cel mai important lucru. Il intereseaza deficite sustenabile si mai putin cat de etic sunt cheltuiti banii publici. Tensiunile politice de natura a afecta procesul decizional, functionarea si administrarea statului sunt in egala masura importante. Motiv pentru care un guvern contestat puternic in strada e considerat a fi un guvern care va avea probleme serioase in a gestiona treburile tarii. Ca sa nu mai vorbim de potentialul blocaj institutional provenit din conflictul guvern-presedintie sau perspectiva alegerilor anticipate.
Interesul mai degraba pe termen scurt al investitorilor financiari a fost reflectat, de data asta in sens opus, si de evolutia preturilor la companiile de stat listate ca urmare a deciziei guvernului de a plati dividende sau varsaminte bugetare de minim 90% din profiturile firmelor de stat. Bineinteles ca preturile firmelor listate au crescut avand in vedere ca, alaturi de actionarul majoritar, statul, vor beneficia de dividende si investitorii minoritari. Este o decizie pe care a mai luat-o in iunie 2010 guvernul Boc ,intr-un context profund diferit: se afla in mijlocul crizei financiare. Romania se afla acum in mijlocul uneia dintre cele mai mari cresteri economice din Europa, care ar fi trebuit sa aduca suficient de multi bani la buget, fara sa recurgem la astfel de masuri exceptionale. Daca acum luam o astfel de decizie, in cazul unei noi crize ce “gloante” ne mai raman?
Pentru ca, chiar daca reactia investitorilor financiari sugereaza altceva, in esenta este vorba de o decizie proasta pe termen lung pentru companiile vizate. Ele sunt decapitalizate cu buna stiinta pentru a plati actionarii, ceea ce inseamna ca vor fi vitregite de fonduri pentru modernizare si dezvoltare. Dam vina pe tot felul de dusmani externi inventati pentru lipsa anvergurii regionale a Romaniei, dar prin decapitalizarea decisa intern, de noi insine, ne asiguram ca nicio firma de stat nu va avea destule resurse pentru a achizitiona alte firme din regiune si pentru a-si face loc la masa firmelor unguresti, poloneze sau cehe, care sunt deja jucatori regionali. Pacat..
Si totusi, revenind la afirmatia care probabil v-a socat: eficienta luptei anticoruptie nu conteaza pentru investitorii straini? Ba da! Si inca cum! Dar pentru cealalta categorie de investitori, pentru cei strategici. Investitorii care isi deschid afaceri in Romania ca sa produca aici si care, prin aporturile de capital, asigura finantarea si dezvoltarea pe termen lung a Romaniei. Aceasta este categoria de investitori care in orice tara corupta au de suferit, in conditiile unui mediu de afaceri puternic distorsionat. In aceste conditii, au doua variante la indemana: fie sa nu mai investeasca de loc in tara cu pricina, fie sa investeasca doar daca marjele lor de profit sunt suficient de mari ca sa acopere costurile suplimentare induse de mediul de afaceri “bolnav”. In acest context, Iancu Guda, Services Director la COFACE Romania, lider mondial in asigurarea de credit, semnala decizia unui fond de investitii de a pune “in asteptare”decizia de a investi 100 de milioane de euro in preluari de companii locale, ca urmare a tensiunilor politice din ultima vreme.
Riscurile politice sunt reflectate in egala masura si in alte tari, chiar de mai multa vreme. Lira turceasca este victima tensiunilor politice din aceasta tara si a perceptiei conform careia democratia in Turcia este in pericol. In ultimele 4 luni, valuta turceasca a pierdut 20% din valoarea sa pe fondul retragerii investitorilor financiari. Este de la sine inteles ca apelurile liderului turc ca populatia sa isi vanda valuta pentru a cumpara lira turceasca si a impiedica deprecierea ei nu a functionat. (V-ati schimba economiile din valuta intr-o moneda care se tot depreciaza?) “Cei care aveti valute sub perna, veniti sa le schimbati in aur, veniti sa le schimbati in lira turceasca! Sa facem ca lira sa aiba o valoare mai mare! Sa facem aurul sa aiba o valoare mai mare!”, spunea domnia sa intr-o cuvantare televizata inflacarata. Piata valutara nici nu a clipit, pentru ca pietele financiare nu pot fi miscate cu apeluri populiste, ci doar cu o guvernare predictibila si rationala. Exista politicieni care nu pot accepta aceasta realitate.
Dar asa cum unii lideri isi imagineaza ca pot comanda cursului de schimb incotro sa o ia, altii nu inteleg impactul pe care exprimarea neglijenta poate sa o aiba asupra actiunilor la bursa. De exemplu, referintele negative facute de presedintele Trump la adresa firmelor farmaceutice a dus la caderea preturilor firmelor din domeniu listate, din SUA pana in Australia. Un efect similar l-au avut asupra actiunilor firmei Lockheed Martin afirmatiile critice ale presedintelui american cu privire la pretului avionului F-35.
In acelasi timp, este remarcabila usurinta cu care d-nul Trump isi asuma un rol rezervat mai degraba guvernatorilor, avand in vedere ca alegerea momentelor si a cuvintelor trebuie sa fie facuta cu foarte mare grija. “Cred ca dolarul este prea puternic”, spunea el, ceea ce a dus imediat la o scadere a valorii acestuia.
Facand o paranteza, as semnala faptul ca astfel de iesiri cu referire la firme listate sau la dolarul american pot duce usor la un comportament neetic si speculativ din partea initiatilor. Este suficient ca un grup restrans de oameni sa aiba acces la ideile pe care D. Trump le va anunta, pentru a tranzactiona apoi in avans pe bursa. In cazul concret al referirilor de mai sus, cei care erau la curent cu ideile care urmau sa fie exprimate a trebuit sa reziste cu darzenie tentatiei de a face bani vanzand “in lipsa” inainte de cuvantare actiunile firmelor farmacetutice sau ale lui Lockheed Martin.
Dar evenimentul remarcat de mai toate canalele media a fost recordul istoric atins de indicele bursier american Dow Jones la cota de 20.000 de puncte. Important? Unii ar argumenta ca este doar un alt numar. Altii ar spune ca este un indice invechit, care nu mai serveste ca benchmark, pentru marea majoritate a administratorilor de fonduri S&P500 fiind indicele preferat. Pentru ca, in primul rand, companiile din Dow Jones Industrials au o reprezentativitate limitata atat prin numar, cat si prin anvergura predilect globala, ceea ce face indicele un barometru prost al economiei SUA. Mai mult, este un indice care nu este calculat dupa ponderea capitalizarii constituentilor, ca majoritatea indicilor bursieri, ci dupa marimea preturilor actiunilor lor. Cu alte cuvinte, popularitatea mediatica a DJI intrece relevanta si aplicabilitatea sa.
O analiza a DJI dar si a S&P500 pare sa sugereze ca, de fapt, principala contributie la cresterea de la victoria in alegeri a lui D. Trump provine din sectorul financiar si cel energetic. Cel financiar deoarece presedintele Trump isi propune sa anuleze legea Dodd-Frank, care fusese gandita sa limiteze excesele din sistemul bancar american care au dus la criza financiara, lovind consumatorii de servicii si produse financiare. Principala sa explicatie este legata de costurile prea mari pe care bancile americane trebuie sa le suporte si gama limitata de produse pe care o mai pot oferi, ambele fiind in defavoarea consumatorilor. Adevarul este ca odata cu eliminarea acestei legi si profiturile bancilor vor creste, motiv pentru care preturile actiunilor au crescut. Dupa cum este adevarat si ca profilul de risc al bancilor ar putea creste din nou. Cresterea inflatiei si a dobanzilor vor fi si ele in avantajul profitabilitatii bancilor. In ce priveste firmele din sectorul energetic, sperantele sunt legate de cresterea pretului petrolului si accelerarea consumului prin prisma cresterii economice.
Insa odata atins acest maxim, evolutiile recente par sa sugereze ca euforia din randul investitorilor pe pietele americane este pe cale sa se epuizeze, acestia fiind in asteptarea unor idei si masuri care sa aduca mai multa concretete si predictibilitate planurilor noului presedinte.
Conform unui studiu al Bank of America Merryl Lynch, citat de WSJ, administratorii de fonduri de investitii globale si-au majorat pe parcursul lunii ianuarie ponderea detinerilor de cash de la 4,8% in decembrie la 5,1%, media ultimilor 10 ani fiind de 4,5%. Principalele doua temeri mentionate de investitori au fost inceperea de catre noua administratie a unui razboi comercial si devalorizarea monedei chinezesti.
Riscurile suplimentare si volatilitatea adusa de interventiile intempestive ale presedintelui american par sa fie deja parte a sentimentului cu care investitorii privesc viitorul. Este adevarat ca “indicele fricii” VIX care masoara asteptarile pietei in legatura cu volatilitatea bursei in urmatoarele 30 de zile este la un nivel istoric scazut. Pe de alta parte insa, indicele VVIX, care masoara asteptarile legate de evolutiile VIX, este la un maxim nemaintalnit din 2006, ceea ce sugereaza ca investitorii se asteapta in perioada urmatoare la evolutii care sa ii duca rapid de la agonie la extaz si inapoi.
De altfel, intr-o analiza recenta, reputatul analist George Friedman, expert in evolutii geostrategice, spunea: “De la infiintarea sa, SUA s-au confruntat cu o criza economica si sociala la fiecare 50 de ani – cea mai recenta incepand cu alegerea lui Ronald Reagan in 1980. Aproximativ cu un deceniu inainte de inceputul crizei, noi probleme socio-economice incep sa apara. Alegerea lui Trump nu marcheaza sosirea crizei, dar prefigureaza sosirea uneia in 2020”. Aviz si pentru exuberanta noastra locala…
Un weekend placut!
