Sambata am avut placerea sa fiu invitat la Festivalul de Film si Istorii de la Rasnov, un eveniment cu totul special prin calitate dezbaterilor si evenimentelor ce au loc. La aceasta editie am moderat panelul “Cum dezvoltam Romania” cei carora le-am adresat aceasta intrebare fiind Lucian Croitoru (BNR), Ionut Dumitru (Consiliul Fiscal) si Marian Bolboe (Schaeffler).
Temele propuse de mine au fost.
In ultimii 25 de ani Romania chiar s-a dezvoltat? Daca, da atunci de unde nostalgicii? Putem vorbi de o dezindustrializare premeditata a Romaniei?
De ce nu am reusit in 2o de ani sa recuperam nimic din decalajul de 10 ani fata de Polonia?
A avut Romania o dezvoltare administrata sau mai degraba spontana, haotica?
Incotro ne duce actualul model de dezvoltare si care sunt riscurile atasate?
A rezultat un dialog de doua ore din care organizatorii au retinut pe pagina de facebook a Festivalului urmatoarele raspunsuri :
Lucian Croitoru
“E cert ca Romania a evoluat din punct de vedere economic din 1989 incoace. Modelul economic e dinamic. In comunism, aveam fabrici care făceau produse pe care nu le cumpăra nimeni. Acum nu mai e așa. In ’89, aveam exporturi de sub 10 miliarde de dolari. Acum, avem exporturi de 60 de miliarde de euro.
Sunt grupuri care traiesc mai prost decât în 1989, dar sunt foarte multe grupuri care trăiesc mult mai bine. Egalitate sau libertate, nu le poți avea pe amandoua., in sanatate sunt probleme, in educatie avem scandalul doctoratelor, situatia din justitie arata ca separatia puterilor in stat are probleme.
Sunt grupuri care trăiesc mai prost decât în 1989, dar sunt foarte multe grupuri care traiesc mult mai bine. Cat priveste polarizarea sociala, sigur ca ea nu e de dorit, mai ales in varianta extrema. Dar am vazut, in comunism, ca nici egalitatea nu e buna. In general, trebuie sa facem o alegere: egalitate sau libertate? Nu le poti avea pe amandoua.
Avem cea mai mare creștere economica din UE. Acesta ar trebui sa fiee scopul si in continuare, dar trebuie sa ai și potential pentru asa ceva.”
“In 28 de ani, politicile fiscale au fost, cu exceptia anilor 2005 și 2009, pro-ciclice. S-a turnat gaz pe focul care deja ardea. Mergeam la vale, dar acceleram. De ce? Statele dezvoltate nu fac asa ceva. Efectul a fost ca, la noi, dupa un an cu crestere economica semnificativa, a fost posibila o scadere 7 la suta. Spre comparatie, in SUA, dupa criza din 2009, scaderea a fost de doar 2 la suta.
Problema e ca, dupa ce aplici politici pro-ciclice pe crestere economica, aplici acelasi tip de politici si pe scadere. Apesi pe pedala de acceleratie cand cobori, fara rost, si apoi apesi pedala de frana cand urci, tot fara rost. Adica, dupa ce ai deficit mare pe crestere economica, treci la crestere de impozite si taieri de salarii pe scadere.”
Daca am avea institutii puternice, nu s-ar putea aplica o politica fiscala pro-ciclica.”
“Noi avem, in Romania, un capitalism dependent de stat, specific Europei Centrale si de Est.”
“Decalajul fata de Polonia, de care vorbeste si Ionut Dumitru, depinde si de public. Cel polonez a fost de mult mai devreme deschis spre schimbari. Au pus in discutie ce nu le-a placut inca de pe vremea comunismului. Noi avem un grad de toleranta la ce nu ne convine mult mai mare.”
Despre perspectivele unei noi crize economice si comparatia cu situatia din 2008:
“In 160 de ani, America nu a stat niciodata mai mult de 10 ani in crestere. 2019 ar fi al 10-lea an de expansiune pentru SUA. Probabilitatea sa intram intr-o noua criza e in crestere.
In Romania, faptul ca am avut deficit de aproape 3% in ultimii doi ani si ca vom avea la fel in 2018, a adunat ceva datorie, ceea ce inseamna ca nu suntem mai bine ca in 2008.”
Ionut Dumitru:
“Ideea ca inainte de 1989 se traia este falsa si asta se poate demonstra cu cifre. Impresia asta tine mai degraba de nostalgia. In general, avem tendintalocal sa vorbim despre cat de rau merg lucrurile. E o frustrare pentru ca ne-am dorit foarte multe și nu le avem.”
“Inainte de ’89, produceam mult, planificat. Cele mai multe dintre cele produse nu se vindeam. Acum producem exclusiv ce cere piata”.
“Romania a pierdut 10 ani. Practic, abia din 1999-2000, avand perspectiva integrarii in UE si NATO, a existat o crestere sustinuta. Pana atunci, faceam 2 pasi inainte, 3 inapoi.”
“Economia noastra s-a dezvoltat uneori in ciuda politicilor fiscal-bugetare. Mai mult ne-au încurcat.
Nu exista reteta care sa spună ca pentru dezvoltare ai nevoie de deficite mari.
Noi avem deficit maxim admis in UE, de 3%, in conditiile in care am injumatatit investitiile (cad poduri, se moare in spitale), dar noi marim pensiile si traim bine doar pe termen scurt. Dar peste 10-15 ani?
Daca am 100 de lei, plec in vacanta sau repar acoperisul? Politicienii nostri zic sa dam petrecere sa plecam in vacanta. Dar cand ne intoarcem, nu ne ploua in casa?”
“De ce nu suntem in stare, in nici un fel, sa recuperam decalajele fata de Polonia? Pentru ca, de-a lungul ultimelor decenii, Polonia a avut o crestere economica mai mare ca noi, cu deficite mai mici. Daca gandesc cresterea ajustata cu volatilitatea, adica cu riscul, diferenta e foarte mare. Volatilitatea cresterii economice, faptul ca, dupa un an cu crestere mare, putem sa avem un an cu scadere mare, e o mare problema a Romaniei.
Polonia nu a avut politica fiscala prociclica, nu a turnat gaz pe foc cand economia crestea, nu a avut deficit mare cand avea si crestere mare. Asta le-a permis sa aiba spatiu de manevra cand a urmat un an de scadere. Al doilea motiv al modelului economic de succes polonez este rata foarte mare de absorbire a fondurilor europene.”
Despre perspectivele unei noi crize economice si comparatia cu situatia din 2008:
“Fata de situatia din 2008, de dinainte de criza globala, sectorul privat din Romania sta mai bine, cel public, mai prost. Bugetul actual e foarte vulnerabil. Salariile din sectorul public au, acum, aceeasi pondere din PIB ca 2008: 10.5 %. Intre timp ele, ponderea a scazut spre 7%, dar, din 2015, nu ne-am putut abtine si am crescut iar ponderea. Problema e ca, spre deosebire de 2008, au scazut veniturile bugetare. Din PIB-ul actual, aproximativ 26% reprezinta taxe si impozite, fata de 40%, cat e media europeana.
Marian Bolboe:
“Sunt in Schaeffler Romania de 15 ani. Inainte, am lucrat la Tractorul. Care, apropo, nu mai exista acum. Pe locul fostei fabrici, s-au construit blocuri si un mall. Pentru ca asa a cerut piata.
Schaeffler a intrat pe piata locala, pe fondul declinului fabricii Rulmentul. Asemeni mie, multi oameni care, in trecut, lucrau la uzinele traditionale, au trecut la multinationale. Investitia straina a compensat declinul economic in zona. Multinationalele au adus capital si know-how.
Eu si multi colegi de-ai mei intre 25 si 35 de ani am fost trimisi la specializare in Germania pentru un an si jumatate. M-am intrebat de ce ce au facut asta, in conditiile in care puteam face training-ul si in Romania. Mi-am dat seama ca scopul era schimbarea mentalitatilor noastre.”
“In Brașov, gradul de ocupare a populatiei este 96%. Restul sunt probabil plecati din tara. Piata e ocupata.”
“Doua dintre problemele companiilor ar fi: mentalitatea oamenilor si lipsa de strategie a autoritatilor. Apoi, lipsa fortei de munca calificate e foarte importanta. Trebuie sa investim în educatie. Instabilitatea politica si lipsa unei coerente in acest domeniu sunt foarte importante. Daca firmele incep sa se implica in educație, in zona politica evita sa se implice.”
